de Svetlana Lungu | iul. 30, 2017 | Arhiva BioNET
Disciplinarea este un proces de învăţare a unui comportament adecvat care cere efort şi răbdare, atât din partea copilului, cât şi a părintelui. Prezentăm metodele (tehnici) de disciplinare pentru situaţii când copilul învaţă un comportament nou.
Când copilul învaţă un comportament nou.
Pentru a ajuta copiii să înveţe mai uşor un comportament, vă recomandăm să respectaţi următoarele etape:
- Definiţi clar comportamentul pe care doriţi să-l înveţe copilul.
De exemplu – spălatul pe mâini înainte de servirea mesei.
- Descompuneţi în paşi mici comportamentul respectiv.
Când comportamentul care trebuie învăţat este prea complex pentru a permite învăţarea lui globală, descompuneţi comportamentul în paşi mai mici. De exemplu – ridicarea mânecilor, pornirea robinetului, udarea mâinilor, săpunirea mâinilor, frecarea mâinilor, clătirea mâinilor, ştergerea mâinilor, aranjarea mânecilor.
Îndrumarea constă în a ajuta copilul pe parcursul efectuării comportamentului în vederea facilitării însuşirii acestuia. În funcţie de tipul de comportament prin care se face îndrumarea, aceasta poate fi:
Îndrumare fizică – atunci când trebuie învăţat un comportament motor, cum ar fi scrisul în clasa I. În acest caz, părintele conduce mâna copilului arătându-i cum să scrie o literă. Luaţi mâinile copilului în mâinile dumneavoastră şi executaţi mişcările necesare spălării mâinilor.
Îndrumare verbală – constă într-o serie de mesaje verbale transmise înainte sau în timpul manifestării unui comportament, legate de modul de execuţie a unui comportament sau de etapele parcurse în realizarea lui. De exemplu – În timp ce vă spălaţi pe mâini împreună cu copilul exprimaţi verbal etapele care urmează (acum ne săpunim,…acum ne ştergem).
Îndrumare prin modelare – presupune să oferiţi copilului un model de realizare a comportamentului respectiv; astfel, copilul vă poate observa pe dumneavoastră, pe alţi copii, personaje din filme sau din desene animate. De exemplu – Copilul vă poate observa pe dumneavoastră sau poate urmări personaje din filme, din desene animate sau din poze care se spală pe mâini pentru a vedea cum se procedează.
- Recompensaţi aproximările succesive ale comportamentului dorit.
E important ca în faza de învăţare a unui comportament să recompensaţi imediat orice aproximare a acestuia de către copil. Astfel, el va avea curaj să continue. De exemplu – Recompensaţi copilul chiar dacă nu se şterge bine pe mâini, ci doar le pune pe prosop.
- Ignoraţi aproximările succesive ale etapelor anterioare.
Pe măsură ce copilul progresează vor fi recompensate ultimele şi cele mai bune aproximări ale comportamentului. Aproximările depăşite vor fi ignorate. De exemplu – Dacă copilul ştie deja să se şteargă pe mâini, recompensaţi-l numai atunci când execută bine etapa respectivă.
- Retrageţi treptat îndrumarea dumneavoastră.
În momentul în care vedeţi că se descurcă singur evitaţi să-i mai spuneţi ce să facă. Ex. Dacă vedeţi că ştie care sunt etapele spălării pe mâini nu-i mai spuneţi nimic. Astfel îi comunicaţi copilului că aveţi încredere în el şi că se poate descurca singur.
- Recompensaţi la intervale neregulate comportamentul dobândit.
Pentru a consolida un comportament e important să începeţi să-l recompensaţi doar din când în când, la intervale neregulate. Asiguraţi-vă, însă, că acest comportament este învăţat, înainte de a trece la faza de consolidare. Ex. Recompensaţi efortul copilului de a se spăla pe mâini doar din când în când.
În realizarea cu succes a acestei metode este esenţială observarea micilor progrese, care, chiar dacă par nesemnificative, trebuie mai întâi recompensate, iar apoi consolidate. Ţineţi minte că învăţarea presupune efort şi muncă repetată!
Sursa: www.scribd.com
de Svetlana Lungu | iul. 30, 2017 | Arhiva BioNET
Procesul comunicării mesajului este diferit de sfătuire. Oferirea unor sfaturi: „Fă asta…” sau „Eu cred că ar trebui să…”, nu sunt de ajutor.
Iată câteva motive pentru care este recomandată evitarea sfaturilor:
- Sfaturile nu-i ajută pe copii să înveţe a rezolva propriile probleme. Îi vor face doar dependenţi de dumneavoastră.
- Mulţi copii refuză să urmeze sfaturile primite. Ei sunt fie neîncrezători că sfatul oferit este bun, fie, pur şi simplu, nu doresc să facă ceea ce le spuneţi (sau ce li se spune).
- Dacă sfatul dumneavoastră nu funcţionează, veţi fi răspunzător pentru aceasta.
A ajuta un copil să exploreze alternativele înseamnă a fi alături de el în procesul de identificare şi evaluare a posibilităţilor de a rezolva o problemă. Aceasta presupune să îl asistaţi în evaluarea fiecărei modalităţi de acţiune şi apoi în luarea unei decizii.
Mesajele la persoana întâi
E important să comunicaţi într-un fel care permite ca sentimentele şi intenţiile dumneavoastră să fie înţelese de copii. În multe cazuri, părinţii nu se aşteaptă să fie ascultaţi de copii, ei cred că trebuie să repete fiecare cerere cel puţin încă o dată. Acest lucru se datorează faptului că au fost obişnuiţi de către copiii lor să repete fiecare mesaj.
Există situaţii în care părinţii îi „invită” pe copii să nu-i asculte. De exemplu: când vorbim fără a ne aştepta să fim auziţi, îi învăţăm pe copii să fie „surzi la ceea ce le spunem”. Când copiii ne ascultă doar dacă îi atenţionăm asupra acestui lucru, îi învăţăm că există şi situaţii în care pot să nu ne asculte.
Când vorbiţi cu copilul dumneavoastră este util să gândiţi în termeni de mesaj la persoana a doua / mesaj la persoana întâi.
În mesajul la persoana a doua se face referire la ceea ce copilul ar fi trebuit să facă şi este criticat pentru neasumarea responsabilităţii. Prin acesta i se sugerează copilului că vina este a lui. Este de fapt un atac verbal (ex. „Iar ai ieşit cu hainele bune afară”).
Din contră, un mesaj la persoana întâi este acela prin care i se transmite copilului ce sentimente au provocat comportamentul sau afirmaţiile lui. Mesajul este centrat asupra copilului. Prin el transmiteţi celorlalţi cum vă simţiţi şi nu daţi vina pe nimeni. De exemplu: „Când ieşi cu hainele tale bune la joacă ele se strică repede, iar eu mă îngrijorez, pentru că nu ne putem permite să cumpărăm altele noi”.
Mesajele la persoana întâi exprimă ceea ce simte cel care transmite mesajul. Ele sunt specifice. Într-un astfel de mesaj, elementele non-verbale, cum ar fi tonul vocii, expresia feţei, postura corpului sunt esenţiale. Ele presupun manifestarea unei atitudini de acceptare faţă de cealaltă persoană. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să fiţi niciodată supărat pe copilul dumneavoastră. Doar că problema nu constă în faptul că vă mâniaţi, ci în efectul pe care îl va avea mânia asupra copilului, în cazul în care o manifestaţi, de pildă într-un mod agresiv (verbal sau chiar fizic).
Va trebui să fiţi atent şi la frecvenţa cu care manifestaţi sentimentele de mânie faţă de copil. Utilizarea repetată a mâniei poate produce următoarele rezultate:
- Repetarea comportamentului de răzbunare a copilului: Atunci când vă înfuriaţi, copilul ştie că provocarea lui a reuşit, că şi-a atins de fapt scopul.
- Întreruperea comunicării: Copilul se simte ameninţat şi, deseori, va riposta agresiv sau se va retrage, pentru a-şi proteja imaginea de sine.
Dacă relaţia dintre părinte şi copil este bazată pe respect reciproc, mânia ocazională, exprimată adecvat, poate „curăţa” atmosfera şi poate încuraja comunicarea. Dacă relaţia nu este una sănătoasă (în cazul în care părintele şi copilul au conflicte frecvente), utilizarea mâniei va avea efecte negative. Dacă relaţia cu copilul este de acest fel, vă recomandăm să încercaţi următoarele strategii:
- Să deveniţi conştienţi de motivul mâniei;
- Să căutaţi alternative la folosirea mâniei ca mod de a interacţiona cu copilul dumneavoastră.
Sursa: www.scribd.com
de Svetlana Lungu | iul. 10, 2017 | Arhiva BioNET
În internet se poate găsi o cantitate enormă de sfaturi despre cum să devii fericit. De cele mai multe ori ele sunt scrise de oameni care habar nu au ce vorbesc, nu îi credeți!
Și nici redacția noastră nu o credeți. În schimb vă îndemnăm să îi credeți pe neurobiologi, medici care studiază materia cenușie din creier și cunosc cel mai bine de ce are nevoie omul pentru a fi fericit.
Neurobiologul american Alex Korb ne împărtășește gândurile sale despre fericire:
- Cea mai importantă întrebare
Dacă sunteți într-o perioadă mai dificilă, puneți-vă o întrebare: “Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu?”
Probabil ați râs ironic citind asta și v-ați întrebat dacă sentimentul de mulțumire are vreun impact biologic asupra creierului. Chiar are!
Știți cum funcționează preparatul antidepresiv bupropion? El stimulează secreția neuromediatorului dopamina, precum și sentimentul de mulțumire.
Dar știți cum funcționează fluoxetina? Stimulează neuromediatorul serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.
Unul din principalele efecte ale mulțumirii este creșterea nivelului de serotonină. Atunci când îi mulțumiți lui Dumnezeu, vă concentrați pe laturile pozitive ale vieții dvs., fapt ce crește secreția de serotonină.
- Exprimați-vă sentimentele negative
Nu vă simțiți bine? Definiți cumva starea dvs. Ce este: tristețe, îngrijorare, supărare?
Acest mic exercițiu e suficient ca să vă simțiți mai bine! Credeți că e o glumă? Creierul dvs. crede altceva!
În unul din experimente participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Precum s-a și prevăzut, amigdalele reacționau la emoțiile reprezentate.
Dar când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, la ei se activiza cortexul cerebral prefrontal ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul lor asupra omului.
- Luați o decizie
Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că după ce luați o decizie parcă vă simțiți mai ușurat? Această senzație nu e întâmplătoare.
Neurobiologia arată că luarea deciziilor reduce îngrijorarea și anxietatea. Asta pe lângă faptul că se rezolvă problemele…
În procesul de luare a deciziilor noi elaborăm anumite intenții și stabilim anumite obiective. Toate acestea au un impact pozitiv asupra cortexului prefrontal, reducând intensitatea tulburărilor și îngrijorărilor. În afară de aceasta luarea deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și acțiuni negative.
În sfârșit luarea deciziilor transformă viziunea noastră asupra lumii, fapt ce iarăși ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm.
- Intrați în contact cu oamenii
În una din cercetări participanții se jucau într-un joc computerizat cu minge. Unul din jucători arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era om, cel de-al doilea jucător fiind calculatorul.
Dar participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un om viu. Cum credeți, ce se întâmpla atunci când colegul refuza să îi întoarcă mingea?
Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte creierul nostru percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura piciorul, de exemplu.
Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.
Altfel spus pentru creier sunt foarte importante relațiile cu alți oameni. Vreți să le ridicați la un alt nivel? Comunicați mai strâns cu prietenii și colegii, iar pe oamenii dragi îmbrățișați-i și sărutați-i mai des!
de Svetlana Lungu | iun. 16, 2017 | Arhiva BioNET
Pentru a afla ce putere are intuitia si cum ne poate schimba viata, propun sa aflam inainte ce este intuitia. In popor, intuitia este numita ca fiind “vocea Lui Dumnezeu”, insa doctorii in psihologie au o definitie mult mai exacta pentru aceasta “voce interioara”. Intuitia este intalnita indiferent de cultura si religie, fiind adesea numita “revelatie”, “al saselea simt”, sau “instict”, si nu putine sunt persoanele care se ghideaza in viata dupa ceea ce le spune intuitia. Studiile au aratat ca femeile beneficiaza de o capacitate intuitiva mult mai profunda si mai puternica decat cea a barbatilor. Ce este intuitia?
Intuitia este o calitate strans legata de emotii si care are o mare putere asupra noastra in momentele de cumpana si de luare a deciziilor. Intr-un studiu publicat in British Journal of Psychology, se defineste intuitia ca fiind ceea ce se intampla atunci cand creierul nostru cauta prin amintiri, prin experientele trecute, si da semnale externe pentru a ne ajuta sa luam o decizie. Acest fapt se intampla in fractiuni de secunda, astfel ca de multe ori, procesul devine inconstient. Conform Dr. Judith Orloff, profesor de psihiatrie la Universitatea din California, exista neurotransmitatori care raspund la stimuli exteriori si la emotii, nu doar la experientele trecute. Atunci cand aceste emitatoare sunt activate, se manifesta ca stari viscerale, se simt furicaturi in corp, “fluturi in stomac” si o usoara senzatie de disconfort. Aceste semnale se transmit creierului, care joaca un rol esential in intuitie. Osho, unul dintre cei mai mari lideri spirituali ai Indiei, a dedicat o intreaga carte acestui fenomen, aflat, in opinia sa, la limita intre spiritual si cerebral. Acesta sustine ca toti oamenii au intuitie, insa nu toti au curajul de a-i da crezare.
Cum ne ajuta intuitia?
Sunt situatii in care nu putem lua o decizie si balanta alegerii ramane in echilibru. Atunci ar trebui sa spunem “stop” si sa ne ascultam, la modul cel mai real, vocea interioara. Pentru a facilita conexiunea cu aceasta, trebuie sa stim exact ce ne dorim si sa gasim raspunsul in interiorul nostru, nu in exterior. Sunt situatii cand, de la prima intalnire, ne place sau nu o persoana. Ei bine, atunci intuitia isi spune cuvantul si ar fi bine sa o ascultam. De asemenea, intuitia ne poate revela situatii inainte de a se intampla si astfel ne ajuta sa le intampinam si sa le depasim cu mai multa intelepciune. Pentru a nu cadea in extrema adversa, intuitia nu trebuie confundata cu alte sentimente. Sentimentele revelatoare trebuie sa-ti ofere pace, liniste interioara si o stare generala de bine organismului.
Cum ne putem dezvolta intuitia?
Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au bazat pe puterea intuitiei in coordonarea destinului. De la popor la popor, cu precadere la indieni, s-a incercat tratarea acesteia in diferite moduri cu scopul dezvoltarii personale. Meditatia este una dintre caile prin care putem constientiza cel mai bine acest fenomen, insa accesul la aceasta stare se face doar cu ajutorul unor persoane initiate. Am putea incepe prin a ne asculta mai bine semnalele pe care corpul ni le transmite. O alta metoda eficienta ar fi sa incercam sa vizualizam situatiile de cumpana in liniste, fara alti stimuli exteriori. Sa incercam sa privim neutru problema, fara a incerca sa o rezolvam. Raspunsul va veni de la sine. Visele, desi poate suna incredibil, sunt o alta cale de acces catre intuitie. Nu spunem sa ne ghidam dupa ele, dar le putem nota si, ulterior, sa incearcam sa facem conexiuni cu situatiile din viata de zi cu zi. In timp vom reusi sa luam decizii mult mai bune.
De ce femeile au o intuitie mai buna decat a barbatilor?
In anul 1983, Christine de Lacoste-Utamsing, de la Universitatea Columbia, a demonstrat ca femeile prezinta fascicule de fibre nervoase in corpul calos, cel care leaga cele doua emisfere cerebrale, mult mai voluminoase decat barbatii. Acest fapt ajuta la un schimb mult mai intens de informatii intre cele doua parti ale creierului si, deci, la o mai buna capacitate de rezolvare a problemelor. Pe de alta parte, femeile au emisfera dreapta, cea responsabila cu partea emotionala, mai mare, motiv pentru care isi asculta mult mai bine intuitia, iar barbatii sunt mult mai rationali in luarea deciziilor.
Intuitia este o poarta spre spiritualitate si, fie ca vrem sau nu, ea exista si ne da semnale. Este alegerea noastra daca vrem sa-i dam atentie sau nu.
Va invitam cu drag, la Ateliere de Vedere Intuitiva pentru COPII si ADULTI. (Bucuresti). Detalii despre atelier si formulare de inscriere sunt aici:
COPII: https://vedereintuitiva.ro/ateliere-vedere-intuitiva-pentru-copii/
ADULTI: https://vedereintuitiva.ro/ateliere-vedere-intuitiva-pentru-adulti/
sursa: internet
de Svetlana Lungu | mai 11, 2017 | Arhiva BioNET
Celor cărora le place să danseze trebuie să afle că ei își fac o lume mai bună. Dansul este mai mult decât o activitate plăcută pe care o experimentezi cu prietenii sau iubitul. Este cel care are capacitatea de a îmbunătăți funcțiile creierului.
Iată ce se întâmplă în creier când dansăm:
Stimulează neuroplasticitatea
Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se schimba sub influența învățării. Un studiu condus de Colegiul de Medicină „Albert Eistein” din New York City, realizat pe o perioadă de 21 de ani, a vizat persoanele de până în 75 de ani și peste. Cercetătorii au măsurat acuitatea mentală de îmbătrânire prin monitorizarea ratelor de demență.
Scopul studiului a fost de a afla dacă orice activitate fizică sau cognitivă de agrement are efect asupra acuității mentale. Studiul a arătat că unele activități cognitive influențează acuitatea mentală, dar aproape niciuna fizică. Singura excepție a fost dansul în mod frecvent, care reduce riscul de a dezvolta demență cu 76 %.
„Persoanele care dansează în mod regulat au o mai mare rezervă cognitivă și o complexitate crescută a sinapselor neuronale”, a explicat neurologul dr. Robert Katzman. Pașii de dans reduc riscul de a dezvolta demență, îmbunătățind calitățile neuronale. În acest fel creierul lucrează continuu, lucru care ajută neuroplasticitatea.
Sporește inteligența
Relația stimul-răspuns este automată. În cazul în care răspunsul nostru la o anumită situație este automat, atunci este în general acceptat că inteligența este implicată. Când creierul evaluează diferite răspunsuri rezonabile și alege în mod deliberat un răspuns, procesul este considerat a fi inteligent. Jean Piaget a afirmat că inteligența este ceea ce folosim atunci când nu știm ce să facem.
Esența inteligenței este luarea de decizii. Pentru a îmbunătăți acuitatea mentală, cel mai bine este să ne implicăm într-o activitate care necesită fracțiune de secundă, procesul de luare a deciziilor rapide. Dansul este un exemplu de activitate rapidă, care necesită luarea în ritm rapid a deciziilor. Este nevoie de răspunsuri instantanee la întrebări: Când trebuie să schimbi poziția corpului? Cum să reacționezi la mișcările partenerului? Dansul este un mod excelent de a menține și spori inteligența.
Încetinește îmbătrânirea și sporește memoria
Dr. Katzman crede că sinapsele noastre neuronale sunt cele mai complexe. El spune că trebuie să facem tot ce putem pentru a crea noi căi neuronale, iar dansul este o modalitate foarte bună.
Pe măsură ce îmbătrânim, celulele creierului mor și sinapsele devin mai slabe. Numele persoanelor devin mai greu de reținut pentru că există doar o singură cale neuronală, care ne conduce la aceste informații stocate.
În cazul în care lucrezi la a învăța lucruri noi, cum este dansul, se poate lucra pe construirea de rute mentale diferite și pe mai multe căi. Așa că, dacă o cale se pierde cu înaintarea în vârstă, ai o cale alternativă pe care o poți folosi pentru a avea acces la informațiile și amintirile stocate.
Concluzia este că dansul este o modalitate foarte bună de a menține și îmbunătăți multe dintre funcțiile creierului. Dansul poate crește conectivitatea neuronală deoarece integrează mai multe funcții ale creierului dintr-o dată: rațional, muzical, kinestezic și emoțional. Această conectivitatea neuronală crescută aduce beneficii asupra creierului atunci când înaintezi în vârstă. Așa că, dansează cât mai des.
Te invitam in zile de duminica la BioNet Clud sa experimentam impreuna dansul spontan! Inscrierile se fac la telefon: 0725873459.
