Cine credeti ca va creaza viata? Credeti ca vreo fiinţa sau fortele Supreme exterioare sunt stăpânii vieţii voastre ? Adevarul este ca voi insiva purtati intreaga raspundere, de ceea ce aţi făcut vreodata sau experimentat. Voi care aveti puterea să creaţi splendoarea stelelor, aţi creat fiecare clipă şi fiecare circumstantă a vieţii voastre.

Sunteţi ceea ce aţi decis să fiţi. Sunteţi conform cu imaginea pe care voi însivă aţi creat-o.

Trăiţi în întregime după cum aţi plănuit şi stabilit. Acestea sunt funcţiile şi privilegiile, putem spune ale Dumnezeului-Om. Voi vă creaţi viaţa în funcţie de mecanismele gândirii – de gândurile voastre. Căci ceea ce gândiţi este resimţit şi ceea ce resimţiţi se manifestă, creând condiţiile vieţii voastre.

Meditaţi asupra acesteia. Nu este nevoie decât să vă închipuiţi o clipă de fericire şi corpul se simte plin de bucurie. Nu este nevoie decât de o singură clipă să vă imaginaţi că sunteţi o persoană demnă de milă, fără prieteni, pentru a resimţi durere şi milă pentru dvs. Este suficient o clipă! De asemenea, este suficient doar o clipă ca să vă opriţi din plâns şi să râdeţi şi să fiţi vesel. Este suficient un singur moment să încetăm să judecăm şi să resimţim pe loc frumuseţea lucrurilor. Dar cine comandă toate acestea? Dvs ! Si în timp ce v-a apucat fantezia să creaţi sentimente în fiinţa dvs, s-a schimbat ceva în jur? Nu, nimic nu s-a schimbat, dar dvs în schimb v-aţi schimbat.

Sunteţi foarte exact ca şi gândurile dvs. Căci tot ceea ce gândiţi deveniţi prin sentimentele din voi. Dacă vă imaginaţi despre actul sexual, veţi fi atraşi şi tentaţi de acest act. Dacă meditaţi asupra bucuriei, această bucurie se va materializa, dacă meditaţi asupra geniului, el se va manifesta.

Cum se face viitorul? Prin gândire. Toate „zilele de mâine” vor lua conturul după gândurile de azi. Orice gând îmbrăţişat, orice fantezie concepută, orice aşteptare emoţională creează o senzaţie în corpul dvs, care senzaţie apoi se înregistrează în suflet. Si acest sentiment creează un precedent pentru ceea ce este condiţia vieţii voastre căci el atrage la dvs circumstanţe foarte exacte în raport cu el. Să ştiţi că orice vorbă pronunţată fasonează viitorul, deoarece orice cuvânt este un sunet care exprimă un sentiment în sufletul vostru.

Vă gândiţi că tot ceea ce vi se întâmplă sunt datorate hazardului? Nu este nici accident, nici coincidenţă în această împărăţie,si – nimeni – nu se poate numi „victimă” din voinţa sau intenţia altcuiva. Ceea ce vi se întâmplă este rezultatul gândurilor şi sentimentelor dvs. Fie le-aţi imaginat din frica nedesluşită sau teamă, fie că cineva v-a spus că aceste lucruri vi se vor întâmpla şi le-aţi acceptat ca adevarate. Evenimentele toate sunt consecinţele intenţiilor orchestrate de gândurile şi emoţiile individuale, toate fără nici o excepţie.

Orice gând îmbrăţişat, orice fantezie resimţită, orice vorbă pronunţată, fie s-au şi manifestat în viaţa voastră, fie urmează să se petreacă. Căci gândul este adevăratul autor al vieţii şi nici moartea, nici distrugerea nu-l poate ajunge; îl întrebuinţaţi în fiece moment pentru a va crea viaţa.

Voi sunteţi ca şi gândurile şi deciziile voastre.

Cu cât vă veţi da mai puţină osteneală, cu atât veţi deveni mai puţin. Cu cât vă veţi da credit mai mic în materie de inteligenţă, cu atât mai prost veţi deveni. Cu cât te vei gândi că nu eşti frumos, cu atât vei deveni mai urât. Cu cât te gândeşti mai mult la sărăcie, cu atât vei deveni mai sărac – pentru că ai hotărât ca să fie aşa. Tineţi seama de imensitatea dragostei lui Dumnezeu, care vă permite să fiţi şi să credeţi prin voi înşivă orice vă doriţi să fiţi şi să creaţi şi care, pe deasupra, nici nu vă judecă niciodată. Tineţi seama ce dragoste are Dumnezeul Necunoscut pentru voi, o dragoste atât de mare că vă împlineşte fiecare gând şi fiecare cuvânt. Meditaţi asupra acestora.

Aşadar, cine este creatorul vieţii voastre? Dvs! Cine este arhitectul vieţii voastre? Dvs! Ceea ce sunteţi şi ceea ce experimentaţi este produsul raţionamentului Gândirii, care este Dumnezeu. Primiţi în viaţa voastră toate lucrurile pe care cu precizie le doriţi să le primiţi şi faceţi experienţa vieţii conform cu valorile reţinute. Voi determinaţi ceea ce este bine pentru voi, ceea ce trebuie să acceptaţi, ceea ce veţi experimenta. Voi decideţi toate acestea, în funcţie de gândurile voastre.

Nu sunteţi nici sclavul, nici valetul, nici marioneta vreunei zeităţi care să stea să vă observe în luptele voastre. Trăiţi în mijlocul extraordinarei Vieţi, într-o delicioasă totală libertate. Fiecare din voi este liber să adune şi să aleagă gândurile pe care le vrea şi prin această fantastică putere creaţi voi toate lucrurile. Fiecare gând prelucrează destinul în faţa voastră. Fiecare sentiment contribuie să marcheze ceea ce se numeşte cărarea vieţii voastre. Viaţa voastră va fi după cum aţi gândit şi resimţit, căci Tatăl spune „după cum este emoţia, aşa se va întâmpla”.

Cine sunteţi dvs? Sunteţi Dumnezeu care aveţi în liniştea fiinţei voastre facultatea de a gândi, de a crea, de a deveni exact ceea ce aţi dorit să deveniţi, căci în acest momentsunteţi foarte precis ceea ce aţi decis să fiţi – nimeni nu v-a reţinut sau v-a împiedicat să deveniţi. Voi sunteţi cei ce decid legile vieţilor voastre, creatori supremi ai vieţii şi circumstanţelor voastre. Sunteţi într-adevăr guvernatorul suprem, dotat cu inteligenţă şi înţelepciune nelimitată, dar aţi omis să înţelegeţi, în această viaţă şi în nenumarate alte vieţi.

Cândva, aţi ştiut să creaţi flori. Dar acum ce creaţi? Marile voastre creaţii sunt tristeţea, îngrijorarea, autocompătimirea, mizeria, ura, disensiuni, autonegarea, îmbătrânirea, boala, moartea. Voi creaţi pentru voi însivă o viaţă limitată, acceptând credinţe limitate care apoi devin solide adevăruri în fiinţele voastre şi astfel realitatea vieţii voastre. Voi vă împuţinaţi viaţa judecând lucrurile, oamenii şi chiar propriile voastre persoane. Trăiţi conform unui cod la modă, numit frumos şi vă înconjuraţi de lucrurile care vă permit să fiţi acceptaţi de conştiinţa limitată a omului – care nu acceptă nimic decât uneori propriile voastre idealuri inaccesibile. Vă naşteţi, creşteţi, corpurile îşi pierd vitalitatea, îmbătrâniţi din credinţă în bătrâneţe şi până la urmă muriţi. Voi, mari Dumnezei creatori, care cândva eraţi suflul libertăţii, aţi devenit nişte entităţi trăind în lume, vă îngrădiţi în oraşe gigantice şi trăiţi în frică, după uşi zăvorâte. Mai degrabă aţi urca pe creste, acolo sus şi aţi călări vânturile minunate, voi aţi construit imobile imense şi aţi clădit o conştiinţă a fricii; aţi construit o societate care reglementează modul vostru de a gândi, credinţele voastre, actele voastre, aparenţa voastră.

Vă îngrozesc războaiele şi zgomotele lor. Vă este frică să vă îmbolnăviţi. Vă e frică să nu fiţi recunoscuţi. Tremuraţi la gândul să priviţi pe cineva în ochi şi în acelaşi timp vă e foame de afecţiunea numită iubire. Vă întrebaţi asupra oricărui lucru bun ce vi se întâmplă şi vă îndoiţi de repetarea lui. Vă târâţi în locurile publice căutând succesul şi celebritatea, aurul, rupiile, dolarii şi francii. Si ca să culegeţi ce? Nimic decât un pic de bucurie.

Care este obiectul necredinţei voastre? Sunt toate lucrurile pe care simţurile voastre psihice sunt incapabile să le perceapă – ceea ce voi nu puteţi vedea, nici auzi, nici atinge, nici gusta, nici simţi. Totuşi, să mi se arate şi mie o credinţă? Cel ce poate să vină să mi-o pună în mână. Să mi se arate o emoţie! Aş vrea să o ating. Să mi se arate un gând!Unde este el? Să mi se arate o atitudine! Cu ce seamănă ea? Arătaţi-mi o imagine a vântului.

Si apoi arătaţi-mi „ timpul” care v-a răpit preţioase momente din viaţa voastră. Voi aţi fost increduli în faţa celor mai mari daruri ale vieţii şi în felul această aţi permis ca inteligenţa voastră nelimitată să se reducă. Viaţă după viaţă, existenţă după existenţă aţi lăsat iluziile din acest plan să vă invadeze, în aşa măsură că aţi uitat extraordinarul foc ce se mişcă în voi. În zece milioane şi jumătate de ani pe când eraţi la începutul entităţilor suverane şi atotputernice, voi v-aţi scufundat în materie până a va îngropa cu totul; aţi devenit sclavii propriilor voastre creaţii: dogme, legi, mode, tradiţii; v-aţi separat în naţiuni, religii, bărbaţi, femei, rase diferite, v-aţi înecat în gelozie, amărăciune, vinovăţie, frică.

V-aţi identificat atât de bine cu trupul vostru, că aţi căzut în capcana supravieţuirii, uitând adevarata esenţă invizibilă care sunteţi cu adevărat – Dumnezeul din voi care vă permite să vă realizaţi visele exact după alegerea voastră. Voi aţi aruncat nemurirea şi aceasta este cauza morţii voastre…şi de întoarcerea mereu repetată în această lume. Iată-vă încă o dată şi asta durează de zece milioane şi jumătate de ani! Asta nu vă împiedică să continuaţi a vă agăţa de incredulitatea voastră.

Dumnezeu, totalitatea Gândului, este cu siguranţă o extraordinară scenă de teatru. Si el vă permite să scrieţi şi să jucaţi propriile voastre piese, act după act. Când cade perdeaua, ultimul cuvânt a fost spus şi reverenţa făcută. Voi muriţi. De ce? Din faptul că voi, supremul legislator, credeti că veţi muri. Această viaţă nu este decât un joc, o iluzie, în întregime! Si voi, actorii, aţi ajuns să credeţi că ea constituie o unică realitate. Totuşi, unica realitate care a existat din toate timpurile şi va exista întotdeauna este Viaţa – esenţa fiinţei, liberă şi existentă pe veci, care vă dăruieşte posibilitatea de a crea jocurile voastre, aşa cum doriţi să le jucaţi.

Atunci când observaţi că prin gândul vostru alunecaţi spre ignoranţă, spre boală şi moarte, vă daţi seama, de asemenea, că aveţi puterea de a deveni mai mari, numai prin a va deschide unui flux de gândire mai puţin limitat; să vă măriţi creativitatea şi de a vă conserva viaţa pentru totdeauna. Atunci când vă veţi da seama că Dumnezeu creator al învelişului este însuşi puterea locuind în voi, atunci corpul vostru nu va mai îmbătrâni, nu va mai fi bolnav şi nici nu va mai muri. Dar atât timp cât vă veţi crampona de credinţa voastră şi pune bariere gândului vostru, voi nu veţi putea reface experienţa nelimitării care a dat slavă Soarelui şi mister cerului noptii.

Ce se petrece la moartea învelişului? El dispare, dar tu, ca el care gândeşti în linişte în spatele ochilor, tu continui să trăieşti. Părăsind acest plan, când ai hotărât că vei muri, adevărul este că nu eşti îngropat şi dat hrană viermilor şi apoi redus la praf şi pulbere.

Vei continua să trăieşti. Te vei duce la locul de origine şi acolo vei hotărâ ce vrei să trăieşti în viitoarea ta aventură – existenţa nu este nimic altceva decât o aventură. Şi vei reveni în această lume, de atâtea ori de câte ori vei dori, până în ziua în care îţi vei revendica originea divină. Atunci vei pleca într-o aventură mai măreaţă, într-un alt cer şi o altă lume. Eşti mai iubit decât ţi-ai putut imagina vreodată, căci orice ai face, viaţa nu îti este luată. Aşadar, de ce te necăjeşti? De ce să fii luptat? De ce să te fi îmbolnăvit? De ce să te fi îngrijorat? De ce să te fi limitat? De ce să nu fi admirat splendoarea răsăritului Soarelui, libertatea vântului, râsul copilului? De ce mai degrabă ai luptat decât să trăieşti? Vei mai trăi încă şi încă. Sămânţa din care sunteţi făcuţi este nemuritoare; şi este pentru totdeauna. În ciuda incredulităţii tale, în ciuda tuturor limitărilor şi tuturor reducerilor pe care le-aţi impus planului vostru, în ciuda tuturor grijilor şi disperărilor, este un lucru pe care niciodată nu-l poţi distruge: VIAŢA! Oricât de mare este neputinţa ta şi refuzul tau, viaţa nu îti este luată şi niciodată nu va fi căci ea este valorea numită Dumnezeu, şi care eşti chiar tu. Viaţa pe care o cunoşti în prezent este un vis, un imens vis, o faţadă s-ar putea spune. Ea este rezultatul gândului tău jucându-se cu materia, şi acest joc creează profunde realităţi care leagă emoţiile tale cu acest plan. Si aşa va fi până când într-o zi tu, visătorule te vei trezi. Nu ştii cât de mare este frumuseţea ta, căci tu nu te-ai privit în oglindă – faţa pe care o vei vedea este chiar cea a lui Dumnezeu !

Extras din Cartea Alba – Ramtha