Iubirea este prima experienta a fiintei în care ea se pune in rezonanta cu ceva în afara egoului ei. Ea reprezinta prima lectie prin care omul afla ca poate intra în armonie cu cineva care nu face parte din egoul lui, cu o femeie sau cu un barbat, cu un copil sau o mama. Daca înveti aceasta lectie, de ce nu ai intra în armonie cu întreaga umanitate? Daca armonia cu o singura persoana iti ofera atâta bucurie, ce sentimente îti va oferi punerea la unison cu întreaga umanitate? Mai departe, daca poti intra în armonie cu întreaga umanitate, de ce nu ai face-o si cu lumea plantelor si animalelor? Fiecare pas conduce la urmatorul.
Iubirea este o scara. Ea începe cu o persoana si se termina cu totalitatea.
Omul modern traieste într-o asemenea celula; el este un narcisist. Narcisismul este marea obsesie a mintii moderne.
El da nastere la o sumedenie de probleme, toate lipsite de semnificatie. Exista si probleme creatoare, care conduc pe nivelele superioare de constiinta. Altele nu conduc însa nicaieri. Cel mult te scufunda si mai jos.
Foarte multi oameni iau decizia sa nu se încurce cu iubirea, dar ramân blocati în ei însisi. Viata lor nu mai seamana cu un pelerinaj, cu curgerea râului catre ocean; ea ramâne un lac murdar, cu apa stagnanta, din care nu va mai ramâne în curând decât namolul. Pentru a-si pastra puritatea, fiinta trebuie sa curga. Râul îsi pastreaza puritatea pentru ca nu înceteaza sa curga.
Iubirea este dureroasa, dar nu trebuie evitata. Cine o evita, evita practic cea mai mare posibilitate de a creste. Acceptati iubirea, suferiti din cauza ei, caci din aceasta suferinta se naste extazul. Orice forma de extaz se naste din agonie. Da, egoul vostru va trebui sa moara, dar cine moare în forma sa egotica se naste în forma sa divina, ca un Buddha. Iubirea va va darui primele impresii autentice legate de tao, de zen sau de sufism, prima dovada ca Dumnezeu exista, ca viata nu este lipsita de semnificatie.
Oamenii care afirma ca viata nu are nici un rost sunt cei care nu cunosc iubirea. Ei nu vor sa spuna altceva decât ca nu au cunoscut niciodata acest sentiment.
Acceptati suferinta provocata de iubire. Cine nu trece prin noaptea întunecata nu poate cunoaste sublimul rasarit de soare. Soarele nu poate rasari decât din pântecul întunecat al noptii. Osho