Fiecare neuron in creier realizeaza in medie 1.000 de conexiuni sinaptice cu alti neuroni, iar creierul contine intre o suta de trilioane si un septilion de conexiuni sinaptice. Cele mai multe conexiuni le avem la varsta prescolara. Creierul unui copil creste si se dezvolta pana la varsta de 18 ani. De retinut faptul ca in primul an de viata rata de crestere este de trei ori mai mare decat in restul timpului.
Creierul continua sa se schimbe pe tot parcursul vietii, dar in perioada adolescentei exista salturi uriase in dezvoltare. Iar abilitatile cognitve si competentele pot veni in „valuri”, astfel ca parintii trebuie sa inteleaga ca, oricat de dezvoltati ar fi copiii lor din punct de vedere fizic, se afla intr-o perioada critica ce le va influenta tot restul vietii.
Creierul „explodeaza”
Oamenii de stiinta credeau pana acum ceva vreme ca doar copiii mici au o abudenta de conexiuni neuronale, in special in primii trei ani de viata, dar studii imagistice pe creier au aratat ca o a doua „explozie” neuronala are loc chiar inainte de pubertate, atingand maximul la aproximativ 11 ani in ceea ce priveste fetele si la 12 ani pentru baieti.
Schimbarea, o reorganizare structurala, continua pana la 25 de ani, conform unor specialisti.
Abilitati noi de gandire
Datorita cresterii volumului creierului, adolescentii incep sa aiba si alte abilitati de gandire, cum ar fi cele legate de luarea deciziilor. Numai ca deciziile lor pot fi foarte influentate de emotii, deoarece gandirea in aceasta perioada se bazeaza mai mult pe sistemul limbic – o parte a creierului care are un rol esential in formarea emotiilor si a amintirilor, si mai putin pe cortexul prefrontal – o parte a creierului responsabila cu ratiunea.
Emotii intense
Pubertatea este inceputul unor modificari majore in sistemul limbic, iar acestea, alaturi de schimbarile hormonale, pot duce la trairi intense de furie, frica, agresivitate (inclusiv fata de sine), entuziasm si atractie sexuala.
In timpul adolescentei, sistemul limbic incepe sa fie sub controlul cortexului prefrontal, care este asociat cu planificarea actiunilor si controlarea impulsurilor. Astfel, pe masura ce emotiile incep sa fie procesate si stapanite, adolescentii castiga echilibru emotional. Dar, pana atunci, ei pot intelege gresit unele afirmatii sau gesturi ale celor din jur, astfel ca au nevoie de intelegere si rabdare.
Una dintre schimbarile importante la nivel hormonal consta in sporirea productiei de receptori pentru oxitocina. Si, in timp ce aceasta substanta este descrisa ca fiind hormonul legaturilor afective, o sensibilitate crescuta la efectele sale in sistemul limbic este legata si de accentuarea constiintei de sine, facand astfel un adolescent sa simta ca ar fi „centrul Universului” – acest sentiment atinge maximul in jurul varstei de 15 ani.
In plus, autonomia pe care incep sa o dobandeasca adolescentii le deschide ochii si asupra a ce e in jurul familiei si a mediului lui familiar, astfel ca se vor intreba, probabil pentru prima data: „Ce fel de persoana vreau sa fiu si ce fel de loc vreau sa ocup in lumea asta?”. Iar rolul parintilor in aceasta situatie este mai degraba de a-i ajuta sa exploreze aceste intrebari, decat de a le da raspunsuri.
Pentru dezvoltarea ansamblelor neuronale, a perceptiei mai subtile, pentru dezvoltarea abilitatilor cognetive si intuitive, etc., va invitam la cursurile de Vedere Intuitiva pentru copii si adulti:
Cimatica, știința care studiază influența sunetului asupra materiei, “se definește ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazată în esență pe faptul că orice celulă a organismului viu este controlată de un câmp electromagnetic care rezonează la anumite frecvente particulare de sunet. Când organismul este sănătos, aceste frecvente sunt staționare și constante, dar orice disfuncție sau boala rupe armonia corpului și, în zona afectată, se generează o rezonanță crescută.” (T. D. Stănciulescu, „Terapia prin lumina”).
Principiul de bază al cimaticii se întemeiază pe premisa că “presiunile mediului înconjurător se exercită prin propagare ondulatorie și că materia reactionează la aceste presiuni luând o formă care depinde de frecvența undelor.”(cf. Opris).
Ernst Florens Friedrich Chladni, fizician și muzician german, este considerat părintele acusticii, printre cele mai importante lucrări ale sale se numărându-se studiile asupra vibrațiilor diferitelor plăci și determinările vitezei sunetului în diferite gaze. Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Chladni este tehnica de vizualizare a diferitelor moduri de vibrație ale unei suprafețe. Acest procedeu a fost descris de Chladni în anul 1787, în cartea sa ”Entdeckungen über die Theorie des Klangesor” (”Descoperiri în legătură cu teoria muzicii”). Cu ajutorul unui arcuș de vioară pe care îl trecea perpendicular de-a lungul unei suprafețe plate acoperite cu nisip, care, în momentul când placa oscila pe unul din modurile sale de vibrație, se ordona în punctele de minim (nodurile vibrației) producând modele și forme (cunoscute și azi sub numele de figurile Chladni). Semnificatia acestei descoperiri este faptul că Chladni a demonstrat indiscutabil că sunetul influențează materia fizică și că are calitatea de a crea modele geometrice.
La aproape trei sute de ani diferență, în anul 1967, Hans Jenny (1904-1972), medic elvetian, artist și cercetator, publică ”Cimatica – structura şi dinamica undelor și vibrațiilor”, care reprezintă rezultatul a 14 ani de experimente în care nisipul fin pus pe niste tablite, sau lichidul din vase era transformat în adevărate opere de artă atunci când era expus la sunete de anumite frecvențe și intensități. De exemplu, pentru ca nisipul de pe o plăcuță să ia forma unei flori, este nevoie să i se aplice o anume combinație de sunete, cu cât se crește frecvența sunetului, cu atât tiparul devenind mai complex.
Un alt personaj de seama care a împins cimatica mai departe de o simplă curiozitate și i-a dat și o utilitate, a fost Sir Peter Guy Manners. În cercetările sale, el a pornit de la premisa că fiecare formă având densitate, desen și culoare unice, rezonează într-un anumit spectru de frecvențe. Mai mult, el a creat o bază de date cu frecvențele pe care rezonează țesuturile sănătoase și le-a comparat cu frecvențele pe care rezonează țesuturile bolnave sau în dezechilibru.
Prin procesul numit rezonanță simpatică, atunci când unui țesut bolnav i se aplică o undă sonoră având frecvența țesutului sănătos, atunci el va rezona din nou pe frecvența corectă. El arăta că:
“lumina, în calitate de energie electro-informațională conștient dobândită de la soare intră în organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimulează direct glanda pineală, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variați agenti neuro-umorali. Glanda pineală este conectată la hipotalamus, care mediază în fiecare moment, la nivel subconștient, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directă, fie prin conexiune cu glanda pituitară, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul este în relație cu celulele cromofilice, care transformă lumina electro-magnetică în impulsuri neuro-chimice, transmise direct catre glanda pituitară. Aceasta, la rândul ei, elaborează și secretă hormoni care stimulează în continuare secreția altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la menținerea homeostazei. Prin expunerea activității subconștiente a minții (a sistemului nervos în ansamblul său) la vibrații pure, fie ele culori sau sunete, se poate echilibra sistemul neuro-endocrin al corpului. În plus, lumina pură și sunetele armonice stimulează centrul “extatic” al creierului, prin declanșarea și stimularea secreției celui mai puternic opium natural: endorfinele.”
Semnificatia cimaticii și a muncii celor ce s-au dedicat stdiului acesteia, atât cei prezentați în acest articol, cât și multi alții, demonstrează o dată în plus că sunetul influențează materia fizică și că are calitatea de a crea modele geometrice. Prin sunet putem modifica materia, apa, AND-ul, deci și informația din corpul nostru!
În secolul al XX-lea, evoluția electronicii a permis utilizarea unui difuzor puternic cuplat la un oscilator a cărui frecvență poate fi ajustată cu precizie mare.
Intuiția joacă un rol extem de important în viaţa noastră: atât în cea profesională, cât şi în cea personală. Carl Jung spunea, că intuiţia reprezintă una dintre cele patru funcţii majore ale omului alături de senzaţie, gândire şi sentimente. Echilibrând aceste funcţii, putem să ne maximizăm potenţialul, putem ajunge acolo unde ne dorim, putem dobandi tot ceea ce ne-am propus şi, mai important, putem descoperi liniştea interioară atât de dorită… in contnuare, urmareste acest video.
Cu toții căutăm fericirea. Unii chiar o găsesc, cei mai mulți nu dau de ea deloc în timp ce alții, cei mai puțini, și-o creează! Fericirea este o alegere, o decizie, o creație și lucrezi la ea tot timpul. Este acel echilibru dinamic care necesită continuă atenție și concentrare. Unul dintre cei care a decis că mai degrabă își creează fericirea decât să o caute sau să spere visător că i se va întâmpla, așa… “de la sine” să fie fericit este Mattieu Ricard.
Ricard este un domn de 66 de ani care a hotărât că este mai important pentru el să își creeze fericirea în loc să o aștepte să îi pice-n poală. Astfel, la 26 de ani a părăsit viața burgheză de Paris și s-a mutat în India unde a studiat Budismul. Astăzi este cel mai fericit om din lume (cu acte-n regulă!), un bun prieten al lui Dalai Lama și un foarte respectat cunoscător al religiei.
Ricard vede traiul unei vieți bune și manifestarea compasiunii nu ca pe o regulă religioasă dictată din prea-înalturi, ci ca pe o metodă practică către fericire.
Este clar că meditația zilnică are mult mai multe efecte benefice decât s-a crezut inințial și contribuie “exceisv” la starea de feicire. Neurologul Richard Davidson a verificat funcțiile creierului călugărului budist folosind 256 de senzori acesta făcând parte dintr-un studiu realizat cu sute de practicanți avansați ai meditației, realizat la Universitatea din Winsconsin.
Radiografiile arată că atunci când realizează meditația cu starea de compasiune, creierul lui Ricard generează unde Gamma (cele care au legătură cu conștiența, atenția, învățarea și memoria) “cum nu s-a mai văzut până acum în literatura de specialitate” (neuroștiința) spune Dr. Davidson.
Graficele arată de asemenea și o activitate excesivă în cortexul prefrontal stâng, în comparație cu cel drept, ceea ce îi permite să aibă o capacitate de fericire “anormal” de mare precum și o reducere accentuată a negativității.
Cercetarea în domeniul neuroplasticității creierului este încă la început de drum iar Ricard a fost pe baricade, punând umărul serios la acest demers participând în numeroase experimente revoluționare alături de cercetători de renume din întreaga lume.
“Timp de 12 ani am vrut să înțelegem efectul de durată medie și îndelungată pe care îl are meditația cu starea de compasiune, de atenție și asupra echilibrului emoțional” spune Ricard. Am descoperit rezultate remarcabile atât la meditatorii “de cursă lungă” care au realizat mai mult de 50.000 de meditații de-a lungul vieții cât și la cei care au realizat meditații scurte, de doar 20 minute timp de 3 săptămâni, care este desigur, mult mai la îndemâna omului modern.” Acesta a adăugat: “Este un subiect minunat de cercetare pentru că ne arată că meditația nu înseamnă doar a sta extaziat sub un copac mango ci modifică creierul complet și drept urmare, te schimbă pe tine și ceea ce ești.”
Ricard consideră că meditația alterează abilitățile creierului și dezvoltă și îmbunătățește starea de fericire a oamenilor în același mod în care dezvolți mușchi ridicând greutăți.
1. O minte sănătoasă trebuie să fie ca o oglindă – chipurile pot să se reflecte în oglindă dar nici unul nu rămâne. Folosește aceeași tehnică și când vine vorba despre gânduri: lasă-le să treacă prin mintea ta dar nu te gândi prea mult la ele.
2. Este imposibil să oprești gândirea dar focalizarea asupra unui anumit sunet sau asupra curgerii respirației calmează mintea, dăruind mai multă claritate. Controlul minții nu înseamnă să limitezi libertate ci să nu fii sclavul gândurilor tale. Gândește-te că e ca și cum mai degrabă cârmești barca ta decât să o lași în voia valurilor.
3. Fii conștient – fii atent la respirația care intră și iese. Dacă observi că mintea o pleacă la plimbare, adu-o ușor înapoi cu blândețe, focalizându-te pe respirație. Asta este Mindfulness, conștiența prezentă. Poți să o folosești și cu alte senzații pentru a te re-aduce în “acum” în loc să te pierzi în trecut sau să bântui în viitor. Poți să te focalizezi pe căldură sau pe sunetele pe care le auzi.
4. Odată ce ai deprins această abilitate, poți să o folosești pentru a cultiva calități cum ar fi bunătatea sau să rezolvi emoții negative. Cu toții am trăit o iubire sfâșietoare dar aceasta de obicei durează aproximativ 15 secunde. Poți folosi forța și puterea fenomenală a acestei stări și o poți focaliza asupra meditației. Dacă simți că se pierde, o poți re-aprinde în mod conștient.
5. Exact ca exersarea cântatului la pian, practicarea a 20 de minute pe zi are un impact mult mai mare în timp comparativ cu practicarea a doar câteva secunde. Perseverența și practica regulată este la fel de importantă. Exact ca și cum ai uda o plantă.
6. Poți folosi meditația pentru a te distanța de gândurile negative. “Poți să privești experiența ta ca pe un foc ce arde. Dacă ești conștient de furie, nu mai ești furios. Când ești conștient de anxietatea pe care o trăiești, nu mai ești anxios, ești doar conștient.” Atunci când devii conștient de aceste emoții, nu le mai întreții și astfel se vor domoli până când dispar de tot.
7. În doar o lună de zile vei observa mari beneficii cum ar fi reducerea nivelului de stres și o stare generală de bine precum și schimbări la nivel cerebral. Cei care spun că nu au timp să mediteze ar trebui să se mai uite odată la lista de beneficii: “Merită să investești 20 de minute pe zi dacă îți oferă toate resursele pentru a face față la tot ce ai de întâmpinat în restul de 23 de ore și 40 de minute rămase din zi.”
“Nu mă crede pe cuvânt. Cercetează singur, cu inima deschisă și vezi rezultatele. Asta a tot încercat Budismul să dăruiască – mecanismul fericirii și suferinței. Este o știință a minții”
Cei din noi cu dorinta constienta de crestere evolutiva, cunoaste principiul oglinzilor sau reflexia personala. Ar fi minunat ca fiecare din noi, in momentul ce ne intalnim cu o persoana sau ne aflam intr-o situatie sa devenim mai atenti, folosind aceasta posibiltate de a constiintiza ce atitudine se reflecta in acest moment. La inceput va fi mai dificil sa fii “pe faza”, dupa care aceasta practica v-a diveni o parte din tine, o parte din viata ta. Vei fi capabil sa-o TRAIESTI cu “OCHII DESCHISI”!
Foloseste intrebarile de fiecare data cand esti emotional implicat intr-o relatie sau situatie:
Ce am de invatat din aceasta situatie?
Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?
Ce contributie are acest om/situatie in evolutia si dezvoltarea mea?
Ce as putea eu sa fiu, sa fac, sa creez sau sa generez a face viata mea si lumea in care traiesc un loc mai bun?
Ce as putea eu sa percep, sa fiu, si sa primesc ca viata mea sa merite a fi traita?
Ce alt ceva este posibil?
Este acum timpul sa fiu tot ce am fost menit sa fiu?
Este si mai interesant daca nu stii raspunsuri la aceste intrebari. Orice raspuns ne limiteaza. Lasa Puterea Nelimitata sa-ti ofere cea ce este cel mai bun pentru tine. NU TE LIMITA, cautand neaparat raspunsuri.
Pur si simplu RULEAZA aceste intrebari de mai multe ori o perioada mai lunga. Exact cum faceai, folosind afirmatiile.
In momentul cand DISPAR aceste limitari, apare starea de RECUNOSTINTA. Daca n-ai fost perseverent si deschis, acel om/situatie asemanator(re) va reveni pana cand vei reusi sa-ti schimbi constienta.
Asta s-ar putea sa dureze, dar Divinitatea are o rabdarea nelimitata!
Asadar, observa cum devii din ce in ce mai liber, mai transparent, mai bucuros, mai constient…. Ramai in acest “spatiul sacru” si ruleaza intrebarile, constientizand ca TOT CE SE INTAMPLA IN VIATA TA VINE LA TINE CU IUBIRE, USURINTA SI GLORIE!
Principiul de bază al cimaticii se întemeiază pe premisa că “presiunile mediului înconjurător se exercită prin propagare ondulatorie și că materia reactionează la aceste presiuni luând o formă care depinde de frecvența undelor.”(cf. Opris).
Un alt personaj de seama care a împins cimatica mai departe de o simplă curiozitate și i-a dat și o utilitate, a fost Sir Peter Guy Manners. În cercetările sale, el a pornit de la premisa că fiecare formă având densitate, desen și culoare unice, rezonează într-un anumit spectru de frecvențe. Mai mult, el a creat o bază de date cu frecvențele pe care rezonează țesuturile sănătoase și le-a comparat cu frecvențele pe care rezonează țesuturile bolnave sau în dezechilibru.
“lumina, în calitate de energie electro-informațională conștient dobândită de la soare intră în organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimulează direct glanda pineală, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variați agenti neuro-umorali.
