de Svetlana Lungu | mart. 11, 2026 | Arhiva BioNET
Există stări în care omul merge mai departe, dar înăuntru nu mai este la fel. Nu cade dintr-odată, ci pierde treptat claritatea, prezența, lumina și legătura cu sine.
Sunt perioade în viața omului care nu încep cu ceva dramatic. Nu se întâmplă neapărat o ruptură mare, nu cade totul într-o singură zi, iar din afară poate nici nu se vede mare lucru. Omul merge mai departe, își face treburile, vorbește cu ceilalți, zâmbește, muncește, răspunde la mesaje, încearcă să țină totul în ordine.
Și totuși, în interior, nu mai este la fel.
Uneori omul nici nu înțelege imediat ce i se întâmplă. Spune că este obosit, că a avut o perioadă grea, că s-au adunat prea multe. Poate simte doar nevoia de liniște și de retragere. Și uneori chiar asta este. Dar sunt și situații în care în spatele acestei oboseli se află ceva mai profund: o stingere treptată a puterii interioare.
Această stare nu vine întotdeauna cu un semn clar. Uneori începe după o dezamăgire, după o trădare, după o perioadă lungă de presiune sau după ani în care omul a dus mai mult decât putea. Alteori vine după prea multe renunțări la sine, după prea multă adaptare, după prea multă tăcere interioară.
La început, omul merge înainte și nici nu observă exact când s-a schimbat ceva. Doar că, treptat, parcă nu mai are aceeași claritate. Nu mai simte la fel de limpede ce este bun pentru el și ce nu. Nu mai rămâne cu aceeași ușurință într-o alegere. Se răzgândește mai des, se îndoiește mai mult, ascultă prea mult ce vine din afară și tot mai puțin acel adevăr simplu din el care altădată îl ghida.
De multe ori, acesta este unul dintre primele semne: pierderea clarității interioare.
Când omul este bine așezat în sine, nu înseamnă că nu are frici sau întrebări. Dar există în el un loc care știe. Un loc din care simte direcția, chiar și atunci când drumul nu este ușor. Când acest loc începe să se acopere, apare confuzia. Și odată cu ea, apare și risipirea.
Omul începe să obosească mai repede decât înainte. Nu doar după muncă sau după o zi încărcată, ci altfel. Îl obosesc mai tare oamenii, discuțiile, tensiunile, deciziile mici, lucrurile pe care înainte le ducea firesc. Simte că nu se mai reface la fel. Că îl consumă mai mult tot ceea ce atinge.
Uneori nici nu știe de ce. Doar observă că a devenit mai sensibil la tot, mai ușor de epuizat, mai puțin rezistent dinăuntru.
Mai apare și un alt lucru: omul devine mai influențabil. Când nu mai este bine așezat în centrul lui, începe să preia mai ușor stările, presiunile și neliniștile celor din jur. Unele locuri îl golesc, unele conversații îl lasă fără putere, unele întâlniri îi schimbă starea pentru mult timp. Și de multe ori nu înțelege de ce.
Aici se vede foarte clar cât de importantă este coerența interioară. Când ea se pierde, omul nu mai trăiește atât de mult din prezență, cât din reacție. Nu mai rămâne la fel de bine în sine și începe să fie mișcat din afară mult mai ușor.
Apoi vine îndoiala. Nu neapărat zgomotoasă, nu neapărat dramatică. Uneori este o îndoială fină, continuă, aproape lipită de om. O neîncredere discretă în propriul simț, în propria alegere, în propria voce. Și astfel, chiar și atunci când simte ceva adevărat, nu mai are forța să rămână în acel adevăr. Se retrage, amână, se răzgândește, cedează.
În timp, asta îl consumă mult. Pentru că nu există risipire mai mare decât aceea în care începi să te îndepărtezi de propria ta linie interioară.
Mai este apoi un semn despre care oamenii vorbesc rar, dar îl simt foarte bine: pierderea luminii interioare.
Nu spun asta doar ca metaforă. Sunt stări în care omul încă merge înainte, încă face ceea ce are de făcut, dar parcă nu se mai simte viu în același fel. Ceva din el s-a acoperit. Se vede în privire, se simte în prezență, în voce, în felul în care atinge viața.
Sunt oameni care, chiar și în perioade grele, păstrează în ei o căldură, un miez viu, o lumină. Și sunt perioade în care această lumină se retrage. Nu dispare, dar nu se mai exprimă la fel. Omul continuă să funcționeze, însă nu se mai simte întreg în ceea ce face.
Poate că una dintre cele mai dureroase stări este tocmai aceasta: când omul simte că s-a îndepărtat de el însuși. Din afară totul poate părea în ordine. Chiar și el poate încerca o vreme să creadă că este bine. Dar undeva, mai adânc, știe că nu se mai simte adunat în sine cum era altădată.
Și este important să spunem un lucru: această stare nu trebuie să devină motiv de rușine. Omul trece uneori prin asemenea perioade. După lupte lungi, după dezamăgiri, după perioade în care a dat prea mult, după pierderi, după ani în care a fost atent la tot și la toți, dar tot mai puțin la ceea ce se petrece în el.
Problema nu este că omul trece prin astfel de etape. Problema este atunci când începe să considere normal ceea ce, în adâncul lui, știe că nu mai este firesc.
Întoarcerea începe în momentul în care vede. În momentul în care recunoaște sincer că ceva din el s-a stins, că nu mai este așezat în sine așa cum era, că are nevoie să se oprească și să se asculte din nou.
De multe ori, omul așteaptă o soluție mare, o schimbare radicală, un semn clar. Dar uneori începutul este mai simplu și mai tăcut. Începe când nu mai fugi de adevărul din tine. Când ai curajul să spui: da, m-am îndepărtat de mine; da, am obosit mai profund decât am vrut să recunosc; da, ceva din mine are nevoie de claritate și de reașezare.
Și tocmai aici începe schimbarea.
Pentru că în om nu se pierde totul. Chiar și atunci când a slăbit pe dinăuntru, rămâne un loc care știe drumul înapoi. Un loc care nu s-a stins, ci poate doar a obosit, a fost acoperit sau a rămas prea mult timp neascultat.
Când omul începe să se întoarcă spre acel loc, ceva se schimbă. Nu brusc. Nu spectaculos. Dar adevărat.
Poate că așa începe întoarcerea către sine: nu prin forțare, nu prin aparență, nu prin lupta de a părea bine, ci prin sinceritatea cu care omul vede ce s-a întâmplat în el și își dă voie să revină la propria lui lumină.
de Svetlana Lungu | mart. 6, 2024 | Arhiva BioNET
Dragii mei, in aceatsa seara v-am pregătit acest material cu o mare speranță că va fi de folos! Vă rog, să cititi și să aplicați de fiecare dată cănd simțiți nevoia. Lumina și Pace!
Curățarea și vindecarea Arborelui Genealogic este o practică importantă în lucrul cu propriul tău neam. Una dintre aceste practici este lucrul cu cristalele, dar puteți utiliza și obiecte Orgonice, care conțin nu numai că cristale, dar și au alte proprietăți foarte benefice (de ex. talismane orgonice, piramide, semisfere etc.).
Cristalele au proprietăți energetice unice, care pot ajuta la curățarea și vindecarea energiei Arborelui Genealogic. Procesul de desfășurare a unei ceremonii cu cristale pentru curățarea neamului poate fi individualizat în funcție de preferințele și credințele spirituale ale fiecăruia. Iată pașii pe care îi puteți folosi pentru a desfășura o astfel de ceremonie:
Pregătirea spațiului:
1. Găsiți un loc liniștit și retras, unde să puteți desfășura ceremonia fără întreruperi.
2. Creați o atmosferă sacrală, aprinzând lumânări, folosind uleiuri esențiale, tămâie, flori sau alte simboluri care au o semnificație spirituală pentru voi.
3. Pregătiți un altar sau un loc special pentru amplasarea cristalelor și a altor obiecte pe care le veți folosi în ceremonie.
Alegerea cristalelor:
1. Alegeți cristale care au o semnificație specială pentru voi și care corespund scopurilor ceremoniei voastre. Acestea pot fi cristale pentru protecție, curățare, vindecare sau armonizare.
2. Amplasați cristalele alese pe altarul vostru (un loc unde voi pastrati ceva drag sufletului (poze cu membrii familiei, icoane, lumanari,etc) sau în jurul lui, creând o compoziție frumoasă și simbolică.
În ritualurile de curățare a neamului se pot folosi diverse cristale, fiecare având proprietăți și abilități unice. Iată o listă de cristale care sunt adesea folosite în astfel de ritualuri:
Turmalina neagră: Acest cristal are puternice proprietăți protectoare și poate reflecta energiile negative. Este eficient pentru protecția împotriva influențelor nocive și curățarea energiei negative legate de neam.
Ametistul: Cunoscut pentru abilitățile sale de curățare și calmare, ametistul ajută la recunoașterea și eliberarea vechilor modele de comportament și a emoțiilor negative legate de neam.
Cuartzul roz: Acest cristal este asociat cu energia iubirii și armoniei. Contribuie la rezolvarea conflictelor, întărirea relațiilor și atragerea energiei pozitive în dinamica familială.
Selenitul: Selenitul are proprietăți curative și contribuie la eliminarea energiei negative din auroa membrilor neamului. De asemenea, contribuie la restabilirea armoniei și echilibrului în relațiile familiale.
Apatitul: Acest cristal ajută la recunoașterea și depășirea problemelor și blocajelor legate de energia de sânge. Contribuie la exprimarea sinceră a sinelui și îmbunătățirea comunicării în cadrul familiei.
Lepidolitul: Acest cristal ajută la eliminarea vechilor răni și traume legate de dinamica familială. Contribuie la vindecarea emoțională și întărirea legăturilor spirituale în cadrul familiei.
Desfășurarea ceremoniei:
1. Aprindeți lumânările sau tămâia pentru a crea o atmosferă specială. Permiteți aromei să umple spațiul și inspirați-o adânc.
2. Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii. Concentrați-vă asupra respirației voastre și permiteți-vă să vă relaxați.
3. Petreceți câteva minute pentru a vă centra gândurile și intențiile asupra scopurilor ceremoniei. Vizualizați lumina vindecătoare care umple spațiul din jurul vostru.
4. Luați fiecare cristal în mâini și concentrați-vă atenția asupra lui. Imaginați-vă cum cristalul este încărcat cu lumină și curățenie, pregătindu-se să-și îndeplinească scopul.
5. Spuneți cu voce tare sau în gând intenția ceremoniei voastre.
De exemplu: „În conformitate cu Voința Divină a Creatorului Suprem, într-o formă confortabilă pentru E-ul meu Suprem, pentru ceilalți și a TOT ce Există, invit energia acestor cristale să curețe și să vindece energiiile Arborilor Genealogice din partea tatălui, din partea mamei și din partea soțului (soției) mele. Fiecare cristal să devină un canal pentru lumină, curățare și videcare. Și așa și este!”
6. Așezați cristalele într-un cerc sau într-un anumit ordine, imaginându-vă cum energia lor începe să se amestece și să umple spațiul cu puterea de curățare și vindecare.
7. Realizați o meditație sau o rugăciune, adresându-vă strămoșilor voștri și rugându-i să vă ajute în curățarea și vindecarea neamului vostru.
8. Lăsați cristalele pe altar pentru o anumită perioadă de timp, în timp ce vă concentrați asupra intențiilor și vizualizării realizării lor.
Finalizarea ceremoniei:
1. Mulțumiți strămoșilor și cristalelor pentru sprijinul și ajutorul acordat.
2. Mulțumiți Creatorului Suprem, spiritelor cristalelor, spiritele strămoșilor voștri și tuturor celor care au fost prezenți și v-au ajutat în această ceremonie. Rugați-le să se întoarcă fiecare la locul său, în conformitate cu Voința Divină a Creatorului Suprem!
3. Întoarceți-vă treptat la realitate, deschideți ochii și străbateți spațiul pentru a încheia ceremonia.
4. Așezați cristalele la locul lor sau lăsați-le pe altar pentru o perioadă de timp, astfel încât să continue să lucreze cu energia neamului.
Alegerea cristalelor specifice depinde de nevoile și intențiile individuale ale fiecăruia, precum și de energia familiei și istoria neamului. Este recomandabil să vă ascultați intuiția și să alegeți cristalele care vă induc cel mai mare sentiment de conectare și atracție.
Toate în numele Iubirii! AUM
de Andrei Lungu | dec. 18, 2018 | Arhiva BioNET
Copilul – este oglinda familiei voastre! Nu există copii “problematici”, există părinți “problematici”!
De foarte multe ori, părinții cer ajutorul psihologului: “Ajutați-mă, am un copil problematic!”, “Fiul meu a devenit imposibil de controlat, ce ar trebui să fac?”
Dar oare există copii problematici? La această întrebare există doar un singur răspuns – NU!
Există doar părinți problematici. Iar copilul este oglinda familiei în care se reflectă totul: problemele dintre părinți, relațiile copil-părinte, contradicțiile și conflictele.
Adesea părinții îi cer psihologului să lucreze asupra comportamentului copilului. Şi cu cât mai mult lucrezi cu generația tânără, cu atât mai mult te convingi că printre ei nu există “problematici”, pur şi simplu mulți dintre ei au nevoie de un mediu sănătos. În schimb, printre părinți “cazuri dificile” sunt suficiente. Iată doar câteva exemple:
Părinții “generoși”
“Copilului meu nu trebuie să-i lipsească nimic!” – acesta este motto-ul și principiul de viață a acestor oameni. Ei înlocuiesc conceptul de a iubi, cu conceptul de a cumpăra. În loc să-i acorde copilului atenție, să-i dăruiască comunicarea, să-l răsplătească cu iubirea lor, să-i dea căldură și afecțiune, ei cumpără jucăria cea mai scumpă (adesea subconștient și chiar conștient, motivând acest lucru astfel: să nu mă deranjeze când mă odihnesc sau când lucrez”), angajând o dădacă sau un “profesionist” (neapărat cu studii pedagogice: “copilul să se dezvolte intelectual şi să fie bine educat”).
Părinții “anxioși”
La acești părinți orice gând despre copil este plin de anxietate. “El poate răci; se poate lovi; se poate speria…etc” Dar cea mai groaznică este teama că singur nu se va descurca (nu-şi va putea lega șireturile, nu va putea folosi telefonul, nu va putea merge pe bicicletă). Și dacă nu va face față singur, atunci trebuie ajutat! Şi îl ajută, ajută, ajută…Astfel de părinți ar trebuie să se gândească la întrebarea: “De unde a apărut expresia: “Băiatul mamei” sau “Fetița tatei?”
Părinţii “obosiţi”
Aceşti părinţi au obosit încă înainte să apară copilul în viaţa lor. Înarmându-se cândva cu iluzii despre viaţa de familie şi educaţia unui copil şi lovindu-se, după părerea lor, cu “viața de zi cu zi dură și dificilă“, își pierd imediat interesul şi pentru viața de familie, şi pentru educarea copilului. Expresiile preferate ale acestor părinţi sunt: “Nu alerga!”, “nu fă asta” “nu fă cealaltă”, “m-am săturat de tine”, “te voi pedepsi”, “am obosit de tine”.
Cel mai groaznic lucru pentru copil este lipsa atenției din partea unei persoanei apropiate, dragi. Şi pentru a obține această atenție, el e gata să facă totul.
Părinţii “perfecționiști”
“Trebuie să fii cel mai bun!” Este motto-ul lor. Astfel de părinți, de regulă, au cel puțin două diplome de studii superioare. Pe copil încearcă să-l dea la cea mai prestigioasă grădiniță, unde va studia aprofundat o limbă străină şi geometria lui Lobachevski. În ceea ce privește alegerea școlii, atunci, bineînțeles, pentru a studia acolo, vor depăși toate obstacole: vor veni din celălalt capăt al orașului, vor angaja profesori pentru ore suplimentare pentru a “corespunde nivelului”.
Părinţii “rataţi”
Paradoxal, acești părinți, la prima vedere, au obținut multe. Cu toate acestea, dacă vă uitați atent, puteți vedea în comportamentul lor o “amprentă” a unei dorințe nerealizate. Sport de performanţă, scena mare, expoziții personale a lucrărilor de artă – toate acestea nu le dau liniște mamelor şi taților ambițioși.
Cândva lenea, poate lipsa de motivație, de susținere, împreună cu alte motive “obiective” nu le-au permis să-şi realizeze aceste dorințe. Însă copiilor, neapărat le vor “dărui” visul lor.
Părinții “manipulatori”
Copilul, pentru un astfel de părinte este doar o modalitate de a-i influența pe ceilalți: soț, părinți, alte rude. “Nu este pentru mine, este pentru copil!” – așa se adresează unul dintre părinți la celălalt. Şi cu cât copilul este mai neajutorat sau slăbit, cu atât are mai multe posibilități tata sau mama, de a-i influența pe ceilalți. Uneori, acești părinți, încercă astfel să păstreze familia distructivă, unindu-i pe toți împreună cu problemele copilului.
Desigur, copiii încă de la naștere, fiind înconjurați de “oameni apropiați” care au problemele de mai sus, crescând într-un mediu care nu contribuie la confortul lor psihologic, ei încearcă să se protejeze de această realitate. Şi atunci se manifestă mecanismele de protecție inconștiente sau strategiile-coping – modalități conștiente de protecție față de realitatea din jur, încercarea de a-şi raționaliza comportamentul, tendința de a evita gândurile despre propriile acțiuni și dorința de a scăpa de singurătate sau anxietate.
Și ce facem noi, părinți iubitori și sinceri? Ne confruntăm cu astfel de reacții comportamentale (printre care sunt diferite dependențe, lipsa dorinței de a învăța, tendința pentru un comportament social și antisocial, probleme de sănătate etc.), rostind cu voce tare: “Doamne, am un copil atât de problematic! ” Dar niciodată nu ne permitem cel puțin un gând. “Dar poate noi suntem părinți problematici?”
Sursa https://relatii.net
de Svetlana Lungu | dec. 13, 2018 | Arhiva BioNET
RUGĂCIUNE PENTRU PACE ÎN FAMILIE (CONFLICTE FAMILIALE). Aceasta rugăciune se poate citi de multe ori în diverse ocazii.
Doamne Milostiv și Marinimos, Tatăl Nostru Iubit!
Dupa buna TA vointă ne-ai indicat să trăim unindu-ne în casatorie sfântă. Noi ne mângâiem cu binecuvantarea TA și urmăm cuvantul Tău care zice: cel ce și-a găsit o soție, a căpătat binecuvântarea Domnului.
Doamne Dumnezeule, fă ca intreaga viață să trăim unul cu altul în Iubirea Dumnezeiască. Fericit este bărbatul care are dragoste de Dumnezeu și urmează cu sârguință învățăturile Lui. Puternica va fi sămânța lui pe pământ și neamul lui de binecredincioși va fi binecuvântat.
Fă așa, Doamne, ca să iubim cel mai mult cuvântul Tău, să-l ascultăm cu bunăvoința și să-l studiem, ca să fim asemeni copacului sădit la izvoarele apelor care rodește la timpul potrivit și frunza căruia nu se ofilește.
Să fim ca bărbatul care are succes în toate acțiunile sale. Fă așa ca să traim în pace și întelegere, fiind casatoriți să iubim ințelepciunea și onestitatea și să nu acționăm impotriva lor, și să păstrăm liniștea sufletească în căminului nostru.
Dăruieste-ne noua fericirea de a educa copii noștri în dragoste și învataturile Tale Dumnezeești, ca să poti auzi din gura lor lauda Ta. Daruiește lor o inima ascultătoare ca sa fie fericiți.
Păzește casa noastră de foc, apă, grindină și furtună, binecuvantează-le și păstrează-le cu puterea Ta, căci dacă Tu nu creezi casa, degeaba vor munci ziditorii ei, căci daca tu, Doamne, nu-i ocrotești pe locatari, degeaba nu dorm paznicii.
Tu toate le aranjezi, toate le conduci si le stăpânesti pe toate: răsplatești orice fel de credintă și iubire fata de Tine. Si atunci când, Tu Doamne, ne trimiți suferințe și tristeți, dă-ne nouă răbdare să acceptăm cu smerenie Voia Ta și ne miluiește.
Dacă vom cădea, susține-ne și ne ridică din nou. Usurează suferințele noastre și nu ne lăsa în nevoile noastre. Ajută-ne să nu preferam ceva trecător fata de cele veșnice, pentru că noi nu am adus nimic în această lume și nu vom lua nimic. Nu ne lăsa să avem dragoste pentru arginti, ci să trăim în credintă si dragoste pentru viata veșnică spre care suntem chemați.
Dumnezeu Tatăl să ne binecuvinteze și să ne păzească!
Dumnezeu Duhul să-și întoarcă Fața către noi și să ne dea Pace!
Dumnezeu Fiul să ne lumineze cu chipul Său și să ne miluiască!
Sfânta Treime să pazeasca întrarea noastră și plecarea, acum și în vecii vecilor.
Iți multumim, Doamne, pentru tot ce ne oferi! Amin!
de Andrei Lungu | sept. 7, 2018 | Arhiva BioNET
Chiar daca stim cat de importanta este odihna pentru corp si minte, multi copii ajung sa aiba deficiente de somn. Din cauza programului incarcat, parintii pot uita cat de multa odihna are nevoie un copil. Astfel, multi copii pot ajunge sa sara peste somnul de la pranz si sa doarma prea putin noaptea.
National Sleep Foundation din SUA afirma ca, in medie, 40% din viata unui copil este petrecuta dormind. Iar, pana la varsta de doi ani, copiii petrec mai mult timp dormind decat treji. De aceea, este extrem de important sa le oferim mai multa atentie copiilor nostri cand vine vorba de odihna si de calitatea ei
Pe langa un pat mai confortabil, copilul tau are nevoie de o rutina bine stabilita si de intarirea ideii ca odihna este benefica. Pentru a intelege mai bine de ce copilul tau are nevoie de un somn de calitate, trebuie sa aflam mai multe despre somn si importanta lui.
Importanta somnului in cresterea copilului
In cartea sa, „Somn sanatos pentru un copil fericit”, pediatrul american Marc Weissbluth afirma despre odihna: „Somnul este sursa de energie care pastreaza mintea alerta si calma. In fiecare noapte, somnul reincarca bateriile creierului”. Odihna ii ajuta extrem de mult pe copii sa fie mai atenti si mai concentrati. Daca sunt odihniti, copii invata si retin mult mai usor lucruri noi.
Exista doua stari de somn care alterneaza: NREM si REM. Somnul NREM este etapa de somn „linistita”, in care cantitatea de sange care ajunge la muschi si creier se mareste, tesutul creste, se repara, iar hormonii importanti pentru crestere si dezvoltare sunt secretati. Somnul REM este starea activa de somn, in timpul careia visam, corpul ne este imobil, iar ritmul cardiac si respiratia devin neregulate.
In timpul somnului, bebelusii petrec un timp aproximativ egal in ambele stari, iar un ciclu de somn dureaza cam 50 de minute. Cand ajung la 6 luni, timpul petrecut in starea REM scade de la 50% la 30% din timpul somnului.
Pentru copii, simplul fapt de a fi treaz devine obositor dupa un anumit numar de ore, chiar daca nu desfasoara o activitate. De aceea, ca parinti, trebuie sa avem grija ca micutii sa se odihneasca suficient. Chiar daca un copil este obosit, de cele mai multe ori va ignora acest lucru, incercand sa ia parte la cat mai multe activitati cu famila si prietenii. Acest lucru poate duce la extenuare, iritabilitate, neputinta de a adormi si un somn intrerupt in timpul noptii.
Cum sa ii asiguri copilului tau un somn odihnitor
Somnul este vital pentru cresterea armonioasa a copiilor, iar ca parinti avem datoria de a le asigura toate conditiile necesare pentru un somn cat mai odihnitor. De aceea, trebuie sa fim atenti la toate detaliile care ar putea sa influenteze calitatea somnului lor.
Este extrem de important sa stabilesti un program clar de somn. Daca respecti acelasi program de somn in fiecare zi, indiferent daca este weekend sau vacanta, copilului tau ii va fi mult mai usor sa adoarma si se sa trezeasca dimineata.
De asemenea, este benefic sa stabilesti o rutina inainte de culcare. Astfel, copilul tau va avea o tranzitie clara de la starea de veghe la somn. Activitatile repetate din fiecare seara, precum spalatul pe dinti, o baie calduta si o poveste, ii ajuta pe copii sa fie pregatiti de somn odata ce ajung in pat.
Totodata, calitatea somnului copilului este influentata de prezenta unui parinte. In general, copiii care dorm singuri, in propriile camere, ajung sa doarma mai multe ore pe noapte. Surprinzator, studiul indica ca acest lucru este valabil si pentru bebelusii cu varste pornind de la patru luni. Pe de alta parte, va recomandam, pentru siguranta copilului, ca in primul an de viata al copilului, acesta sa doarma in aceeasi camera cu parintii. Prin urmare, copii cu varste de peste 1 an pot dormi singuri, iar majoritatea celor care fac acest lucru dorm mai mult decat cei care dorm cu parintii.
Un alt factor care contribuie la calitatea odihnei copilului tau este dormitorul acestuia. Copiii au nevoie de un spatiu calm si potrivit somnului, asa ca dormitorul lor trebuie sa fie linistit, placut si confortabil. Cea mai importanta parte a dormitorului, patul, trebuie ales special pentru ei, dar trebuie sa iei multe detalii in considerare. Inaltimea patului si designul trebuie sa fie prioritare. De asemenea, pe langa siguranta, este important ca patul sa aiba un aspect care sa incante copilul; asta pentru ca somnul sa devina o activitate pe care sa o astepte cu placere.
Inca un factor, dupa parerea noastra cel mai important este atmosfera in familie. Daca familia este unita, daca relatia intre parinti este sanatoasa, copilul va simti acest lucru. Comportamentul gen „nu ne certam in fata copilului” nu functioneaza!!! Copiii simt la nivel de subconstient tot ce se petrece in familie!
http://dezvoltareintuitie.ro/vedereintuitiva
