de Svetlana Lungu | feb. 26, 2026 | Arhiva BioNET
Propun astăzi să vorbim despre un fenomen precum auto-deochi. Cu toții am auzit în popor despre deochi și știm cum se poate manifesta. Dar puțini știu că există un astfel de fenomen precum auto-deochi. Cunoaștem deochiul ca pe o influență externă — o privire invidioasă, cuvinte rele, energia negativă a altor oameni. Însă există un fenomen mai subtil și mai profund, în care sursa distrugerii nu vine din exterior, ci din interiorul omului. Acest fenomen se numește auto-deochi. Să îl privim din perspectivă psihologică și spirituală.
Așadar, auto-deochi — nu este magie, ci un conflict interior
Auto-deochi nu este un blestem mistic sau influența unei „forțe străine” prin magie. Este un mecanism energetic și psihologic în care omul își direcționează propria forță și atenție împotriva sa. Iar una dintre cauzele-cheie ale acestei auto-influențe devine frica de deochi.
Omul nu este doar corp, ci și un spațiu complex format din imagini mentale (gânduri), trăiri emoționale, reacții psihofiziologice (sistemul nervos), atenție și convingeri.
Când atenția revine constant la gândul că ceva „poate să meargă prost” sau „nu ar trebui să fie așa”, ea densifică probabilitatea corespunzătoare.
În psihologie există un fenomen bine studiat — efectul fixării negative, în care așteptarea unei nenorociri amplifică anxietatea, iar anxietatea amplifică reacția negativă a corpului (inimă, respirație, tensiune musculară). Acest lucru este confirmat de cercetările din psihoterapia cognitivă: așteptarea constantă a pericolului duce la intensificarea simptomelor somatice (de exemplu, dureri de cap, tahicardie, tensiune musculară), chiar și în absența unui pericol real.
Cum se formează auto-deochi?
În primul rând – prin frica de deochi ca setare interioară.
Dacă o persoană crede că privirea altcuiva, un cuvânt sau un gând neglijent poate duce la un impact negativ, începe să se teamă de bucurie, de succes; să-și controleze reacțiile; să caute motive pentru care „sigur ceva va merge prost”.
Acest lucru formează o alianță interioară între frică și atenție. Atenția este un focar energetic. Cu cât frica este mai puternică, cu atât devine mai stabilă așteptarea interioară a unui deznodământ negativ.
Frica de deochi funcționează prin aceleași mecanisme ca fatalismul în psihologia cognitivă — convingerea că un factor extern va duce inevitabil la un rezultat negativ. Psihologia convingerilor (belief system theory) arată că: convingerile noastre structurează percepția, iar percepția — comportamentul și fiziologia.
Când convingerea „pot fi deocheat” se împletește cu anxietatea, crește activarea sistemului nervos simpatic; apare o atenție excesivă asupra simptomelor corporale; anxietatea se intensifică, ceea ce duce la repetarea ciclică a scenariilor negative.
De asemenea, auto-deochi poate apărea prin gânduri și cuvinte.
Nu este un secret că cuvântul are vibrație. În psihologie acest lucru este confirmat prin efectul profeției auto-împlinite — atunci când așteptarea unui anumit rezultat crește probabilitatea realizării lui.
Fraze precum: „oamenii mă influențează negativ”, „oamenii sunt răi”, „mă pot deochea ușor” etc. nu sunt doar cuvinte. Sunt programe mentale pe care omul le repetă ca pe niște afirmații, dar distructive.
În psihoterapia cognitivă aceasta se numește gândire automată negativă — gânduri care apar automat și influențează starea. Tocmai aceste gânduri intensifică reacțiile anxioase și duc la auto-deochi ca program interior stabil.
De asemenea, când apare anxietatea, se activează sistemul nervos vegetativ. El este responsabil pentru reacții precum bătăi accelerate ale inimii, tensiune musculară, tulburări digestive, dureri de cap, insomnie etc.
Acestea sunt reacții standard la stres. Dacă se repetă frecvent — se fixează ca „stare obișnuită” după anumite contacte (de exemplu, interacțiuni cu oamenii) și întăresc ideea că „ceva sau cineva îmi face ceva rău”.
Care sunt cauzele psihologice care susțin auto-deochi?
Sunt resentimentele, fricile, psihotraumele, stima de sine scăzută, reacția anxioasă a sistemului nervos.
O rană emoțională neprocesată duce la agresivitate interioară care se „întoarce” împotriva propriei persoane. Așteptările anxioase se amplifică atunci când omul a trăit în repetate rânduri evenimente traumatizante.
Fiecare nou contact devine o verificare: „Și acum ce va merge prost?” Experiența traumatică formează asocieri stabile care se activează la contactul cu situații sau persoane similare. Frica hiperactivă intensifică reacțiile somatice, iar corpul începe să „vorbească” în limbajul anxietății, chiar dacă mintea știe că nu există pericol.
Aceste trăiri nu sunt o intervenție din altă lume, ci o reacție psihologică și fiziologică a sistemului la o amenințare pe care omul o amplifică prin atenție și convingeri.
Auto-deochi poate deveni stabil deoarece are două surse de alimentare:
- Emoția fricii, care întărește programul, și
- Focalizarea atenției, care direcționează energia acolo unde există frica.
Când frica de deochi este prezentă constant, atenția va seta semnalul de alarmă, iar corpul îl va confirma prin simptome. Este asemănător cu situația în care cineva se teme de înălțime — cu cât se gândește mai mult la cădere, cu atât corpul reacționează mai puternic.
Auto-deochi din perspectivă spirituală
Din punct de vedere spiritual și energetic, auto-deochi este o stare de dezechilibru interior cronic. Când omul nu se simte demn de fericire, succes, iubire, în interior apare un conflict în care conștiința dorește lumină, iar subconștientul o interzice.
Acest conflict nu rămâne doar la nivelul gândurilor. El se reflectă în energia omului.
Folosind metodele de Crownoscopie și Bioelectrografie (metoda profesorului K. Korotkov) (https://www.translighters.ro/crownscope/), https://www.translighters.ro/metoda-gdv/) putem observa că stările emoționale sunt direct legate de modificarea caracteristicilor câmpului energetic al omului.
În caz de anxietate, frică, deprimare se observă: diminuarea intensității luminescenței, apariția rupturilor și asimetriilor, scăderea densității energetice generale.
Din perspectiva modelului energetic al omului, stima de sine scăzută creează adesea o stare stabilă de auto-reprimare. Aceasta duce la:
— scăderea „luminozității” câmpului,
— slăbirea conturului protector,
— pierderi de energie prin zonele conflictului interior,
— reducerea coerenței structurilor.
Când omul gândește: „Nu sunt demn”, „Nu am voie să fiu fericit”, „Acum totul se va strica”, derulează în minte programe și convingeri negative, el creează literalmente un microspasm în sistemul nervos. Iar sistemul nervos este direct legat de starea energetică.
Anxietatea cronică activează sistemul simpatic (regimul de amenințare). Aceasta duce la eliberarea constantă a hormonilor de stres, la tensiune musculară, tulburări de respirație. Energetic, aceasta arată ca o comprimare a câmpului, instabilitate a luminescenței, scăderea forței vitale generale.
Auto-deochi în acest context nu este mistică, ci un proces real în care omul, prin frică și neacceptare de sine, creează destabilizare energetică. Frica de deochi amplifică acest efect. Pentru că frica fixează atenția pe amenințare, iar atenția este un canal de transmitere a energiei.
Stima de sine scăzută face câmpul deosebit de vulnerabil. Omul încetează să fie centrul propriei energii. Trăiește în regimul evaluării externe.
Și orice cuvânt, privire, situație sunt percepute ca o invazie, în urma căreia apar:
— pierderi reale de energie,
— senzația de epuizare după comunicare,
— scăderea rezilienței,
— reacții psihosomatice.
Acesta este mecanismul auto-deochiului din punct de vedere energetic. Atâta timp cât omul nu își restabilește interior sentimentul propriei valori, câmpul său rămâne instabil. Iar aici munca începe nu cu protecția față de exterior, ci cu restabilirea integrității interioare: prin acceptare de sine, eliberarea vinovăției, procesarea resentimentelor și traumelor, stabilizarea sistemului nervos, întărirea sentimentului dreptului interior la lumină.
Când stima de sine se echilibrează, câmpul energetic devine mai dens și mai coerent. Luminozitatea crește. Rupturile dispar. Iar frica de deochi își pierde fundamentul — pentru că omul nu mai are zone interioare prin care energia se scurge.
Lăudăroșenia – încă un mecanism ascuns al auto-deochiului
Uneori, auto-deochiul apare că instabilitate interioară mascată sub forma demonstrării succesului.
Lăudăroșenia nu este doar dorința de a împărtăși bucuria. În profunzime, ea poate fi o încercare de a-ți demonstra propria valoare, de a primi confirmarea importanței sau de a compensa nesiguranța interioară. Când o persoană se laudă, adesea în interior răsună o întrebare nesigură:
„Vedeți că valorez ceva?”
O astfel de stare creează un conflict interior. Pe de o parte — dorința de recunoaștere. Pe de altă parte — frica de judecată, de invidie sau de pierdere. Iar tocmai această frică ascunsă declanșează mecanismul auto-deochiului.
Din punct de vedere psihologic, lucrurile arată astfel: persoana se fixează excesiv pe reacția externă; începe să anticipeze o evaluare negativă; se tensionează interior și „scanează” mediul din jur; anxietatea intensifică reacțiile somatice.
În consecință, atenția se îndreaptă din nou către un posibil deznodământ negativ. Iar dacă ceva chiar nu merge conform planului, acest lucru este perceput ca o confirmare: „Nu trebuia să spun”, „Eu însămi am atras asta”.
Din perspectivă energetică, lăudăroșenia este adesea însoțită de un impuls energetic ascendent — o demonstrare, o expansiune a câmpului, dar fără împământare interioară. Dacă în același timp nu există un sentiment stabil al propriei valori, urmează o cădere bruscă — senzația de epuizare, anxietate sau vulnerabilitate.
Este important să înțelegem: a împărtăși bucuria este firesc. Problema nu este deschiderea. Problema apare atunci când demonstrarea exterioară înlocuiește sprijinul interior. Când persoana se bazează nu pe propriul sentiment de valoare, ci pe reacția celorlalți.
În acest caz, orice îndoială venită din exterior devine un declanșator al auto-deochiului. Vindecarea nu constă în a tăcea despre realizările tale, ci în a învăța să te bucuri liniștit. Fără a demonstra, compara și căuta confirmare din exterior. Când valoarea de sine este stabilă, poți împărtăși fără teamă.
Cum să ieși din auto-deochi?
Vindecarea nu are loc prin lupta cu „dușmanul interior”, ci prin schimbarea atitudinii față de sine și față de propriile convingeri.
Mai jos recomand pași esențiali care te pot ajuta să îți crești stima de sine și încrederea în călăuzirea divină:
1. Conștientizează frica
Nu o nega, nu o alunga, ci observă: „Observ că îmi este frică de un rezultat negativ.”
2. Lucrează cu cuvintele
Înlocuiește formulele distructive cu unele conștiente, de exemplu: „Aleg stabilitatea.” „Corpul meu este aliatul meu.” „Viața mea are grijă de mine.” „Totul în viața mea se întâmplă prin Voia Divină.”
3. Întărește sistemul nervos
Introdu în viața ta rugăciunea, meditația, practicile de respirație, yoga sau sportul, practicile corporale — toate acestea reduc anxietatea de bază.
4. Folosește dispozitive de protecție și armonizare: pietre, talismane, brățări etc.
5. Apelează la un specialist: psiholog, preot, psihoterapeut, etc.
Auto-deochi nu este despre mistică și nici despre forțe ascunse. Este despre o inimă sensibilă care, la un moment dat, a învățat să se teamă de bucurie. Despre omul care își dorește fericirea, dar în interior încă aude un glas șoptit: „Oare am voie? Oare va dura? Oare acum totul se va strica?” Și atunci bucuria devine tensiune, succesul — anxietate, iar lumina — ceva periculos.
Suntem obișnuiți să căutăm sursa deochiului în exterior — într-o privire invidioasă, în cuvinte străine, în circumstanțe. Dar auto-deochi se naște în interior, acolo unde există frica de a pierde, frica de a fi judecat, frica de a nu fi demn. Când în adâncul sufletului nu există permisiunea de a fi fericit, orice bucurie este percepută ca ceva fragil, ce trebuie ascuns sau protejat.
Dar există și o parte luminoasă. Dacă sursa auto-deochiului este în interior, atunci și ieșirea este tot în interior. Vindecarea începe nu prin luptă, ci prin revenirea treptată la încrederea în sine, în viață, în Voia Divină. A-ți permite să fii fericit este un act de curaj interior. Este alegerea de a nu trăi în așteptarea pierderii, ci de a trăi în prezență. Și de fiecare dată când alegi un gând care te susține, nu te sperie, îți recuperezi puterea pe care cândva ai oferit-o fricii.
Găsește Lumina în tine. Și amintește-ți că ești iubit de Dumnezeu și meriți să fii fericit.
Svetlana Lungu, 26.02.2026
de Svetlana Lungu | iul. 28, 2021 | Arhiva BioNET
Cine credeti ca va creaza viata? Credeti ca vreo fiinţa sau fortele Supreme exterioare sunt stăpânii vieţii voastre ? Adevarul este ca voi insiva purtati intreaga raspundere, de ceea ce aţi făcut vreodata sau experimentat. Voi care aveti puterea să creaţi splendoarea stelelor, aţi creat fiecare clipă şi fiecare circumstantă a vieţii voastre.
Sunteţi ceea ce aţi decis să fiţi. Sunteţi conform cu imaginea pe care voi însivă aţi creat-o.
Trăiţi în întregime după cum aţi plănuit şi stabilit. Acestea sunt funcţiile şi privilegiile, putem spune ale Dumnezeului-Om. Voi vă creaţi viaţa în funcţie de mecanismele gândirii – de gândurile voastre. Căci ceea ce gândiţi este resimţit şi ceea ce resimţiţi se manifestă, creând condiţiile vieţii voastre.
Meditaţi asupra acesteia. Nu este nevoie decât să vă închipuiţi o clipă de fericire şi corpul se simte plin de bucurie. Nu este nevoie decât de o singură clipă să vă imaginaţi că sunteţi o persoană demnă de milă, fără prieteni, pentru a resimţi durere şi milă pentru dvs. Este suficient o clipă! De asemenea, este suficient doar o clipă ca să vă opriţi din plâns şi să râdeţi şi să fiţi vesel. Este suficient un singur moment să încetăm să judecăm şi să resimţim pe loc frumuseţea lucrurilor. Dar cine comandă toate acestea? Dvs ! Si în timp ce v-a apucat fantezia să creaţi sentimente în fiinţa dvs, s-a schimbat ceva în jur? Nu, nimic nu s-a schimbat, dar dvs în schimb v-aţi schimbat.
Sunteţi foarte exact ca şi gândurile dvs. Căci tot ceea ce gândiţi deveniţi prin sentimentele din voi. Dacă vă imaginaţi despre actul sexual, veţi fi atraşi şi tentaţi de acest act. Dacă meditaţi asupra bucuriei, această bucurie se va materializa, dacă meditaţi asupra geniului, el se va manifesta.
Cum se face viitorul? Prin gândire. Toate „zilele de mâine” vor lua conturul după gândurile de azi. Orice gând îmbrăţişat, orice fantezie concepută, orice aşteptare emoţională creează o senzaţie în corpul dvs, care senzaţie apoi se înregistrează în suflet. Si acest sentiment creează un precedent pentru ceea ce este condiţia vieţii voastre căci el atrage la dvs circumstanţe foarte exacte în raport cu el. Să ştiţi că orice vorbă pronunţată fasonează viitorul, deoarece orice cuvânt este un sunet care exprimă un sentiment în sufletul vostru.
Vă gândiţi că tot ceea ce vi se întâmplă sunt datorate hazardului? Nu este nici accident, nici coincidenţă în această împărăţie,si – nimeni – nu se poate numi „victimă” din voinţa sau intenţia altcuiva. Ceea ce vi se întâmplă este rezultatul gândurilor şi sentimentelor dvs. Fie le-aţi imaginat din frica nedesluşită sau teamă, fie că cineva v-a spus că aceste lucruri vi se vor întâmpla şi le-aţi acceptat ca adevarate. Evenimentele toate sunt consecinţele intenţiilor orchestrate de gândurile şi emoţiile individuale, toate fără nici o excepţie.
Orice gând îmbrăţişat, orice fantezie resimţită, orice vorbă pronunţată, fie s-au şi manifestat în viaţa voastră, fie urmează să se petreacă. Căci gândul este adevăratul autor al vieţii şi nici moartea, nici distrugerea nu-l poate ajunge; îl întrebuinţaţi în fiece moment pentru a va crea viaţa.
Voi sunteţi ca şi gândurile şi deciziile voastre.
Cu cât vă veţi da mai puţină osteneală, cu atât veţi deveni mai puţin. Cu cât vă veţi da credit mai mic în materie de inteligenţă, cu atât mai prost veţi deveni. Cu cât te vei gândi că nu eşti frumos, cu atât vei deveni mai urât. Cu cât te gândeşti mai mult la sărăcie, cu atât vei deveni mai sărac – pentru că ai hotărât ca să fie aşa. Tineţi seama de imensitatea dragostei lui Dumnezeu, care vă permite să fiţi şi să credeţi prin voi înşivă orice vă doriţi să fiţi şi să creaţi şi care, pe deasupra, nici nu vă judecă niciodată. Tineţi seama ce dragoste are Dumnezeul Necunoscut pentru voi, o dragoste atât de mare că vă împlineşte fiecare gând şi fiecare cuvânt. Meditaţi asupra acestora.
Aşadar, cine este creatorul vieţii voastre? Dvs! Cine este arhitectul vieţii voastre? Dvs! Ceea ce sunteţi şi ceea ce experimentaţi este produsul raţionamentului Gândirii, care este Dumnezeu. Primiţi în viaţa voastră toate lucrurile pe care cu precizie le doriţi să le primiţi şi faceţi experienţa vieţii conform cu valorile reţinute. Voi determinaţi ceea ce este bine pentru voi, ceea ce trebuie să acceptaţi, ceea ce veţi experimenta. Voi decideţi toate acestea, în funcţie de gândurile voastre.
Nu sunteţi nici sclavul, nici valetul, nici marioneta vreunei zeităţi care să stea să vă observe în luptele voastre. Trăiţi în mijlocul extraordinarei Vieţi, într-o delicioasă totală libertate. Fiecare din voi este liber să adune şi să aleagă gândurile pe care le vrea şi prin această fantastică putere creaţi voi toate lucrurile. Fiecare gând prelucrează destinul în faţa voastră. Fiecare sentiment contribuie să marcheze ceea ce se numeşte cărarea vieţii voastre. Viaţa voastră va fi după cum aţi gândit şi resimţit, căci Tatăl spune „după cum este emoţia, aşa se va întâmpla”.
Cine sunteţi dvs? Sunteţi Dumnezeu care aveţi în liniştea fiinţei voastre facultatea de a gândi, de a crea, de a deveni exact ceea ce aţi dorit să deveniţi, căci în acest momentsunteţi foarte precis ceea ce aţi decis să fiţi – nimeni nu v-a reţinut sau v-a împiedicat să deveniţi. Voi sunteţi cei ce decid legile vieţilor voastre, creatori supremi ai vieţii şi circumstanţelor voastre. Sunteţi într-adevăr guvernatorul suprem, dotat cu inteligenţă şi înţelepciune nelimitată, dar aţi omis să înţelegeţi, în această viaţă şi în nenumarate alte vieţi.
Cândva, aţi ştiut să creaţi flori. Dar acum ce creaţi? Marile voastre creaţii sunt tristeţea, îngrijorarea, autocompătimirea, mizeria, ura, disensiuni, autonegarea, îmbătrânirea, boala, moartea. Voi creaţi pentru voi însivă o viaţă limitată, acceptând credinţe limitate care apoi devin solide adevăruri în fiinţele voastre şi astfel realitatea vieţii voastre. Voi vă împuţinaţi viaţa judecând lucrurile, oamenii şi chiar propriile voastre persoane. Trăiţi conform unui cod la modă, numit frumos şi vă înconjuraţi de lucrurile care vă permit să fiţi acceptaţi de conştiinţa limitată a omului – care nu acceptă nimic decât uneori propriile voastre idealuri inaccesibile. Vă naşteţi, creşteţi, corpurile îşi pierd vitalitatea, îmbătrâniţi din credinţă în bătrâneţe şi până la urmă muriţi. Voi, mari Dumnezei creatori, care cândva eraţi suflul libertăţii, aţi devenit nişte entităţi trăind în lume, vă îngrădiţi în oraşe gigantice şi trăiţi în frică, după uşi zăvorâte. Mai degrabă aţi urca pe creste, acolo sus şi aţi călări vânturile minunate, voi aţi construit imobile imense şi aţi clădit o conştiinţă a fricii; aţi construit o societate care reglementează modul vostru de a gândi, credinţele voastre, actele voastre, aparenţa voastră.
Vă îngrozesc războaiele şi zgomotele lor. Vă este frică să vă îmbolnăviţi. Vă e frică să nu fiţi recunoscuţi. Tremuraţi la gândul să priviţi pe cineva în ochi şi în acelaşi timp vă e foame de afecţiunea numită iubire. Vă întrebaţi asupra oricărui lucru bun ce vi se întâmplă şi vă îndoiţi de repetarea lui. Vă târâţi în locurile publice căutând succesul şi celebritatea, aurul, rupiile, dolarii şi francii. Si ca să culegeţi ce? Nimic decât un pic de bucurie.
Aţi ajuns la disperare numai prin puterea gândului. V-aţi văzut reduşi la mârşăvie şi la mediocritate prin puterea gândului. V-aţi îmbolnăvit prin forţa gândului bolii. Voi aţi murit şi mai muriţi încă prin forţa gândului morţii. Este creaţia voastră. Căci înflăcăratul creator din voi dotat cu puterea de a stăpâni gândul şi de a crea din el un univers, de a aprinde stelele în cer pentru o eternitate – acest creator a căzut în cursa credinţei şi a dogmei, a modei şi a tradiţiei, alunecând din gând limitat în gând limitat şi prin propria voastră necredinţă v-aţi împiedicat să trăiţi.
Care este obiectul necredinţei voastre? Sunt toate lucrurile pe care simţurile voastre psihice sunt incapabile să le perceapă – ceea ce voi nu puteţi vedea, nici auzi, nici atinge, nici gusta, nici simţi. Totuşi, să mi se arate şi mie o credinţă? Cel ce poate să vină să mi-o pună în mână. Să mi se arate o emoţie! Aş vrea să o ating. Să mi se arate un gând!Unde este el? Să mi se arate o atitudine! Cu ce seamănă ea? Arătaţi-mi o imagine a vântului.
Si apoi arătaţi-mi „ timpul” care v-a răpit preţioase momente din viaţa voastră. Voi aţi fost increduli în faţa celor mai mari daruri ale vieţii şi în felul această aţi permis ca inteligenţa voastră nelimitată să se reducă. Viaţă după viaţă, existenţă după existenţă aţi lăsat iluziile din acest plan să vă invadeze, în aşa măsură că aţi uitat extraordinarul foc ce se mişcă în voi. În zece milioane şi jumătate de ani pe când eraţi la începutul entităţilor suverane şi atotputernice, voi v-aţi scufundat în materie până a va îngropa cu totul; aţi devenit sclavii propriilor voastre creaţii: dogme, legi, mode, tradiţii; v-aţi separat în naţiuni, religii, bărbaţi, femei, rase diferite, v-aţi înecat în gelozie, amărăciune, vinovăţie, frică.
V-aţi identificat atât de bine cu trupul vostru, că aţi căzut în capcana supravieţuirii, uitând adevarata esenţă invizibilă care sunteţi cu adevărat – Dumnezeul din voi care vă permite să vă realizaţi visele exact după alegerea voastră. Voi aţi aruncat nemurirea şi aceasta este cauza morţii voastre…şi de întoarcerea mereu repetată în această lume. Iată-vă încă o dată şi asta durează de zece milioane şi jumătate de ani! Asta nu vă împiedică să continuaţi a vă agăţa de incredulitatea voastră.
Ateliere de Vedere Intuitiva pentru Copii
Dumnezeu, totalitatea Gândului, este cu siguranţă o extraordinară scenă de teatru. Si el vă permite să scrieţi şi să jucaţi propriile voastre piese, act după act. Când cade perdeaua, ultimul cuvânt a fost spus şi reverenţa făcută. Voi muriţi. De ce? Din faptul că voi, supremul legislator, credeti că veţi muri. Această viaţă nu este decât un joc, o iluzie, în întregime! Si voi, actorii, aţi ajuns să credeţi că ea constituie o unică realitate. Totuşi, unica realitate care a existat din toate timpurile şi va exista întotdeauna este Viaţa – esenţa fiinţei, liberă şi existentă pe veci, care vă dăruieşte posibilitatea de a crea jocurile voastre, aşa cum doriţi să le jucaţi.
Atunci când observaţi că prin gândul vostru alunecaţi spre ignoranţă, spre boală şi moarte, vă daţi seama, de asemenea, că aveţi puterea de a deveni mai mari, numai prin a va deschide unui flux de gândire mai puţin limitat; să vă măriţi creativitatea şi de a vă conserva viaţa pentru totdeauna. Atunci când vă veţi da seama că Dumnezeu creator al învelişului este însuşi puterea locuind în voi, atunci corpul vostru nu va mai îmbătrâni, nu va mai fi bolnav şi nici nu va mai muri. Dar atât timp cât vă veţi crampona de credinţa voastră şi pune bariere gândului vostru, voi nu veţi putea reface experienţa nelimitării care a dat slavă Soarelui şi mister cerului noptii.
Ce se petrece la moartea învelişului? El dispare, dar tu, ca el care gândeşti în linişte în spatele ochilor, tu continui să trăieşti. Părăsind acest plan, când ai hotărât că vei muri, adevărul este că nu eşti îngropat şi dat hrană viermilor şi apoi redus la praf şi pulbere.
Vei continua să trăieşti. Te vei duce la locul de origine şi acolo vei hotărâ ce vrei să trăieşti în viitoarea ta aventură – existenţa nu este nimic altceva decât o aventură. Şi vei reveni în această lume, de atâtea ori de câte ori vei dori, până în ziua în care îţi vei revendica originea divină. Atunci vei pleca într-o aventură mai măreaţă, într-un alt cer şi o altă lume. Eşti mai iubit decât ţi-ai putut imagina vreodată, căci orice ai face, viaţa nu îti este luată. Aşadar, de ce te necăjeşti? De ce să fii luptat? De ce să te fi îmbolnăvit? De ce să te fi îngrijorat? De ce să te fi limitat? De ce să nu fi admirat splendoarea răsăritului Soarelui, libertatea vântului, râsul copilului? De ce mai degrabă ai luptat decât să trăieşti? Vei mai trăi încă şi încă. Sămânţa din care sunteţi făcuţi este nemuritoare; şi este pentru totdeauna. În ciuda incredulităţii tale, în ciuda tuturor limitărilor şi tuturor reducerilor pe care le-aţi impus planului vostru, în ciuda tuturor grijilor şi disperărilor, este un lucru pe care niciodată nu-l poţi distruge: VIAŢA! Oricât de mare este neputinţa ta şi refuzul tau, viaţa nu îti este luată şi niciodată nu va fi căci ea este valorea numită Dumnezeu, şi care eşti chiar tu. Viaţa pe care o cunoşti în prezent este un vis, un imens vis, o faţadă s-ar putea spune. Ea este rezultatul gândului tău jucându-se cu materia, şi acest joc creează profunde realităţi care leagă emoţiile tale cu acest plan. Si aşa va fi până când într-o zi tu, visătorule te vei trezi. Nu ştii cât de mare este frumuseţea ta, căci tu nu te-ai privit în oglindă – faţa pe care o vei vedea este chiar cea a lui Dumnezeu !
Extras din Cartea Alba – Ramtha
de Svetlana Lungu | ian. 23, 2020 | Arhiva BioNET
Marele ințelept indian, Yogananda, spunea: “Un copil se naste in ziua si la ora la care radiațiile cerești sunt în armonie matematică cu karma sa individuală.”
În conformitate cu legile Karmei, fiecare dintre noi “alegem” țara, părinții, profesia, lecțiile vietii, dar mai ales misiunea incarnarii în această viață.
Talentele sunt dobandite în viata (viețile) anterioare. Gresălile făcute ar trebui să le reparăm. Experințile sunt acumulate și rămân în subconștientul nostru.
Aptitudinile dobândite vreodată rămân în structura nostră informațională. Bineînțeles putem dezvolta noi talente și aptitudini, deoarece avem tot ce ne trebuie din partea Divinității.
Desigur urmănd drumul Vieții este foarte important să redescoperim și să reactivăm in noi acele ”comori”, bineînțeles ținănd cont de Legile Universale.
CE ESTE VOCAȚIA ?
Vocatia este un proces, o chemare interioară care așteaptă să fie descoperită. Pentru majoritatea oamenilor acest proces poate fi de durată, iar pentru cineva, Vocatia poate ramane toată viața neexplorată și din acest motiv viața li se poate parea un eșec, nu și un Dar Divin.
Aici ne poate ajuta numerologia karmică si prognozarea. Deseori Vocația poate fi ”descoperită” doar dupa 40 de ani. În multe cazuri va fi ceva absolut nou în comparație cu ce ai făcut pănă acum.
Dacă Sarcina Socială are o legătură cu porfesie și manifestarea noastră în viata socială, Vocația reprezintă dorința advărată a sufletului nostru.
Si raspunul la intrebarea: de ce ar trebui sa ne cunoastem vocația, devine foarte evident! Pentru ca ne permite sa ne manifestăm așa cum suntem in lăuntrul finiței noastre si astfel putem trăi în iubire, creativ, să rămânem sănătoși, armonioși, prosperi, iar viata nu va mai parea deloc un chin.
Bucuria, satisfacția interioară, ușurința cu care facem anumite lucruri, emoțiile pozitive cu care ne încărcăm, de plăcere, relaxare, detașare, liniște sufletească sunt semne clare că suntem foarte aproape de chemarea noastră.
Informațiile cu privire la Vocație pot fi dezvaluite relativ ușor prin intermediul unei științe deosebite – Numerologie. Exista instrumente care pot aduce informații destul de precise cu privire la “programul” vieților anterioare și actuale. Cineva crede în aceste procese, cineva nu. Eu sunt absolut convinsă, având proprie experientă și cunoscând mărturiile oamenilor, care au trecut prin experiența morții clinice.
Mai jos, vă ofer un exemplu. Data de naștere 2.08.1971. Avănd în vedere că în aceeași zi, luna și an se nasc aproximativ 360.000! de persoane, în calculele noastre vom folosi și numele persoanei.
Așadar, folosind numerologia karmică, după anumite operațiuni și calcule am ajuns la niște rezultate:
Poți să ajungi la Vocație în două moduri:
- să treci rapid prin Zona Deschiderii (ZD). Adică prin încercările de natură diferită. De obicei, aceasta este o experiență destul de dureroasă.
- fie să ajungi calm și liniștit prin Zona de Confort (ZC). Aici totul se întămplă mult mai lent, dar fără foarte multe perturbări.
Dacă nu îți îndeplinești Sarcina Socială și Vocația, vei intra în „minus” – în Zona de Închidere (ZÎ). Aici se află diverse boli, până la un rezultat fatal.
Vocația persoanei în această reîncarnare – 4 – să devii un Profesionist în domeniul tău, să oferi altor persoane posibilitatea să aibă parte din caștigul succeselor tale. Să ai o afacere personală (poate ceva legata de zona în care activezi acum, să oferi un ajutor altor persoane în crearea afacerii. Plus să direcționezi conștiința, mintea, destinul și motivația oamenilor în directia corectă!
Direcționând această energie, poți cu ajutorul conștiinței și intenției tale să-i schimbi caracteristicile spațiului care te înconjoară. Punctul de Asamblare, Intenția ta sunt capabile să influiențeze schimbarea structurii Lumii și viteza trecerii timpului prin ea. Energia acestui semn este puternică acolo unde există puțină lumină)
Cum ți-am spus la Vocație vei putea ajunge în două moduri: 1. prin ZD (10) – această zonă este legată de pierderile financiare, crize financiare, prăbușirea afacerii, etc. Sau exsită posibilitatea să ajungi la Vocație prin Zona de Confort. Este un drum mai lung, însa mai liniștit, fără perturbări foarte grele și dureroase.
Zona de Confort este o zonă foarte prietenoasă și comodă, confortabilă. Cea mai potrivită pentru indeplinirea Vocației.
Zona de Confort (14) – aici vorbim despre trecerea la Vocație prin diferite activități legate de:
- natură, agricultură, veterinarie;
- relații armonioase;
- echilibrul intern și extern;
- prin găsirea unui ”mijloc de aur” în orice situație,
- găsirea unor compromisuri, ajutându-i și pe ceilalți să facă acest lucru.
- să devii un bun ghid pentru ceilalți;
- munca socială; vindecare; medicină;
- produse farmaceutice, cosmetica naturală, plante.
Dacă nu îți îndeplinești Sarcina Socială și Vocația, vei intra în „minus” – în Zona de Închidere (ZÎ). Aici se află diverse boli, până la un rezultat fatal.
În cazul dacă la persoană nu există o tendință personală pentru indeplinirea Sarcinei Sociale și trecerea către Vocație, atunci ea va coborî jos – în Zona Inchiderii (2), unde se află zona afecțiunilor la nivelul corpului fizic: rinichi, inimă, vezică urinară, organe de reproducere (uter, ovare), tulburări mentale; răceli frecvente ca urmare a imunității scăzute.
Așadar, cunoasterea este Infinită, precum Creatorul. Alegerea și Liberul Arbitru întotdeauna ne aparține. Talentele și intuiția ne pot fi de mare folos pe acest drum către Vocația noastră. Alegerea îți aparține!
Sau cum a spus Viktor E. Frankl:
„Toti avem o anumită vocție sau misiune in viață, toți trebuie să indeplinim o sarcină concretă care cere să fie dusă la capăt. In această privintă, omul nu poate fi înlocuit, si nici viața lui nu se poate repeta, asadar sarcina fiecaruia este unică, la fel ca și ocazia de a o realiza.”
Vă doresc mult succes către cel mai important lucru din viață! Lumina și pace!
Pentru consiliere numerologică, vă rog, să mă contactați pe email: svet.lungu@yahoo.com, sau telefonic +40725873459.
Svetlana Lungu
