Iată ce se întâmplă în creier când dansăm:
Stimulează neuroplasticitatea
Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se schimba sub influența învățării. Un studiu condus de Colegiul de Medicină „Albert Eistein” din New York City, realizat pe o perioadă de 21 de ani, a vizat persoanele de până în 75 de ani și peste. Cercetătorii au măsurat acuitatea mentală de îmbătrânire prin monitorizarea ratelor de demență.
Scopul studiului a fost de a afla dacă orice activitate fizică sau cognitivă de agrement are efect asupra acuității mentale. Studiul a arătat că unele activități cognitive influențează acuitatea mentală, dar aproape niciuna fizică. Singura excepție a fost dansul în mod frecvent, care reduce riscul de a dezvolta demență cu 76 %.
„Persoanele care dansează în mod regulat au o mai mare rezervă cognitivă și o complexitate crescută a sinapselor neuronale”, a explicat neurologul dr. Robert Katzman. Pașii de dans reduc riscul de a dezvolta demență, îmbunătățind calitățile neuronale. În acest fel creierul lucrează continuu, lucru care ajută neuroplasticitatea.
Sporește inteligența
Relația stimul-răspuns este automată. În cazul în care răspunsul nostru la o anumită situație este automat, atunci este în general acceptat că inteligența este implicată. Când creierul evaluează diferite răspunsuri rezonabile și alege în mod deliberat un răspuns, procesul este considerat a fi inteligent. Jean Piaget a afirmat că inteligența este ceea ce folosim atunci când nu știm ce să facem.
Esența inteligenței este luarea de decizii. Pentru a îmbunătăți acuitatea mentală, cel mai bine este să ne implicăm într-o activitate care necesită fracțiune de secundă, procesul de luare a deciziilor rapide. Dansul este un exemplu de activitate rapidă, care necesită luarea în ritm rapid a deciziilor. Este nevoie de răspunsuri instantanee la întrebări: Când trebuie să schimbi poziția corpului? Cum să reacționezi la mișcările partenerului? Dansul este un mod excelent de a menține și spori inteligența.
Încetinește îmbătrânirea și sporește memoria
Dr. Katzman crede că sinapsele noastre neuronale sunt cele mai complexe. El spune că trebuie să facem tot ce putem pentru a crea noi căi neuronale, iar dansul este o modalitate foarte bună.
Pe măsură ce îmbătrânim, celulele creierului mor și sinapsele devin mai slabe. Numele persoanelor devin mai greu de reținut pentru că există doar o singură cale neuronală, care ne conduce la aceste informații stocate.
În cazul în care lucrezi la a învăța lucruri noi, cum este dansul, se poate lucra pe construirea de rute mentale diferite și pe mai multe căi. Așa că, dacă o cale se pierde cu înaintarea în vârstă, ai o cale alternativă pe care o poți folosi pentru a avea acces la informațiile și amintirile stocate.
Concluzia este că dansul este o modalitate foarte bună de a menține și îmbunătăți multe dintre funcțiile creierului. Dansul poate crește conectivitatea neuronală deoarece integrează mai multe funcții ale creierului dintr-o dată: rațional, muzical, kinestezic și emoțional. Această conectivitatea neuronală crescută aduce beneficii asupra creierului atunci când înaintezi în vârstă. Așa că, dansează cât mai des.
Te invitam in zile de duminica la BioNet Clud sa experimentam impreuna dansul spontan! Inscrierile se fac la telefon: 0725873459.



Termenul „psihosomatica” vine din greaca psyche – sufletul + soma – corp şi este folosit pentru a se referi la boala fizică, provocată de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 până la 60% din totalul pacienţilor, care vizitează cabinetele medicilor somatici, se referă la grupul psihosomatic. Principiul de bază, în cadrul unor astfel de cazuri constă în indivizibilitatea laturei fizice şi a laturei mentale. Chiar şi Platon a declarat: „În cazul în care întregul se simte rău, partea sa componentă nu poate fi sănătoasă.” Organismul reacţionează la experienţa emoţională: se comprimă, şi expune blocuri.
În psihologie, boala psihosomatica este o boală a organelor interne sau a sistemelor întregului organism, care apare din cauza impactului factorilor emoţionale şi mentale. Bolile psihosomatice sunt de natură psihogenă. În viaţa de zi cu zi, ne-am deprins să spunem că astfel de afecţiuni au apărut în baza „tulburărilor nervoase”.
Să ne referim la bazele anatomice şi fiziologice ale organismului. Corpul nostru şi creierul comunică prin intermediul sistemului nervos vegetativ, astfel primele apar reacţiile non-specifice de adaptare, ca răspuns la factorii psihogeni. Aceste reacţii pot include: vărsături, salivaţie excesivă, urinare frecventă, diaree, febră, spasme ale inimii, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii cardiace. Dar, în cazul expunerii prelungite sau condiţiilor speciale pentru om, reacţiile nespecifice se înlocuiesc cu deteriorarea organelor şi a sistemelor corpului.