de Svetlana Lungu | mai 5, 2025 | Arhiva BioNET
ARTA ÎNTOARCERII CĂTRE SINE
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici!
(Svetlana Lungu)
În ultima vreme, tema conștienței a devenit tot mai populară. Mulți vorbesc despre cât de important este să învățăm să trăim conștient. Totuși, am observat că atunci când adresez această întrebare oamenilor care abia încep drumul lor interior, ei, de obicei, au dificultăți în a explica ce înseamnă cu adevărat să fii conștient și cum poate fi aplicat acest lucru în viața de zi cu zi — simplu, clar și concret.
De aceea, voi încerca să vorbesc despre asta cât mai clar și mai scurt posibil.
Pentru că, tocmai prin pași simpli către conștiență, poți începe întâlnirea cu tine însuți — cel adevărat.
Pierderea sinelui este boala secolului. Omul modern trăiește adesea în afara lui însuși. Este în telefon, în trecut, în gânduri despre viitor, în așteptările altora. Mănâncă fără să simtă gustul. Vorbește fără să audă. Doarme fără să se odihnească. Sufletul începe să bată la ușă — prin anxietăți, oboseală, gol interior.
Dar sufletul nu cere practici complicate. El cere doar prezență. Și iată că te oprești — și îți pui întrebări:
„Ce simt acum?”, „Unde sunt în acest moment — în corp, în minte, în trecut?”
Ce simți în acel moment: neliniște, tensiune în piept, sau poate — liniște? Dacă te observi — acest lucru este deja un mare început.
Pentru că majoritatea oamenilor trec pe lângă sine toată viața lor.
La prima vedere — sunt întrebări simple.
Dar dacă le adresezi nu cu mintea, ci din profunzimea inimii, ele pot deveni Porți. Porți către prezent, către tine, către Dumnezeu, către viața pe care o trăiești — nu pe cea pe care o treci mecanic, din zi în zi. În momentul în care îți întorci atenția în interior, intri într-o rugăciune. Chiar și atunci când nu există cuvinte. Aceasta este percepția meditativă — atunci când nu-L mai cauți pe Dumnezeu în afară, pentru că începi să-L auzi pe Cel care trăiește în tine.
Nu îți imaginezi. Tu auzi liniștea care te ascultă. Și în această liniște începe adevărata întâlnire. Conștientizarea stării de acum este primul pas spre vindecare. Nu putem schimba ceea ce nu observăm. Dar de îndată ce vedem — apare libertatea de a alege.
Nu mai ești o victimă a emoțiilor. Ești martor. Ești om.
Conștiința întoarsă spre interior capătă putere. Ceea ce luminăm cu atenția noastră începe să se transforme. Se modelează.
Creează realitatea — din interior spre exterior.
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici.
Cum poți aplica această practică în viața de zi cu zi
De fiecare dată când simți că te pierzi — oprește-te. Inspiră.Și pune-ți întrebarile:
Ce simt acum? Cine sunt eu? Unde sunt în acest moment: în minte? în corp? sau într-o fantezie despre cum „ar trebui să fie”?
Nu analiza. Simte. Doar fii cu ceea ce este. Și vei simți: în acest moment deja există pace. Deja există răspunsul. Aceasta este conștiența. Aceasta este viața.
Conștiența nu este o tehnică. Este un act de iubire față de sine. Este un mod de a trăi — nu pe pilot automat, ci în contact viu cu realitatea.
Pentru că doar în prezent ești viu.
Doar aici poți iubi, crea, fi.
Svetlana Lungu, 2025
de Svetlana Lungu | mai 4, 2025 | Arhiva BioNET
Dincolo de vină și resentimente: viața fără „programul” Iertării (încă un mesaj de la Sinele Meu Superior)
În cultura umană, iertarea a devenit aproape un ritual — ceva ce „ar trebui” făcut atunci când lucrurile nu merg bine. Am fost învățați să cerem iertare și să iertăm, ca și cum acest gest ar fi o parte obligatorie a maturizării morale.
Dar rareori ne întrebăm: și dacă însăși nevoia de a ierta nu este decât o etapă temporară în evoluția conștiinței? Dacă sentimentele de vină și de resentiment apar acolo unde încă nu există suficientă claritate, prezență și acceptare profundă? Dacă iertarea este, de fapt, un „program” interior, care se activează atunci când nu suntem complet conștienți de ceea ce trăim?
Acest text este scris pe baza unui nou mesaj primit de la Sinele Meu Superior. Este o invitație de a privi iertarea nu ca pe o obligație sau un gest moral impus, ci ca pe o stare de tranziție prin care sufletul trece atunci când este în căutarea autenticei libertăți interioare. Libertatea de a trăi dincolo de vină și resentimente. În liniște. În maturitate. În prezență.
Să fim sinceri: rareori punem la îndoială însăși existența iertării. O considerăm firească — un instrument etic, o cale spre vindecare, un act de iubire. Dar, într-o zi, mi-a fost arătat — nu prin gând, ci printr-o cunoaștere profundă și interioară — că programul iertării nu este obligatoriu. Nu este etern. Și, poate, nici nu ar fi existat, dacă nivelul conștiinței umane ar fi fost mai înalt încă de la început.
Sinele Meu Superior mi-a amintit: iertarea este un pod temporar. Este util, important, dar rămâne totuși o construcție de trecere. La un moment dat, acel pod nu va mai fi necesar. Pentru că va dispărea tot ceea ce îl făcea necesar: vina, judecata, resentimentul, separarea.
Iar atunci, omul va păși într-un spațiu în care totul este acceptat pe loc, în care totul este trăit cu claritate, în care iertarea se dizolvă de la sine în prezență.
Să privim, așadar, dintr-un alt unghi: De ce apare, în fond, această nevoie de a ierta?
De ce ar trebui să iertăm pe cineva sau să cerem iertare? Poate doar pentru că, cândva, cineva ne-a spus că Dacă nu ierți, în interiorul tău se vor declanșa procese care te vor bloca și nu te vor lăsa să mergi mai departe.
Dar, de fapt, aceste procese nici nu ar fi trebuit să apară. Noi, oamenii, putem alege să nu creăm astfel de situații.
Dacă, din start, nu generezi în tine emoții de respingere, nemulțumire, judecată, vinovăție sau resentiment — nici față de tine, nici față de altcineva — atunci nu mai există necesitatea de a ierta sau de a cere iertare.
Asta înseamnă că nivelul meu de conștiință este suficient de înalt încât să nu creez conflicte.
De obicei, nu ne este ușor să mergem și să cerem iertare. Mai frecvent se întâmplă ca oamenii să aștepte ca altcineva să le ceară iertare. Ai observat? Întreabă-te mereu: de ce este așa?
Oamenii activează acest mecanism în ambele direcții: atât atunci când încearcă să ierte, cât și atunci când cer iertare.
Adevărul este că, dacă nu există în tine dorința de răzbunare, de supărare sau sentimentul de vinovăție — nici nu mai ai nevoie să ierți și nici să ceri iertare. Când ceri iertare, de cele mai multe ori la bază se află vinovăția. Când îl ierți pe celălalt, de obicei, în interiorul tău există un resentiment.
De aceea este atât de important să fim atenți la aceste două emoții: vinovăția și resentimentul — ele stau de o parte și de alta a aceluiași conflict interior.
Când ne adresăm cuiva și îi cerem iertare, ne confruntăm cu propria vinovăție. Când încercăm să iertăm pe cineva, ne confruntăm cu propria noastră obidă.
Iar dacă este vorba despre iertarea propriei persoane, de regulă, în interior acționează ambele forțe simultan: și vinovăția, și resentimentul —ambele îndreptate spre tine însuți, strâns legate într-un nod profund.
În esență, aceste două emoții sunt născute din lipsa iubirii, a acceptării, a conștientizării și a prezenței.
A ierta înseamnă SĂ ELIBEREZI ȘI SĂ TE ELIBEREZI. Iertarea este, metaforic vorbind, îndepărtarea „lanțurilor”. Dar aceste „lanțuri” nici nu trebuie puse – nu există o astfel de necesitate.
Așadar, ce este important să înțelegem și să reținem: iertarea, ca atare, nu există. Există doar conștientizarea și eliberarea de sine (în primul rând), care ușurează starea interioară și deschid calea către viitorul tău.
De aceea repet încă o dată: dacă nu vedem, nu înțelegem și nu conștientizăm acest mecanism „vină – resentiment”, noi înșine ne punem „cătușele” pe mâini. Conștientizând că la ambele capete se află aceste două emoții — vinovăția și resentimentul — începe să le observi. Și, învățând să observi, vei deveni capabil să transformi aceste energii chiar în acest moment, aici și acum.
Repet încă o dată: este necesar să începi să conștientizezi. Asta înseamnă să devii Observatorul, să fii capabil să faci un pas înapoi ca să vezi ce se întâmplă de fapt, nu să te arunci cu capul înainte în vârtejul pasiunilor – ci, metaforic vorbind, să reduci turațiile.
Ce înseamnă „să reduci turațiile”? Imaginează-ți o mașină sau o roată de mașină. Iar această mașină poate strivi atât pe tine, cât și pe altcineva. Așadar, înțelegând asta – reduce viteza. Conștientizează situația, încetinește, sau chiar oprește-te complet pentru a înțelege: încotro mergi, de ce și dacă mai are sens să te grăbești orbește?
Și atunci, programul „iertării” pur și simplu va dispărea, pentru că nu va mai exista nevoie de acest mecanism, din moment ce totul este conștientizat AICI și ACUM.
Pe Pământ există oameni pentru care iertarea nu mai este o necesitate, ci o etapă deja depășită. Ei nu mai au nevoie să se ierte pe ei înșiși sau pe alții, și nici nu așteaptă să fie iertați la rândul lor. Pentru că trăiesc dintr-o stare de conștiență și responsabilitate interioară.
Ei văd clar că fiecare alegere pe care o fac este a lor. Și, prin urmare, acționează nu din vină, nu din frică, nu din obligație, ci dintr-un acord interior profund cu sinele lor.
Chiar dacă celălalt simte resentiment, chiar dacă cineva rămâne „atașat” de trecut – ei nu se implică în acel nod. Nu din indiferență, ci pentru că nu creează noduri.
Ei sunt în pace cu ei înșiși.Iar această pace este starea lor naturală.
Atunci când în interior se naște înțelegerea, când percepția devine clară și completă, pur și simplu nu te mai agăți de reacțiile, așteptările sau emoțiile altora.
Nu mai simți nevoia să ierți pe cineva. Nu te implici – pentru că ești în armonie cu tine însuți.
Aceasta este adevărata smerenie – nu supunere, ci o stare profundă de acord interior. În limba rusă, cuvântul „СМИРЕНИЕ” (smirenie) este înțeles tocmai în acest fel – a fi cu pacea în tine.
Iar când ești în pace, întreg pe dinăuntru și liniștit, vinovăția și resentimentul nu apar. Prin urmare, nu mai există nici necesitatea de a activa „programul iertării”.
Pentru că iertarea este un mecanism care se declanșează doar atunci când lipsește conștiența, prezența, acceptarea.
Dar până când omul își amintește de acest adevăr, până când învață să trăiască în acea stare, iertarea rămâne o punte necesară între durere și conștientizare, o scară temporară către prezența eternă. Devine un pas către sine, o trecere de la conflictul interior la pacea interioară, o practică prin care sufletul învață să vadă, să accepte și să elibereze.
Și doar atunci când în interior apare adevărata liniște, iertarea se dizolvă – pentru că nu mai este nimic de care să te agăți. Rămâne doar prezența.
Cum putem transforma aceste energii?
Îți propun un exercițiu foarte simplu și, în același timp, profund eficient. De fiecare dată când simți că în interior se ridică un val – fie că este greutatea vinei, fie că este povara resentimentului – amintește-ți acest CHEIE.
Este blândă ca respirația și puternică precum o rugăciune:
MĂ SMERESC. ȘI ELIBEREZ.
MĂ SMERESC. ȘI ELIBEREZ.
Încearcă să simți câmpul care se naște în interiorul acestor cuvinte.
Ascultă cum spațiul se lărgește instantaneu. Cum devine mai multă lumină.
Cum totul se liniștește înăuntru. Devine liniște. Claritate. Libertate.
Mă smeresc. Și eliberez.
Fără luptă. Fără analiză. Pur și simplu — permit să fie.
Și mă întorc la mine însămi.
În pace. În liniște. În respirația momentului prezent.
Svetlana Lungu, anul 2025
de Svetlana Lungu | iul. 30, 2023 | Arhiva BioNET
TU CUM IEI DECIZII?
Subiectul luării deciziilor este unul dintre cele mai vechi și dificile pentru mulți oameni. În sesiunile de consiliere, ajungem adesea la faptul că pentru o persoană este dificil să ia o decizie. Cu toate acestea, uităm că facem asta tot timpul, în fiecare moment al vieții noastre, conștient sau nu.
Rădăcinile comportamentului și ale capacității de a lua decizii se află adesea adânc implementate în copilărie. Oh, copilăria aceasta! Oriunde te duci, se spune același lucru – totul este ascuns în traumele din copilărie. Dar, noi am crescut și am devenit adulți, capabili să gândim și să ne schimbăm viața așa cum ne dorim.
De ce oamenii au această teamă sau amână luarea deciziilor? Și nu este vorba despre orice decizie vitală în care ești pus la „zid” și nu ai timp să te gândești. Este vorba despre acele decizii despre care credem că „mai pot aștepta” și le lăsăm „pentru mai târziu”.
Cât de des faceți acest lucru?
Amânarea sau evitarea luării unei decizii sau a trecerii la acțiune, supracompensarea și autoliniștirea fac parte dintr-un comportament care în psihologie se numeste AUTOSABOTAREA.
Ea poate fi conștientizată și depășită prin exerciții constante de auto-observare și reflecție. Primul pas este să te accepți și să te iubești așa cum ești, cu rănile și fricile și cu comportamentele autodistructive, înțelegând că ele toate au pornit de undeva și au avut un rol benefic la un moment dat. Însă nu mai ai nevoie de ele.
Următorul pas este să acționezi diferit față de cum ai făcut-o până acum, să-ți schimbi discursul intern cu unul mai blând și mai încurajator. Curajul constă în a acționa în ciuda fricii.
Apoi să cauți și să creezi mereu dovezi care să-ți contrazică convingerile autosabotoare, adică să-ți crețti autoeficacitatea. Este ca un mușchi care are nevoie de exercițiu constant și consecvent, de alegeri sănătoase în fiecare moment, cu pași mici, pentru exact atât cât poți să faci, crescând periodic dificultatea.
Acum aț vrea să-ți ofer un exercițiu care, pe mine, personal, m-a ajutat și mă ajută foarte mult, dar și pe mulți alți oameni, să devenim mai responsabili și mai decisivi.
Conștientizează-l și încearcă să-l aplici în viață. Atitudinea ta față de tine și față de situație se va schimba instantaneu. De ce? Pentru că evitarea sau amânarea nu reprezintă altceva decât evadare, frică, stimă de sine scăzută și neînțelegerea locului în care te afli, încotro te îndrepți și de ce. Iar acest exercițiu te va ajuta să faci față acestei frici, să găsești idei și să iei deciziile corecte rapid și eficient.
Așadar, ori de câte ori stai în fața luării unei decizii, întreabă-te:
VREAU CU ADEVĂRAT CA ACEST LUCRU SĂ SE ÎNTÂMPLE?
CÂT DE MULT ÎMI DORESC SĂ SE ÎNTÂMPLE?
CÂT DE MULT ȘI DE CE ESTE ATÂT IMPORTANT PENTRU MINE?
CE SUNT DISPUS(A) SĂ FAC PENTRU CA ACEST LUCRU SĂ SE ÎNTÂMPLE?
Nu te scufunda prea mult în jocurile mentale, pentru că mintea va începe să caute o mulțime de motive pentru a spune ”nu”, chiar dacă ai răspuns pozitiv la întrebările anterioare!
Desigur, trebuie să-ți dai seama că este puțin probabil ca dorința ta de a zbura în spațiu să fie realizabilă în viitorul apropiat. S-ar putea să fii foarte bolnav sau poate că nu există nimeni care să aibă grijă de părinții tăi bătrâni. Aceste situații există și ele.
Totuși, dacă acestea nu fac parte din realitatea ta actuală, atunci parcurge din nou lista și răspunde din nou la întrebări. ȘI IA O DECIZIE!
Nu-mi place să amân decizia pentru mai târziu. O iau aici și acum, deși știu că întotdeauna pot exista situații neprevăzute. Și asta este absolut normal și firesc. Știu ÎNTOTDEAUNA că luarea unei decizii pentru mine depinde de faptul dacă decizia „MERITĂ” sau „NU MERITĂ” timpul, energia, viața mea etc.
Fără niciun „POT” sau „NU POT”.
Simplul fapt de a lua decizia te face liber. Da, da, este un moment de libertate. Poți să spui NU, poți să spui DA, dar ai luat o decizie și asta îți dă libertate. Îți dă putere și încredere!
Ei bine, ai luat o decizie! Te felicit! Nu contează dacă cuiva îi spui sau nu. Ceea ce contează este cum te simți tu însuți și cât de sincer ești cu viața ta.
Iar dacă trebuie să acționezi pentru realizarea ei, întoarce-te la întrebarea „CE SUNT DISPUS (Ă) SĂ FAC?” și fă PRIMUL PAS!
Asigură-te că ACȚIONEZI, altfel vei cădea din nou în abisul iluziei și al autoamăgirii.
Apreciază-te și fii fericit!
Ascultă-ți starea interioară. Vei observa multe lucruri interesante, noi și pozitive! Poți să notezi gândurile, emoțiile și conștientizările.
Sunt sigură că acest exercițiu îți va face viața mai fericită și mai prosperă!
Tu cum iei decizii?
autor: Svetlana Lungu, 2023
