de Andrei Lungu | dec. 16, 2018 | Arhiva BioNET
Termenul „propolis” este de origine greacă (pro – în față, polis – oraș, cetate). Se spune că termenul este derivat din cuvântul „propoliso”, care în limbile greacă și latină înseamnă să sigileze.
Amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie.
El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.
Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.
Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare.
O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.
Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis.
Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).
Afecţiuni care se previn şi se tratează cu propolis
Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.
Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.
În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.
Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.
Şi sistemul imunitar are de câştigat în urma unei cure cu tinctură de propolis. Studii făcute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul că propolisul administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen.
Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.
www.vedereintuitiva.ro
de Andrei Lungu | iun. 6, 2018 | Arhiva BioNET
Știați că simțul mirosului este singurul sens legat direct la zona limbică a creierului, care este considerata centrul de control emoțional? Acest lucru înseamnă că, atunci când uleiurile esențiale sunt inhalate, acestea merg direct la creier.
Cele patru simțuri – gust, vedere, atingere și auz – sunt mai întâi dirijate prin talamusului înainte de a ajunge la zonele desemnate ale creierului. Deoarece sistemul limbic este conectat direct la părți ale creierului care controlează ritmul cardiac, tensiunea arterială, respirația, memoria, nivelul de stres, și echilibrul hormonal, uleiuri esențiale terapeutice de calitate ce pot avea efecte fiziologice de necrezut și efecte psihologice. Fiecare dintre uleiurile esentiale au stimulatoare terapeutice, calmante, sedative cu proprietăți de echilibrare. Când inhalam o molecula de ulei esential, se deplaseaza prin pasajul nazal la un neuron receptor care transporta pana la creierul limbic, in special hipotalamus.
Centrul limbic din creier este responsabil pentru controlul tuturor răspunsurilor fizice, psihologice și emoționale pe care corpul tau le efectuează pe baza stimulului care vine din exterior. Astfel, capacitatea de uleiuri esențiale de a se direcționa catre centrul dvs. limbic,este un instrument puternic in tratarea multor afectiuni de sanatate.
Atunci când uleiurile esențiale sunt inhalate prin nas, nervii mici trimit un semnal imediat la creier și merg direct pentru a lucra la sistemele care moderează mințile și corpurile noastre. Inhalarea poate fi metoda de livrare cea mai directă a acestor componente incredibil de grijulie în uleiuri esențiale, deoarece mesageri chimici din cavitatea nazală au acces direct la creier.
In studiile efectuate la Viena și Berlin cercetătorii au descoperit , un compus natural care se găsește în uleiurile esențiale din Vetiver, paciuli, lemn de cedru, santal si tamaie, poate creste nivelul de oxigen din creier cu pana la 28 de procente (Nasel, 1992) .
O astfel de creștere de oxigen a creierului poate duce la un nivel sporit de activitate în sistemele hipotalamusului si limbic ale creierului, care pot avea efecte dramatice nu numai emoții. Acestea ar fi: învățare, atitudine, și multe procese fizice ale corpului, cum ar fi: functia imuna, echilibrul hormonal, și nivelurile de energie. Nivelurile ridicate , apar în uleiuri esențiale de melissa, smirna, lemn de cedru, si cuisoare.
În 1989, Dr. Joseph Ledoux, la New York University Medical, a descoperit ca amigdala joaca un rol important in stocarea si eliberarea traumelor emotionale. Din studiile Dr. Hirsch si Dr. Ledoux, putem concluziona că aromele pot exercita un efect profund în declanșarea unui răspuns.
Capacitatea uleiurilor esențiale și proprietățiilor sale moleculare pentru a afecta ambele funcții fizice și psihologice în organism este unul dintre motivele pentru care este in prezent in curs de evaluare pentru tratamentele in leziuni ale creierului.
Uleiul esential de tamaie și creierul
Creierul uman este cel mai complex organ în interiorul corpului. Leziunile la creier se produc de la intervalul de lovituri ușoare la traume mai grave . De obicei, diverse leziuni ale creierului sunt lente spre vindecare, dar uleiul de tamaie poate ajuta foarte mult în acest proces. Tămâia actioneaza prin sprijinirea si oxigenarea sângelui la creier. Aceasta, la rândul său, va ajuta la absorbtia oxigenului. Atunci când oxigenul este absorbit în mod eficient, permite creierului să proceseze și să rețină informații, vindeca, și funcționează corect.
Tămâia este uleiul esențial de alegere pentru orice tip de tulburare a creierului. Tămâia are un machiaj molecular care care este capabil să traverseze bariera de sânge / creier. Aceste esente stimulează sistemul limbic al creierului si a altor glande in creier, promovarea memoriei și eliberarea emoțiilor. Tămâia încetinește și adâncește respirația. Proprietatile terapeutice ale uleiului de tamaie sunt antiseptice, astringente, carminative, cicatrizante, citofilactice , digestive, diuretice, expectorante, sedative, tonice, uterine, și curative.
Cercetarea din universitățile din Berlin și Viena au constatat ca esentele cresc oxigenarea in jurul glandelor pineale și pituitare. Acest lucru permite un echilibru ideal de emoție-reglare și de hormoni de stimulare a memoriei.
Linia de jos este că uleiurile esențiale pot penetra nu numai bariera hemato-encefalică, dar ele pot penetra pielea, urmata de căile nervoase, urmata de meridiane, și să ofere vindecare și echilibru chiar și la nivel celular, cum ar fi memoria celulara si ADN-ul.
Uleiuri esentiale terapeutice
Nivelul de puritate și valoarea terapeutică a unui ulei este strans legata de constituenții săi chimici, care pot fi afectati de lucruri, cum ar fi solul din care a fost crescută planta, starea solului, îngrășământ (organic sau chimic), climă, proces de distilare, etc. .
În aromoterapie, calitatea uleiurilor dumneavoastră este totul astfel încât pentru a obține beneficii de vindecare, este important să se folosească uleiuri esențiale de grad terapeutic nediluat.
Uleiurile esențiale de calitate terapeutice sunt de laborator testate și certificate pentru a fi libere de impurități. Un ulei esential terapeutic-grad este unul care este atât de complet în componentele sale chimice, dându-i o aroma profunda si bogata, si este cinetic viu și capabil să ridice frecvența corpului uman, restabilirea echilibrului și funcționarea normală a sistemelor corpului slab. Acest lucru este important, deoarece parfumul uleiului, frecvența și chimia contribuie toate la efectele sale terapeutice unice. Dacă oricare dintre aceste proprietăți este compromisă, ca urmare a practicilor de producție sărace, un ulei esențial nu poate fi numit pe bună dreptate terapeutic de calitate.
ATENTIE! asigurati-va ca uleuirile pe care le folositi sunt de grad terapeutic, mai ales daca sunt administrate intern.
