Amprenta sufletului tău. Masamune și Muramasa.

Amprenta sufletului tău. Masamune și Muramasa.

Astăzi, aș dori să vă împărtășesc o parabolă japoneză care mi-a suflat recent mintea când am citit-o pentru prima dată. Este legenda a doi săbieri japonezi din viața reală pe nume Masamune și Muramasa. Ambii bărbați au trăit cândva, iar statutul legendar al lui Masamune ca cel mai mare producător de sabie din toată Japonia este bine cunoscut.

Povestea destul de fantastică despre felul în care Masamune a ajuns să fie cunoscut ca fiind cel mai mare dintre cei doi fabricanți de sabie este ceva pe care aș vrea să vâ împărtășesc astăzi.

Pana astazi in spiritul poporului japonez cei doi fierari sunt vii si apar impreuna in povesti ca aceasta: se spune ca Muramasa, invidios ca era plasat al doilea in aprecierile sabiilor create pentru samuraii din vremea sa, a hotarat sa-l provoace pe Masamune la  un concurs. Ei aveau de construit cea mai buna sabie.

Dupa lungi meditatii si pregatiri, fierarii si ajutoarele acestora au aprins focul la forje si saptamani la rand otelul a fost modelat in ateliere.

Cei doi au iesit din ateliere, purtand fiecare creatia lui. S-au indreptat catre un rau din apropiere si au lasat sabiile in apa, cu taisul indreptat impotriva curgerii apei. S-a observat ca sabia Masamune ferea cu delicatete ceea ce venea pe apa spre taisul ei, iar pestii erau parca indepartati la apropierea de lama.

Sabia Muramasa insa atragea spre ea tot ce plutea pe rau, despicand imediat crengi, frunze si mai ales pestii si broastele din rau.

Muramasa a ranjit rautacios, gata sa-si asume victoria in competitia pentru o sabie desavarsita.

Insa un calugar care asistase la aceasta ciudata confruntare a spus: “degeaba te bucuri pentru demonul insetat de sange pe care l-ai creat, maestre Muramasa. Katana creata de tine poate taia la fel de usor flori sau capete omenesti. Ar fi o pacoste ajunsa in mana unui criminal. In schimb, katana Masamune stie cand sa taie si cand sa ocrotesca vietile nevinovate care-i ies in cale. Cel care ar manui-o nu ar fi niciodata cuprins de patimi. Aceasta este adevarata cale a samuraiului.”

P.S. crează din câmpul Iubirii, indeferent de situație. Orice creație intotdeauna va purta amprenta sufletului tău.

Intuitia  – ghidul sufletului tau

Intuitia – ghidul sufletului tau

 

Suntem imersati permanent intr-un ocean de informatie. Semnale diverse trec pe langa noi sau par ca se opresc la noi, atunci cand constiinta noastra isi indreapta atentia si deschiderea spre ele. Poate arata cam haotica aceasta miscare neincetata din jurul nostru. Doar ca, intr-un mod inca neexplicat, chiar avem capacitatea de a alege si de a urma indicatorii cei mai potriviti dintre cei care ni se prezinta, pentru a ne desfasura traseul de viata al carui sens rezoneaza cel mai bine cu noi insine.

O introducere greoaie in acest subiect… Insa in ea am concentrat tot ceea ce se poate spune mai important despre intuitie: calitatea de a receptiona indicii pretioase, mai mult sau mai putin subtile, ce ne permit existenta si dezvoltarea in aceasta viata.

O consideram drept capacitate neobisnuita, chiar daca ne referim la ea drept „al saselea simt”, deci ca facand totusi parte dintre simturile noastre de baza. Aceasta denumire – „al saselea simt” – o plaseaza inca intr-o zona mai speciala, invaluita in mister. Cei care o manifesta vizibil sunt chiar considerati niste persoane cu abilitati extraordinare. Suntem gata sa ne dam imediat la o parte increderea in ceea ce am putea simti in interior, ca fiind adevarat si potrivit pentru fiinta noastra, pentru a urma perceptiile si sfaturile altcuiva „inzestrat”, in ochii nostri, cu acest minunat talent.

Intuitia este un simt fundamental propriu fiecarui om, un simt ce te informeaza in permanenta despre tine, despre calea pe care mergi, despre conectarea la tine insuti, despre armonia in care traiesti sau nu si despre ce pasi e necesar sa faci pentru a fi mai centrat in sine si a evolua. Te informeaza si despre mediul exterior, asemenea celorlalte simturi, dar mai mult referitor la masura in care acesta poate raspunde sau nu nevoilor tale de dezvoltare.

In ultima vreme au aparut mai multe explicatii asupra a ceea ce se crede a fi intuitia. Interpretarile cuprind un interval mare de mobilitate intre diverse notiuni. Adevaratul raspuns despre ce anume poate fi aceasta capacitate se afla chiar in noi si el se sprijina pe simplitatea si onestitatea cu care ne raportam la existenta noastra. Desi, la prima vedere, lucrurile ce se refera la oameni, la functionarea lor, par complicate, de fapt nu este chiar asa – tot ceea ce tine de noi este, la baza, simplu si coerent si de inteles.

Intuitia este, in principal, capacitatea de a percepe vocea sufletului tau. Vocea aceasta ne vorbeste prin trairi, prin imagini, prin idei aparute spontan, iar uneori prin simptome. Ea face orice, pana la urma, pentru se face auzita. Pentru ca nu vrea, de fapt, decat sa ne ajute sa ne orientam mai bine prin viata. Cu cat ne cunoastem mai profund, cu atat reusim sa ii discernem glasul, care ne directioneaza spre inainte, spre crestere. Cu cat suntem mai centrati in interior, cu atat percepem cu fascinatie semnele simple si prompte ce ne ghideaza atent printre capcane, inutilitati, limitari si neadevaruri, pentru a avea o viata implinita, in acord cu dorintele noastre, cu potentialul nostru, cu sufletul nostru.

Ne-am obisnuit, insa, sa nu o ascultam, pentru ca am invatat de timpuriu sa nu avem incredere in ceea ce simtim. Si cum sa avem o astfel de incredere, daca langa noi nu au prea fost prezente persoane care sa valideze, cu ajutorul intelepciunii lor, ceea ce traim, sa ne confirme ca suntem in stare sa percepem corect lucruri legate de noi insine?

Am invatat, astfel, sa ne deconectam, sa ignoram acest simt, sa il lasam sa se atrofieze. Si incercam apoi, la o varsta mai matura, sa ne recapatam accesul la intuitie, invatand tot felul de tehnici de amplificare, exersare, testare a ei, asociind-o mai mult cu intrebari de genul: „ghici cine e la telefon?”, „ghici la ce numar m-am gandit?”, „ghici cum o sa fie vremea maine?” sau cu alte premonitii. Da, intuitia ne poate permite sa aflam informatii ce tin nu numai de propria persoana, ci si de alte aspecte mai generale, poate chiar ale vietii celor apropiati. Insa, daca nu ne dezvoltam un mod coerent de lucru cu noi insine, bazat pe ajutorul deosebit pe care ni-l ofera, alte semnale, pe care am avea posibilitatea sa le receptionam, ni se prezinta fragmentate, fara inteles si nu obtinem astfel nici un avantaj de pe urma lor.

Pe scurt, intuitia nu este o capacitate extrasenzoriala, dobandita in timp, ci este o capacitate normala, innascuta, de o mare finete, care se poate doar cizela, la fel ca si celelalte simturi.

Intuitia presupune constientizarea existentei acelei permanente legaturi in care ne aflam cu sufletul nostru si cu Universul. Ea este vitala pentru cresterea noastra, deoarece ne permite sa receptionam exact acele mesaje care ne pot ajuta, ne atrage atentia asupra multor lucruri ce ar putea parea minore, dar care ne directioneaza spre cai, alegeri, solutii ce se afla in cea mai mare armonie cu exprimarea Sinelui nostru, cu reusita vindecarilor profunde, cu sensul experientelor bogate prin care trecem.

Aceasta este o prezentare foarte condensata despre un simt atat de complex. Nuantele si fatetele intuitiei sunt nenumarate. Insa am dorit doar sa ii transmit mesajul de baza, sa punctez semnificatia sa fundamentala, ce poate fi usor de descoperit si de inteles, daca reflectam un pic.

Iti poti folosi cu succes intuitia lucrand asupra increderii si centrarii in sine, exersand deschiderea, receptivitatea si largirea propriei constiinte.

Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca, in orice moment, esti ghidat din interior si ca urmand acea ghidare poti atinge manifestarea cat mai completa a fiintei tale?

Dar chiar daca intelegem multe despre ceea ce este ea, o intrebare ramane: Cum sa o dezvolt? Cum sa o folosesc mai bine?

Te invit la Curs pentru DEZVOLTAREA INTUITIEI –  Vedere Intuitiva pentru COPII si ADULTI!

Mai multe detalii despre curs le gasesti aici: www.vedereintuitiva.ro

 

 

 

 

by Veronica Cristea