de Svetlana Lungu | feb. 26, 2026 | Arhiva BioNET
Propun astăzi să vorbim despre un fenomen precum auto-deochi. Cu toții am auzit în popor despre deochi și știm cum se poate manifesta. Dar puțini știu că există un astfel de fenomen precum auto-deochi. Cunoaștem deochiul ca pe o influență externă — o privire invidioasă, cuvinte rele, energia negativă a altor oameni. Însă există un fenomen mai subtil și mai profund, în care sursa distrugerii nu vine din exterior, ci din interiorul omului. Acest fenomen se numește auto-deochi. Să îl privim din perspectivă psihologică și spirituală.
Așadar, auto-deochi — nu este magie, ci un conflict interior
Auto-deochi nu este un blestem mistic sau influența unei „forțe străine” prin magie. Este un mecanism energetic și psihologic în care omul își direcționează propria forță și atenție împotriva sa. Iar una dintre cauzele-cheie ale acestei auto-influențe devine frica de deochi.
Omul nu este doar corp, ci și un spațiu complex format din imagini mentale (gânduri), trăiri emoționale, reacții psihofiziologice (sistemul nervos), atenție și convingeri.
Când atenția revine constant la gândul că ceva „poate să meargă prost” sau „nu ar trebui să fie așa”, ea densifică probabilitatea corespunzătoare.
În psihologie există un fenomen bine studiat — efectul fixării negative, în care așteptarea unei nenorociri amplifică anxietatea, iar anxietatea amplifică reacția negativă a corpului (inimă, respirație, tensiune musculară). Acest lucru este confirmat de cercetările din psihoterapia cognitivă: așteptarea constantă a pericolului duce la intensificarea simptomelor somatice (de exemplu, dureri de cap, tahicardie, tensiune musculară), chiar și în absența unui pericol real.
Cum se formează auto-deochi?
În primul rând – prin frica de deochi ca setare interioară.
Dacă o persoană crede că privirea altcuiva, un cuvânt sau un gând neglijent poate duce la un impact negativ, începe să se teamă de bucurie, de succes; să-și controleze reacțiile; să caute motive pentru care „sigur ceva va merge prost”.
Acest lucru formează o alianță interioară între frică și atenție. Atenția este un focar energetic. Cu cât frica este mai puternică, cu atât devine mai stabilă așteptarea interioară a unui deznodământ negativ.
Frica de deochi funcționează prin aceleași mecanisme ca fatalismul în psihologia cognitivă — convingerea că un factor extern va duce inevitabil la un rezultat negativ. Psihologia convingerilor (belief system theory) arată că: convingerile noastre structurează percepția, iar percepția — comportamentul și fiziologia.
Când convingerea „pot fi deocheat” se împletește cu anxietatea, crește activarea sistemului nervos simpatic; apare o atenție excesivă asupra simptomelor corporale; anxietatea se intensifică, ceea ce duce la repetarea ciclică a scenariilor negative.
De asemenea, auto-deochi poate apărea prin gânduri și cuvinte.
Nu este un secret că cuvântul are vibrație. În psihologie acest lucru este confirmat prin efectul profeției auto-împlinite — atunci când așteptarea unui anumit rezultat crește probabilitatea realizării lui.
Fraze precum: „oamenii mă influențează negativ”, „oamenii sunt răi”, „mă pot deochea ușor” etc. nu sunt doar cuvinte. Sunt programe mentale pe care omul le repetă ca pe niște afirmații, dar distructive.
În psihoterapia cognitivă aceasta se numește gândire automată negativă — gânduri care apar automat și influențează starea. Tocmai aceste gânduri intensifică reacțiile anxioase și duc la auto-deochi ca program interior stabil.
De asemenea, când apare anxietatea, se activează sistemul nervos vegetativ. El este responsabil pentru reacții precum bătăi accelerate ale inimii, tensiune musculară, tulburări digestive, dureri de cap, insomnie etc.
Acestea sunt reacții standard la stres. Dacă se repetă frecvent — se fixează ca „stare obișnuită” după anumite contacte (de exemplu, interacțiuni cu oamenii) și întăresc ideea că „ceva sau cineva îmi face ceva rău”.
Care sunt cauzele psihologice care susțin auto-deochi?
Sunt resentimentele, fricile, psihotraumele, stima de sine scăzută, reacția anxioasă a sistemului nervos.
O rană emoțională neprocesată duce la agresivitate interioară care se „întoarce” împotriva propriei persoane. Așteptările anxioase se amplifică atunci când omul a trăit în repetate rânduri evenimente traumatizante.
Fiecare nou contact devine o verificare: „Și acum ce va merge prost?” Experiența traumatică formează asocieri stabile care se activează la contactul cu situații sau persoane similare. Frica hiperactivă intensifică reacțiile somatice, iar corpul începe să „vorbească” în limbajul anxietății, chiar dacă mintea știe că nu există pericol.
Aceste trăiri nu sunt o intervenție din altă lume, ci o reacție psihologică și fiziologică a sistemului la o amenințare pe care omul o amplifică prin atenție și convingeri.
Auto-deochi poate deveni stabil deoarece are două surse de alimentare:
- Emoția fricii, care întărește programul, și
- Focalizarea atenției, care direcționează energia acolo unde există frica.
Când frica de deochi este prezentă constant, atenția va seta semnalul de alarmă, iar corpul îl va confirma prin simptome. Este asemănător cu situația în care cineva se teme de înălțime — cu cât se gândește mai mult la cădere, cu atât corpul reacționează mai puternic.
Auto-deochi din perspectivă spirituală
Din punct de vedere spiritual și energetic, auto-deochi este o stare de dezechilibru interior cronic. Când omul nu se simte demn de fericire, succes, iubire, în interior apare un conflict în care conștiința dorește lumină, iar subconștientul o interzice.
Acest conflict nu rămâne doar la nivelul gândurilor. El se reflectă în energia omului.
Folosind metodele de Crownoscopie și Bioelectrografie (metoda profesorului K. Korotkov) (https://www.translighters.ro/crownscope/), https://www.translighters.ro/metoda-gdv/) putem observa că stările emoționale sunt direct legate de modificarea caracteristicilor câmpului energetic al omului.
În caz de anxietate, frică, deprimare se observă: diminuarea intensității luminescenței, apariția rupturilor și asimetriilor, scăderea densității energetice generale.
Din perspectiva modelului energetic al omului, stima de sine scăzută creează adesea o stare stabilă de auto-reprimare. Aceasta duce la:
— scăderea „luminozității” câmpului,
— slăbirea conturului protector,
— pierderi de energie prin zonele conflictului interior,
— reducerea coerenței structurilor.
Când omul gândește: „Nu sunt demn”, „Nu am voie să fiu fericit”, „Acum totul se va strica”, derulează în minte programe și convingeri negative, el creează literalmente un microspasm în sistemul nervos. Iar sistemul nervos este direct legat de starea energetică.
Anxietatea cronică activează sistemul simpatic (regimul de amenințare). Aceasta duce la eliberarea constantă a hormonilor de stres, la tensiune musculară, tulburări de respirație. Energetic, aceasta arată ca o comprimare a câmpului, instabilitate a luminescenței, scăderea forței vitale generale.
Auto-deochi în acest context nu este mistică, ci un proces real în care omul, prin frică și neacceptare de sine, creează destabilizare energetică. Frica de deochi amplifică acest efect. Pentru că frica fixează atenția pe amenințare, iar atenția este un canal de transmitere a energiei.
Stima de sine scăzută face câmpul deosebit de vulnerabil. Omul încetează să fie centrul propriei energii. Trăiește în regimul evaluării externe.
Și orice cuvânt, privire, situație sunt percepute ca o invazie, în urma căreia apar:
— pierderi reale de energie,
— senzația de epuizare după comunicare,
— scăderea rezilienței,
— reacții psihosomatice.
Acesta este mecanismul auto-deochiului din punct de vedere energetic. Atâta timp cât omul nu își restabilește interior sentimentul propriei valori, câmpul său rămâne instabil. Iar aici munca începe nu cu protecția față de exterior, ci cu restabilirea integrității interioare: prin acceptare de sine, eliberarea vinovăției, procesarea resentimentelor și traumelor, stabilizarea sistemului nervos, întărirea sentimentului dreptului interior la lumină.
Când stima de sine se echilibrează, câmpul energetic devine mai dens și mai coerent. Luminozitatea crește. Rupturile dispar. Iar frica de deochi își pierde fundamentul — pentru că omul nu mai are zone interioare prin care energia se scurge.
Lăudăroșenia – încă un mecanism ascuns al auto-deochiului
Uneori, auto-deochiul apare că instabilitate interioară mascată sub forma demonstrării succesului.
Lăudăroșenia nu este doar dorința de a împărtăși bucuria. În profunzime, ea poate fi o încercare de a-ți demonstra propria valoare, de a primi confirmarea importanței sau de a compensa nesiguranța interioară. Când o persoană se laudă, adesea în interior răsună o întrebare nesigură:
„Vedeți că valorez ceva?”
O astfel de stare creează un conflict interior. Pe de o parte — dorința de recunoaștere. Pe de altă parte — frica de judecată, de invidie sau de pierdere. Iar tocmai această frică ascunsă declanșează mecanismul auto-deochiului.
Din punct de vedere psihologic, lucrurile arată astfel: persoana se fixează excesiv pe reacția externă; începe să anticipeze o evaluare negativă; se tensionează interior și „scanează” mediul din jur; anxietatea intensifică reacțiile somatice.
În consecință, atenția se îndreaptă din nou către un posibil deznodământ negativ. Iar dacă ceva chiar nu merge conform planului, acest lucru este perceput ca o confirmare: „Nu trebuia să spun”, „Eu însămi am atras asta”.
Din perspectivă energetică, lăudăroșenia este adesea însoțită de un impuls energetic ascendent — o demonstrare, o expansiune a câmpului, dar fără împământare interioară. Dacă în același timp nu există un sentiment stabil al propriei valori, urmează o cădere bruscă — senzația de epuizare, anxietate sau vulnerabilitate.
Este important să înțelegem: a împărtăși bucuria este firesc. Problema nu este deschiderea. Problema apare atunci când demonstrarea exterioară înlocuiește sprijinul interior. Când persoana se bazează nu pe propriul sentiment de valoare, ci pe reacția celorlalți.
În acest caz, orice îndoială venită din exterior devine un declanșator al auto-deochiului. Vindecarea nu constă în a tăcea despre realizările tale, ci în a învăța să te bucuri liniștit. Fără a demonstra, compara și căuta confirmare din exterior. Când valoarea de sine este stabilă, poți împărtăși fără teamă.
Cum să ieși din auto-deochi?
Vindecarea nu are loc prin lupta cu „dușmanul interior”, ci prin schimbarea atitudinii față de sine și față de propriile convingeri.
Mai jos recomand pași esențiali care te pot ajuta să îți crești stima de sine și încrederea în călăuzirea divină:
1. Conștientizează frica
Nu o nega, nu o alunga, ci observă: „Observ că îmi este frică de un rezultat negativ.”
2. Lucrează cu cuvintele
Înlocuiește formulele distructive cu unele conștiente, de exemplu: „Aleg stabilitatea.” „Corpul meu este aliatul meu.” „Viața mea are grijă de mine.” „Totul în viața mea se întâmplă prin Voia Divină.”
3. Întărește sistemul nervos
Introdu în viața ta rugăciunea, meditația, practicile de respirație, yoga sau sportul, practicile corporale — toate acestea reduc anxietatea de bază.
4. Folosește dispozitive de protecție și armonizare: pietre, talismane, brățări etc.
5. Apelează la un specialist: psiholog, preot, psihoterapeut, etc.
Auto-deochi nu este despre mistică și nici despre forțe ascunse. Este despre o inimă sensibilă care, la un moment dat, a învățat să se teamă de bucurie. Despre omul care își dorește fericirea, dar în interior încă aude un glas șoptit: „Oare am voie? Oare va dura? Oare acum totul se va strica?” Și atunci bucuria devine tensiune, succesul — anxietate, iar lumina — ceva periculos.
Suntem obișnuiți să căutăm sursa deochiului în exterior — într-o privire invidioasă, în cuvinte străine, în circumstanțe. Dar auto-deochi se naște în interior, acolo unde există frica de a pierde, frica de a fi judecat, frica de a nu fi demn. Când în adâncul sufletului nu există permisiunea de a fi fericit, orice bucurie este percepută ca ceva fragil, ce trebuie ascuns sau protejat.
Dar există și o parte luminoasă. Dacă sursa auto-deochiului este în interior, atunci și ieșirea este tot în interior. Vindecarea începe nu prin luptă, ci prin revenirea treptată la încrederea în sine, în viață, în Voia Divină. A-ți permite să fii fericit este un act de curaj interior. Este alegerea de a nu trăi în așteptarea pierderii, ci de a trăi în prezență. Și de fiecare dată când alegi un gând care te susține, nu te sperie, îți recuperezi puterea pe care cândva ai oferit-o fricii.
Găsește Lumina în tine. Și amintește-ți că ești iubit de Dumnezeu și meriți să fii fericit.
Svetlana Lungu, 26.02.2026
de Svetlana Lungu | mart. 19, 2025 | Arhiva BioNET
Numărul 888 – Codul Divin al lui Iisus Hristos în Numerologie
În lumea numerologiei sacre, 888 este unul dintre cele mai mistice și semnificative coduri. Acest număr este asociat cu numele lui Iisus Hristos și simbolizează armonia divină, mântuirea, iubirea infinită și puterea Învierii. În acest articol, vom explora originea legăturii dintre 888 și Hristos, semnificația sa în mistica creștină și modul în care se opune numărului 666.
888 în gematria greacă – Codul Numeric al lui Iisus
Una dintre cele mai timpurii dovezi care leagă numărul 888 de numele lui Iisus provine din gematria, un sistem antic în care literele alfabetului grecesc aveau valori numerice.
În limba greacă, numele ΙΗΣΟΥΣ (Iēsous – Iisus) are următoarele valori numerice:
Ι (Iota) = 10
Η (Eta) = 8
Σ (Sigma) = 200
Ο (Omicron) = 70
Υ (Upsilon) = 400
Σ (Sigma) = 200
10 + 8 + 200 + 70 + 400 + 200 = 888
Astfel, 888 este expresia numerică a numelui lui Iisus în gematria greacă, simbolizând originea sa divină, mântuirea și viața veșnică.
Simbolismul numărului 888
Perfecțiune și armonie infinită
Numărul 8 este, în sine, un simbol al infinitului, al ciclului etern și al echilibrului. 888 reprezintă o triplă amplificare a acestor calități, reflectând armonia supremă a lui Dumnezeu și harul său nesfârșit.
Numărul unui nou început și al Învierii
În tradiția creștină, 7 este numărul completitudinii (de exemplu, cele 7 zile ale Creației), iar 8 reprezintă un nou început.
Iisus a înviat în ziua a 8-a (duminică), ceea ce face ca 888 să simbolizeze Învierea, o nouă eră și viața eternă.
Opoziția față de numărul 666
În Apocalipsa lui Ioan (13:18), se spune că 666 este numărul fiarei, simbolizând imperfecțiunea umană, tirania și forța anti-mesianică.
888, pe de altă parte, este numărul perfecțiunii divine, simbolizând triumful luminii asupra întunericului, al spiritualului asupra materialului și al lui Dumnezeu asupra păcatului.
Unde este menționat pentru prima dată 888 ca număr al lui Iisus?
Legătura dintre 888 și numele lui Hristos este atestată începând cu secolul al II-lea d.Hr.:
Irineu de Lyon (Adversus Haereses, sec. II) afirmă că Iisus reprezintă numărul perfect, iar 888 simbolizează o nouă creație.
Gnosticii și școala alexandrină (Clement Alexandrinul, Origen) au considerat că 888 este numărul Mântuitorului, indicând ordinea divină și armonia Universului.
Datorită acestor interpretări, 888 a devenit un simbol mistic al lui Hristos, utilizat în învățăturile creștine timpurii.
888 în numerologia ezoterică și modernă
În ezoterism și numerologia modernă, 888 este considerat un număr al abundenței, ordinii superioare și binecuvântării divine.
Semnificația lui 888 în numerologie:
✔ Sprijin și protecție divină.
✔ Simbol al prosperității infinite și al succesului financiar.
✔ Creștere spirituală, recompensă karmică, începutul unei noi etape în viață.
✔ Conectarea armonioasă între lumea materială și cea spirituală.
Dacă numărul 888 apare în viața ta, este un semn că sufletul tău este aliniat cu forțele superioare și că ți se deschid uși către prosperitate spirituală și materială.
de Svetlana Lungu | nov. 28, 2024 | Arhiva BioNET
IMPOTENȚA SPIRITUALĂ: semne, cauze și modalități de depășire
„Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale.” – Marcus Aurelius
Se consideră că termenul „impotență” este inevitabil asociat cu incapacitatea sexuală, motiv pentru care este rar folosit în alte contexte. Cu toate acestea, adevăratul sens al acestui termen își are rădăcinile în limba latină. Cuvântul „impotență” provine din latinescul impotentia – „slăbiciune, neputință”, iar rădăcina impotens se traduce ca „slab, lipsit de putere”. În acest articol, propun să analizăm impotența în context spiritual, ca o stare în care o persoană își pierde puterea interioară, conexiunea cu sinele și cu scopul său.
În lumea modernă, plină de viteză, stres și valori materiale, tot mai mulți oameni se confruntă cu conceptul de impotență spirituală. Este o stare în care o persoană își pierde legătura cu propria lume interioară, încetează să mai simtă inspirație, bucurie și sens în viață. Dar ce este acest fenomen, de ce apare și cum poate fi depășit?
Impotența spirituală nu este un termen medical, ci mai degrabă o stare a sufletului, în care o persoană experimentează gol interior, apatie și pierderea interesului față de aspectele morale și spirituale ale vieții.
Această stare se poate manifesta în diferite moduri:
- sentiment de înstrăinare și neînțelegere a propriei misiuni și scop în viață,
- renunțarea la valorile morale și universale de dragul propriilor dorințe,
- pierderea unui sens superior al vieții,
- oboseală emoțională și apatie,
- lipsa credinței în propriile forțe și în faptul că viața poate fi plină de lumină și bucurie.
Este important de menționat că impotența spirituală nu este sfârșitul drumului, ci mai degrabă un semnal că este necesar să ne revizuim valorile și să restabilim armonia între lumea interioară și cea exterioară.
După cum spunea Carl Jung: „Până nu vei face inconștientul conștient, acesta îți va controla viața, iar tu îl vei numi destin.” Impotența spirituală este rezultatul pierderii conexiunii cu această conștiință profundă.
Permanența ritmului alert al vieții, presiunea externă și lipsa timpului pentru odihnă și reflecție duc la epuizarea resurselor interioare ale unei persoane. Atunci când o persoană încetează să acorde atenție vieții sale interioare, uită de rugăciune, meditație sau alte forme de auto-reflecție, ea își pierde legătura cu sursa energiei spirituale. Dorința constantă pentru bunuri materiale și ignorarea nevoilor spirituale pot duce la un gol interior. Diverse evenimente dureroase din viață, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, trădarea sau eșecurile, bolile sufletului, spiritului și corpului pot determina o persoană să se izoleze de lume și de propriul suflet.
Adesea, impotența spirituală apare din cauza blocajelor interne și a convingerilor precum „nu sunt suficient de bun” sau „nimic nu are sens”.
Primul pas pentru a depăși această stare este conștientizarea ei. Acceptă faptul că simți un gol interior și dă-ți permisiunea să cauți soluții. Este important să începi să reconstruiești conexiunea cu tine însuți. Acordă-ți timp pentru reflecție și singurătate. Rugăciunea, meditația, ținerea unui jurnal, citirea cărților inspiraționale, vizitarea locurilor sacre sau pur și simplu plimbările în natură pot ajuta la restabilirea contactului cu sinele și la umplerea vieții cu un nou sens.
Găsește o comunitate de oameni care împărtășesc valorile tale spirituale. Acestea pot fi grupuri de rugăciune și meditație, centre de dezvoltare personală sau prieteni apropiați cu care poți discuta lucruri importante. Ajută pe cei care au nevoie de sprijinul tău și ajută-i să se simtă utili și valoroși. Aceasta întărește conexiunea cu lumea și aduce o satisfacție profundă. Apelează la un psiholog sau la un mentor spiritual pentru a înțelege mai bine traumele și convingerile care împiedică trăirea autentică și evoluția.
IMPOTENȚA SPIRITUALĂ este o stare care poate afecta pe oricine uită de importanța echilibrului interior și a lumii sufletești. Cu toate acestea, asemenea oricărei alte stări, ea poate fi depășită dacă problema este conștientizată și se face un efort spre soluționare. Conștientizarea propriilor frici, dorințe și emoții este primul pas spre restabilirea armoniei. Permite-ți să explorezi adâncurile sufletului tău, să pui întrebări care înainte păreau înfricoșătoare sau dificile. Este esențial să-ți dezvolți percepția intuitivă, să înveți să simți legile universului și să înțelegi rolul tău în această mare interacțiune.
Autoexplorarea devine cheia transformării: prin studierea conflictelor și umbrelor interioare ajungem la înțelegerea faptului că tocmai acestea ne conduc spre creștere. Amintește-ți: în fiecare dintre noi există o sursă de Putere, Lumină și Iubire! Acest Potențial Nelimitat este deschis și așteaptă să te reconectezi cu el. Prin conștientizare, intuiție și autocunoaștere, putem găsi calea spre lumină interioară și armonie.
Dacă simți că treci printr-o astfel de perioadă de pierdere a sensului, uneori este util să privești procesul mai profund.
În consultațiile mele analizăm exact aceste blocaje interioare și modul în care ele influențează energia și direcția vieții.
Dacă simți că este momentul pentru claritate, poți începe cu o conversație.
Poți programa o conversație inițială aici: whatsapp +40725873459 Svetlana Lungu
de Svetlana Lungu | apr. 13, 2020 | Arhiva BioNET
Dragii mei, astăzi vom vorbi despre energia cifrei 4!
Deci, CE VREA SĂ NE POVESTEASCĂ CIFRA 4?
În numerologie, cifra patru ocupă un loc important.
Patru este numărul păcii și echilibrului. De asemenea, este numărul morții fizice.
Nu vă fie teamă de acest lucru. Pur și simplu este necesar să înțelegem faptul că viața fizică este o sinusoidă. Viața fizică este mișcare, schimbare și acțiune. Absența acțiunii în lumea materială înseamnă oprirea proceselor fizice, adică moartea corpului.
Viața spirituală este invers. Ea există tocmai în echilibru. Prin urmare, patru este numărul nu numai a morții fizice, ci și a vieții spirituale. Echilibrul spiritual este un echilibru al stărilor. Aici vorbim despre schimbări de stare, nu de masă sau de formă.
Energia cifrei 4 înseamnă echilibru, la fel cum legile divine reglementează relația dintre materie și spirit în Univers.
Cifra 4 poate fi comparată cu Reguli de Circulație care reglementează diverse procese și fluxuri. Să ne imaginăm sub formă unor mașini. Fiecare mașină călătorește în propria direcție, ele reprezintă sentimentele, emoțiile, gândurile, destinele noastre.
Și iată apare un semn de oprire – STOP! – și viața cuiva s-a oprit. Pentru o persoană, aceasta poate însemna fie moartea fizică, fie posibilitatea transformării, liberal arbitru.
În general, în esoterism, cât și în numerologie, viața umană este o combinație complexă de alegere personală, soartă și karma.
În numerologie, 4 are un sens special. Iar nerespectarea Regulilor de Circulație poate duce la creșterea numărului de „accidente”. Soarta cuiva poate să se ciocnească cap în cap, să se zdrobească în bucăți.
Așadar, imaginați-vă cifra patru care reglementează circulația transportului. Mașinile care circulă în jur, sunt viețile noastre. Unele „vieți” se grăbesc în mare viteză fără a observa pe nimeni din jur; alții încearcă să vireze la dreapta sau la stânga; iar uinii se străduiesc să plece pe banda de contrasens. Toată lumea se grăbește, întârzie fără să se gândească unii la alții și că în orice secundă se poate întâmpla o catastrofă. Confuzie fatală!
În cele mai multe cazuri, destinele oamenilor sunt accidente continue și numere de 4 „sfărâmate”. Veți întreba: CE PUTEM FACE?
Răspunsul vine de la sine – SĂ CUNOȘTI ȘI SĂ RESPECȚI REGULILE! Evident, pentru a insufla cunoștințe și respectarea regulilor trebuie de început încă din copilărie, ținând cont de faptul că deja la vârsta de 4 ani! – la copil, se formează tocmai acea parte a Conștiinței, care este responsabilă de aprecierea obiectivă a lumii – acel ”Set de Reguli de Circulație”. Și dacă abordați acest lucru în mod responsabil și în timp util, probabil că în viitor nu va trebui să modificați nimic sau să reconstruiți.
Ce înseamnă să percepi corect energia numărului 4? Aceasta înseamnă a acorda mintea la o percepție conștientă și echilibrată a realității. Cu alte cuvinte, în mintea umană semnalul „semaforului” nu trebuie să se aprindă timp de o oră – lumină roșie, jumătate de oră – galben și toată ziua – verde.
Trebuie să învățăm în mod conștient și cu responsabilitate deplină, SĂ STUDIEM, ÎNȚELEGEM și SĂ RESPECTĂM REGULILE de CIRCULAȚIE! Regulile cu care TRĂIEȘTE și se MIȘCĂ UNIVERSUL!
4 – ESTE REGULATORUL.
De ce numai 4 este în măsură să îndeplinească funcțiile de regulator? Pentru că doar patru pot direcționa restul numerelor. Număruli 4 nu-i pasă ce număr e în fața lui: numărul 9, numărul 1 sau numărul 5. Nici măcar nu face distincție între ele! Patru interzice pur și simplu mișcarea în cazul în care este perturbat echilibrul. Și permite în cazul în care este respectat. Echilibrul este sensul principal al numărului 4! Întrucât în natura care ne înconjoară, totul este supus legii Echilibrului Reciproc (sau Karma), Energia cifrei 4 înseamnă și Natura.
NUMĂRUL 4 – JUDECĂTORUL
Numărul 4 mai are funcția de judecător în lumea numerelor. În limbajul numerelor, cifra patru este cea care rezolvă toate conflictele dintre oameni. Este aspru, dar corect. Cifra patru nu poate fi umilită cu lacrimi, scuze sau regrete. Ea menține cu precizie un echilibru între numărul de infracțiuni și pedepse. Probabil înțelegeți că fiecare crimă și pedeapsă din viața noastră corespunde unui anumit număr în numerologie.
NUMĂRUL 4 – IMPACIUITOR
Cifra patru în limbajul numerelor simbolizează, de asemenea, forma materială a Perfecțiunii Divine. Apropo, forma spirituală a Perfecțiunii Divine este reflectată în numărul 10.
În numerologie, funcția cifrei patru ca factor de echilibrare este extrem de importantă. De exemplu, în absența numărului 4, cifra 1, își va împrăștia energia la stânga și la dreapta, măturând totul în calea sa: atât lucruri bune, cât și cele rele.
Cifrei patru în numerologie i se atribuie rolul de Impaciuitor, deoarece ea monitorizează respectarea granițelor. La nivel extern, acest lucru poate fi exprimat în felul următor. Un specialist excelent, de exemplu un arhitect (cum spune arhitectul prin vocație), decide brusc să devină avocat. Rezultatul este o soartă nefericită. S-a primit un avocatul prost, iar arhitectul nu a avut loc …
În concluzie, nu pot decât să sper că ați simțit importanța cifrei patru și impactul acesteia asupra vieții noastre. Analizați evenimentele din prezent și încercați să vedeți, să realizați și să vă corectați starea interioară, conștiința, obiceiurile, stilul de a gândi și de a trăi. Acest lucru ne va ajuta pe toți să trecem într-o ființă nouă și să nu ne trezim față în față cu semnul STOP!
Așadar, pentru noi este important să înțelegem clar următoarele: orice conflict din lumea oamenilor este precedat de conflicte din lumea numerelor. Noi nu suntem capabili să observăm cu ochii lor. Este important să înțelegem cum se manifestă exact energiile numerelor.
Anume cu aceasta și se ocupă Numerologia. Înțelegerea acestor energii și manifestări numerice, precum și interacțiunile lor, permite numerologului și tuturor dintre noi să vedem imagini despre Soartă, Destin, Karma etc.
Cei care doresc să afle mai multe despre Destinul lor; Sarcini Sociale, Planetare și Karmice; precum și alte informații importante, scrieți-mi in privat sau sunați-ma. Consilierile au loc online (după alcătuirea întregei hărți karmice).
Email: sveta.lungu@yahoo.com; Tel: +40725873459.
Lumină și pace!
Cu drag, Svetlana Lungu
de Svetlana Lungu | mart. 6, 2017 | Arhiva BioNET
Autor al bestseller-ului mondial Inteligenta Emotionala DANIEL GOLEMAN si-a creat o reputatie mondiala de jurnalist si cercetator in domeniul psihologiei clinice si stiintelor comportamentale, domenii in care si-a obtinut doctoratul la Universitatea Harvard.
Emotiile noastre pot fi foarte importante pentru starea de sanatate. Pe de o parte, datele stiintifice arata ca legatura dintre emotii si sanatate este foarte stransa in cazul sentimentelor negative: furie, anxietate, depresie. Daca sunt accentuate si prelungite, aceste stari pot creste vulnerabilitatea la boala, pot amplifica simptomele sau pot impiedica recuperarea. Pe de alta parte, starile pozitive, cum ar fi linistea si optimismul, par sa aiba efecte benefice asupra starii de sanatate, cu toate ca datele referitoare la acest proces nu sunt la fel de solide ca in cazul celor negative.
O noua descoperire facuta in ultimii cinci sau zece ani afirma ca starile psihice pot influenta puterea sistemului imunitar si robustetea celui cardiovascular. Starile emotionale sunt singurele care au fost cercetate din punct de vedere stiintific. Cele daunatoare sunt furia sau ostilitatea, depresia – care nu include doar tristetea, ci si autocompatimirea, sentimentul de vinovatie si disperarea, stresul, care consta in agitatie, nervozitate si anxietate, si reprimarea sau negarea anxietatii.
Cele benefice sunt: calmul, optimisrnul, increderea, bucuria si bunavointa iubitoare.
Impactul acestor stari asupra sistemului imunitar este masurat prin cresterea sau descresterea numarului si a eficientei celulelor imunitare.
Prima stare psihica este furia. Dr. John Barefoot, de la Universitatea North Carolina, a testat oameni cu potentiale afectiuni grave ale inimii. Atunci cand au venit pentru masurarea blocajelor din artere, li s-a facut un test psihologic pentru a afla cat de furiosi sunt in general. De exernplu, au fost intrebati cat de des tipa la copiii lor. Cel mai redus blocaj al arterelor a fost deseoperit in cazul grupului celor mai putin furiosi, cei mai maniosi suferind de cel mai ridicat blocaj. Asta nu dovedeste ca furia blocheaza arterele, pentru ca un al treilea factor ar putea cauza atat furia, cat si blocajul.
Ne trebuie un alt studiu, care sa prezica starea unei persoane in viitor, pornind de la cea actuala. Dr. Redford Williams, de la Universitatea Duke, a studiat 2 000 de muncitori dintr-o uzina, care din intamplare, fusesera supusi cu douazeci si cinci de ani inainte unui test care includea si masurarea nivelului de ostilitate. Dintre cei care avusesera un procentaj foarte mic, murisera intre timp aproape 20 la suta. Aproximativ 30 la sura dintre cei cu un punctaj foarte mare murisera de inima, de cancer sau de alte boli, dar si din cauze ce nu aveau legatura cu starea de sanatate, de pilda accidentele. Asta sugereaza ca, daca sunteti o persoana cronic furioasa, aveti de 1,5 ori mai multe sanse de a muri in urmatorii doua zeci si cinci de ani decat un om care nu e manios.
Putem presupune ca accidentele au fost provocate de furie, dar nu stim asta cu siguranta, De atunci au mai aparut studii care au demonstrat ca furia este un factor puternic in cazul mortii premature. Intr-un studiu inceput la mijlocul anilor ’50, un grup de studenti la medicina au fost testati si catalogati ca fiind ostili sau nu. Cand Williams i-a reperat, douazeci de ani mai tarziu, numai trei dintre cei 136 care nu fusesera etichetati drept ostili murisera. Din grupul celor care manifestau o ostilitate crescuta murisera 16, asa ca se pare ca vorbim despre un factor care mareste foarte mult riscul de deces. Interesant este ca cele mai multe morti ale celor furiosi s-au petrecut inainte ca acestia sa implineasca cincizeci de ani – se pare ca furiosii mor mai devreme.
Dr. Williams a studiat cu atentie si calitatea particulara a furiei, care pare sa conduca la o moarte timpurie, descoperind ca aceasta are trei componente. Prima este atitudinea cinica. Daca avem o perspectiva suspicioasa si negativa asupra oamenilor, atunci presupunem ca este foarte posibil ca ei sa ne ameninte si, prin urmare, e mai bine sa fim atenti. Aceasta atitudine permanenta de ostilitate conduce ulterior la sentimentul de furie, care ne face sa tipam si sa ne plangem fara incetare.
Cercetatorii de la Harvard Medical School au descoperit ca singura emotie des intalnita in cele doua ore care preced un atac de cord grav este furia. Odata instalate bolile de inima, furia pare sa fie deosebit de periculoasa. In cazul celor care au suferit deja un atac de cord, un acces de furie poate scadea eficienta inimii cu sapte sau mai multe procente, ceea ce inseamna o scadere periculoasa a fluxului de sange care trece prin inima. Studiile efectuate la facultatile de medicina de la Stanford si Yale au ararat ca persoanele care au suferit un prim atac de cord si se enerveaza foarte usor sunt de doua sau de trei ori mai predispuse sa moara de un nou infarct de-a lungul urmatorului deceniu. Riscul presupus de ostilitate ar putea fi mai mare pentru barbati decat pentru femei. Testosteronul este un hormon care, in timpul dezvoltarii in uter, determina fatul sa devina baiat. Barbatii au mult mai mult testosteron decat femeile. Acest hormon poate creste agresivitatea, cu toate ca exista o controversa in aceasta privinta. Insa oamenii care comit crime violente au un nivel al testosteronului mai mare decat cel obisnuit. In cazul unui nivel crescut al testosteronului ne place sa controlam situatia, astfel incat avem tendinta sa ne certam sau sa ne luptam mult mai des. Acest lucru pare sa ne faca mai vulnerabili la bolile de inima.
Urmatoarea stare psihica cu urmari nedorite pentru sanatate este depresia, care consta in tristete, autocompatimire si disperare. Exista multe studii pe care o sa le trec sumar in revista. Dovezile in cazul depresiei sunt mai solide in ceea ce priveste influentarea insanatosirii dupa o boala grava decat referitor la cauza initiala a bolii. De exemplu, intr-un studiu care a avut ca subiect femei suferind de cancer de san, cele mai deprimate au prezentat cel mai mic numar de celule naturale imunitare. Se pare ca una dintre sarcinile acestor celule este sa lupte cu cancerul, patruland prin corp in cautarea tumorilor care incep sa creaseca. Pacientii deprimati au cele mai putine celule de acest gen si, de asemenea, prezinta tumori care se intind mult mai repede in diferite parti ale corpului.
La Mt. Sinai Medical School din New York City, psihiatrii au evaluat nivelurile de depresie ale oamenilor in varsta sositi la spital cu fractura de bazin – un accident grav, care i-ar putea impiedica sa mai mearga vreodata. Comparativ cu cei deprimati, de trei ori mai multi dintre cei care nu erau deprimati au reusit sa mearga din nou, avand de noua ori mai multe sanse sa revina la starea de sanatate anterioara accidentului. Asadar, depresia pare sa aiba de-a face cu vindecarea oaselor sau cu functia de recuperare.
La Universitatea Minnesota, din 100 de pacienti care au suferit un transplant de maduva, 12 dintre cei 13 care au fost foarte deprimati inaite de operatie au murit in primul an de dupa transplant, in timp ce 34 dintre ceilalti 87 mai erau inca in viata dupa doi ani. Depresia reprezinta un risc medical si pentru supravietuitorii atacurilor de cord. La Universitatea din Montreal, in cazul pacientilor deprimati aflati sub tratament dupa un prim infarct, unul din opt era expus unui risc de cinci ori mai mare de a muri decat un pacient cu o boala similara de inima, dar care nu suferea de depresie.
Sursa: Prezentare facuta de Daniel Goleman in cadrul celei de treia Conferinte Minte si Viata la Dharamsala, in 1990.
