ARTA ÎNTOARCERII CĂTRE SINE
ARTA ÎNTOARCERII CĂTRE SINE
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici!
(Svetlana Lungu)
În ultima vreme, tema conștienței a devenit tot mai populară. Mulți vorbesc despre cât de important este să învățăm să trăim conștient. Totuși, am observat că atunci când adresez această întrebare oamenilor care abia încep drumul lor interior, ei, de obicei, au dificultăți în a explica ce înseamnă cu adevărat să fii conștient și cum poate fi aplicat acest lucru în viața de zi cu zi — simplu, clar și concret.
De aceea, voi încerca să vorbesc despre asta cât mai clar și mai scurt posibil.
Pentru că, tocmai prin pași simpli către conștiență, poți începe întâlnirea cu tine însuți — cel adevărat.
Pierderea sinelui este boala secolului. Omul modern trăiește adesea în afara lui însuși. Este în telefon, în trecut, în gânduri despre viitor, în așteptările altora. Mănâncă fără să simtă gustul. Vorbește fără să audă. Doarme fără să se odihnească. Sufletul începe să bată la ușă — prin anxietăți, oboseală, gol interior.
Dar sufletul nu cere practici complicate. El cere doar prezență. Și iată că te oprești — și îți pui întrebări:
„Ce simt acum?”, „Unde sunt în acest moment — în corp, în minte, în trecut?”
Ce simți în acel moment: neliniște, tensiune în piept, sau poate — liniște? Dacă te observi — acest lucru este deja un mare început.
Pentru că majoritatea oamenilor trec pe lângă sine toată viața lor.
La prima vedere — sunt întrebări simple.
Dar dacă le adresezi nu cu mintea, ci din profunzimea inimii, ele pot deveni Porți. Porți către prezent, către tine, către Dumnezeu, către viața pe care o trăiești — nu pe cea pe care o treci mecanic, din zi în zi. În momentul în care îți întorci atenția în interior, intri într-o rugăciune. Chiar și atunci când nu există cuvinte. Aceasta este percepția meditativă — atunci când nu-L mai cauți pe Dumnezeu în afară, pentru că începi să-L auzi pe Cel care trăiește în tine.
Nu îți imaginezi. Tu auzi liniștea care te ascultă. Și în această liniște începe adevărata întâlnire. Conștientizarea stării de acum este primul pas spre vindecare. Nu putem schimba ceea ce nu observăm. Dar de îndată ce vedem — apare libertatea de a alege.
Nu mai ești o victimă a emoțiilor. Ești martor. Ești om.
Conștiința întoarsă spre interior capătă putere. Ceea ce luminăm cu atenția noastră începe să se transforme. Se modelează.
Creează realitatea — din interior spre exterior.
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici.
Cum poți aplica această practică în viața de zi cu zi
De fiecare dată când simți că te pierzi — oprește-te. Inspiră.Și pune-ți întrebarile:
Ce simt acum? Cine sunt eu? Unde sunt în acest moment: în minte? în corp? sau într-o fantezie despre cum „ar trebui să fie”?
Nu analiza. Simte. Doar fii cu ceea ce este. Și vei simți: în acest moment deja există pace. Deja există răspunsul. Aceasta este conștiența. Aceasta este viața.
Conștiența nu este o tehnică. Este un act de iubire față de sine. Este un mod de a trăi — nu pe pilot automat, ci în contact viu cu realitatea.
Pentru că doar în prezent ești viu.
Doar aici poți iubi, crea, fi.
Svetlana Lungu, 2025