de Svetlana Lungu | iul. 24, 2026 | Arhiva BioNET
Am observat că unii oameni încearcă să nu folosească un cuvânt precum „dorință” și îl „îmbracă” în cuvântul „intenție”, fără să conștientizeze ce anume se află, de fapt, în spatele acestor concepte. Și, bineînțeles, uită că absența dorinței, la nivel subtil, înseamnă absența energiei necesare pentru realizarea ei.
Probabil că cineva ar putea face referire la budism, afirmând că a dori înseamnă a suferi. Însă, în budism, sursa suferinței nu este considerată dorința în sine, ci setea de care ne agățăm — în pali, taṇhā: setea de plăceri senzoriale, setea de continuare a existenței și setea de dispariție sau de distrugere a ceea ce este nedorit.
În textele budiste timpurii este folosit și un alt cuvânt — chanda: aspirație, interes, disponibilitatea de a îndrepta efortul către un scop benefic. De exemplu, dorința de a învăța, de a medita, de a ajuta, de a ne elibera de obiceiuri distructive sau de a dezvolta compasiunea poate fi considerată folositoare.
Iar acum haideți să conștientizăm:
Poate exista intenție fără dorință?
La prima vedere, dorința și intenția par a fi stări diferite. Dorința se exprimă prin cuvintele „vreau”, iar intenția — prin „am de gând să fac acest lucru”. De aici se trage adesea concluzia că dorința poate lipsi, în timp ce intenția continuă să existe datorită datoriei, disciplinei sau necesității.
Totuși, acest punct de vedere depinde de cât de îngust definim dorința. Dacă o înțelegem doar ca plăcere emoțională, ca simpatie față de o acțiune sau ca acel „îmi vine să fac”, atunci intenția poate apărea, într-adevăr, fără dorință. Dar dacă prin dorință înțelegem orice aspirație interioară către un anumit rezultat — inclusiv dorința de a evita durerea, de a ne îndeplini datoria, de a ne păstra sănătatea sau de a rămâne fideli propriilor valori — atunci intenția fără dorință devine practic imposibilă.
Dorința ca sursă a mișcării
Dorința apare atunci când omul percepe o anumită stare ca fiind preferabilă: vrea să obțină ceea ce își dorește, să păstreze ceea ce este valoros sau să evite ceea ce este nedorit. Ea creează o tensiune motivațională între ceea ce există acum și ceea ce omul ar dori să vadă în viitor.
În același timp, dorința nu este neapărat legată de plăcere. Neurobiologia modernă face distincție între procesele „îmi place” și „vreau”. Cercetările lui Kent Berridge și Terry Robinson arată că aspirația motivațională către un obiect — wanting — și plăcerea obținută din acesta — liking — se bazează parțial pe mecanisme neuronale diferite. Omul poate tinde către ceva chiar și atunci când acțiunea în sine nu îi mai aduce bucurie. Această diferență se manifestă deosebit de clar în cazul dependențelor, însă principiul în sine se aplică și motivației obișnuite.
Acest lucru ne ajută să înțelegem de ce fraza „nu vreau deloc acest lucru, dar intenționez să îl fac” nu înseamnă întotdeauna absența dorinței ca atare. Este posibil ca omul să nu simtă plăcere față de acțiune, însă să își dorească rezultatul care se află în spatele ei.
De exemplu:
„Nu vreau să merg la medic, dar intenționez să mă programez.”
Omul nu își dorește vizita în sine, investigația, așteptarea sau posibila conversație neplăcută. Dar vrea să își păstreze sănătatea, să obțină claritate, să își reducă anxietatea sau să prevină agravarea stării sale. Prin urmare, dorința directă de a face acțiunea nu există, dar există o dorință mai profundă, de dragul căreia se formează intenția.
Intenția este o dorință conturată
În psihologie, intenția este privită, de obicei, ca o stare mai concretă decât dorința generală. Ea presupune că omul nu doar evaluează rezultatul ca fiind dezirabil, ci și ia decizia de a acționa într-o anumită direcție.
Cu alte cuvinte, intenția nu apare din nimic: în spatele ei se află evaluarea rezultatului, așteptările și posibilitatea percepută de a acționa. Astfel de planuri concrete ajută la transformarea aspirației generale în acțiune, deoarece leagă o situație viitoare de o reacție aleasă dinainte.
Dorința răspunde la întrebarea: „Ce rezultat vreau?”
Scopul clarifică: „Către ce tind, mai exact?”
Decizia înseamnă: „Aleg să merg în această direcție.”
Intenția spune: „Sunt pregătită să acționez într-un anumit fel.”
Prin urmare, intenția poate fi privită ca o dorință care a trecut prin mai multe etape: dorință → definirea scopului → decizie → intenție → acțiune.
De ce pare că intenția poate exista fără dorință
Confuzia apare pentru că, în interiorul omului, pot acționa simultan mai multe dorințe opuse.
Omul poate să nu vrea să se trezească devreme, dar să vrea să își păstreze locul de muncă.
Poate să nu vrea să încheie o relație, dar să vrea să pună capăt suferinței.
Poate să nu vrea o conversație dificilă, dar să își dorească claritate.
La nivel superficial, omul simte rezistență și spune: „Nu vreau.” Dar acest lucru se referă doar la acțiunea imediată. La un nivel mai profund există o altă nevoie sau o altă valoare, care se dovedește a fi mai importantă.
De aceea, intenția apare adesea nu din absența dorinței, ci din conflictul dintre dorințe. Nu câștigă neapărat dorința cea mai plăcută, ci aceea căreia omul îi atribuie un sens mai profund.
De exemplu, la început omul face sport la recomandarea medicului, apoi începe să înțeleagă valoarea mișcării pentru sănătate și, în timp, transformă acest scop într-o parte a propriului sistem de valori. Inițial, acțiunea poate să nu îi fi plăcut, dar în spatele ei s-a aflat oricum o dorință — de a evita agravarea sănătății, de a se simți mai bine sau de a-și păstra autonomia.
Ideea că acțiunea intenționată se naște din unirea dorinței cu raționamentul a apărut cu mult înaintea psihologiei moderne.
În „Etica nicomahică”, Aristotel scria că începutul acțiunii este alegerea, iar sursele alegerii sunt dorința și raționamentul îndreptat către un anumit scop. El nu identifica dorința cu alegerea: omul poate dori ceea ce nu depinde de el, dar poate alege numai ceea ce consideră realizabil prin propriile acțiuni.
Din acest punct de vedere, dorința oferă mișcării un scop, iar rațiunea stabilește mijloacele. Intenția apare în punctul în care acestea se întâlnesc.
Omul își dorește un anumit bine — sănătate, siguranță, iubire, recunoaștere, libertate sau onestitate interioară. Apoi reflectează asupra acțiunii care îl poate apropia de acest bine. După aceea apare alegerea și se conturează intenția.
Formula aristotelică este deosebit de apropiată de afirmația: fără dorință nu apare scopul, iar fără scop nu apare acțiunea intenționată.
Omul poate dori să își schimbe viața, dar să nu ia o decizie. Poate lua o decizie, dar să amâne constant. Poate avea o intenție fermă, dar să se confrunte cu frica, oboseala, lipsa resurselor sau cu scopuri concurente.
O meta-analiză a cercetărilor experimentale a arătat că o creștere semnificativă a intenției duce, în medie, la o schimbare considerabil mai mică a comportamentului real. Cu alte cuvinte, între „am de gând să fac” și „am făcut” există un decalaj.
Acest lucru nu infirmă legătura dintre dorință și intenție. Dimpotrivă, arată că pentru acțiune nu este suficientă doar motivația. Sunt necesare condiții, abilități, resurse, un plan concret și capacitatea de a face față rezistenței interioare.
De aceea, lanțul complet arată astfel: dorință → scop → decizie → intenție → plan → acțiune → rezultat.
Dorința creează sensul și impulsul energetic. Intenția îi oferă acestui impuls o direcție. Rațiunea alege calea. Iar acțiunea transpune aspirația interioară în realitate.
Iar acum gândiți-vă: ce dorință se află, de fapt, în spatele intențiilor voastre — o aspirație vie, o valoare interioară, frica de pierdere sau încercarea de a vă convinge de ceva ce, în realitate, nu vă doriți cu adevărat?
Autor Svetlana Lungu
de Svetlana Lungu | apr. 4, 2020 | Arhiva BioNET
Bună ziua, tuturor! Dragii mei, aș vrea să vă ofer o tehnică interesantă și o metodă de comunicare care vă va ajuta atât să stabilizați comunicarea, cât și să minimalizați nivelul de stres; să creșteți rezistența la stres; să păstrați relațiile și să rămâneți în stare extraordinară.
În ce scopuri se folosește Tehnica ” Absolut – DA”?
În primul rând, vă permite să reduceți stresul emoțional al interlocutorului. Când agresivitatea lui nu întâlnește rezistență, ba chiar dimpotrivă, aude ca răspuns o acceptare – el însuși renunță la rezistență și emoțiile se liniștesc.
Prima reacție a unei persoane atunci când este „atacată” – este FRICA! Una dintre reacțiile la această frică este dorința de a găsi imediat scuze sau de a ataca în schimb.
În al doilea rând, când găsești ceva cu ce poți fi de acord, calm și sincer, atunci și propriul tăi fundal emoțional rămâne liniștit.
De exemplu, „Da, uneori chiar fac lucruri stupide. Acesta este un fapt. ” Și atitudinea față de acest lucru ca fapt rămâne neutră.
Mai jos, vă voi oferi câteva exemple despre cum putem folosi această tehnică în viața de zi cu zi. Trebuie doar să începeți să o utilizați, să vă oferiți cel puțin o lună pentru a înțelege această abilitatea de comunicare și doar să urmăriți cum se schimbă starea dvs. și starea interlocutorului.
Vă sugerez să învățați să începeți orice răspuns cu cuvântul „DA”. Atunci, într-o situație conflictuală veți putea menține un dialog mai prietenos.
Să găsim ceva cu ce putem fi de acord, chiar și în cele mai ciudate pretenții și insulte neașteptate, este o unealtă magică. În aceste cazuri, nu suntem de acord cu afirmația în sine, ci cu faptul că o astfel de opinie există în lume. Acesta este un fel de consimțământ indirect.
Care este nuanța acestei tehnici? Este important să găsiți cu ce puteți fi de acord cu sinceritate!!!
De exemplu,
1) – Toți bărbații sunt mesogini.
+ Da, există oameni care cred asta.
2) – Ești un egoist complet.
+ Da, s-ar putea să aveți această impresie.
Deoarece niciunul dintre noi nu este perfect, din punct de vedere al logicii, putem răspunde la aproape orice critică cu un fel de acord parțial:
1) – Sunteți neprofesionist.
+ Da, profesionalismul meu poate fi îmbunătățit.
2) – Aveți puțină experiență în acest domeniu.
+ Da, există oameni care lucrează în acest domeniu mai mult decât mine.
3) – Nu ai încredere în tine.
+ Da, nu mă simt încrezător în toate situațiile.
Ați simțit diferența? Indiferent ce credeți despre orice situație, însă dacă o persoană trăește emoții puternice, atunci acest lucru este cu adevărat important pentru ea. Este important să înțelegem că această situație este foarte dureroasă, foarte neplăcută și, poate că într-o asemenea situație noi la fel am simti o întreagă gamă de emoții .
Bine, aceasta înseamnă să nu vorbim despre contraargumente? Ba da, doar că folosiți o legătură simplă – „și”. În așa fel veți combina acele două părți a dialogului și ambele vor avea dreptul de a exista:
– Da, acesta este într-adevăr un proiect foarte important. În același timp, în următoarele șase luni, este puțin probabil să avem posibilitatea să-l punem în aplicare. Să revenim la această conversație în toamnă.
Sau ,
– Da, am înțeles că cartea este foarte interesantă. Dar acum mi-am propus să citesc alt ceva.
Simțiți diferența? Mă bucur!
Și încă ceva. Arătați empatie!
Credeți că ați fost sufucient de empatici?
Atunci, mai empatizați încă o data!
Vă doresc mult succes în găsirea relațiilor noi și armonioase!
Autor: Svetlana Lungu,
www.vedereintuitiva.ro
P.S. Dacă credeți că această informație este de folos măcar pentru o singură persoana,te rog, să o dai mai departe. Îți multumesc eu și întregul Univers!
de Svetlana Lungu | mai 23, 2016 | Arhiva BioNET
Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate.
In cartea sa “Kama Sutra”, Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 stadii (etape) prin care trece iubirea. Cele 7 legi spirituale ale iubirii in viziunea lui Deepak Chopra. Te invit sa descoperim care sunt cele 7 legi spiriuale ale iubirii)
1. Legea ATRACTIEI – etapa 1
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere Deepak Chopra. “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala.
2. Legea DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII) – etapa 2
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Legea COMUNIUNII – etapa 3
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”, se arata intr-un articol publicat in revista care2.com/greenliving, intr-un articol preluat si simplificat dupa cartea Kama Sutra, a lui Chopra.
In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Legea INTIMITATII – etapa 4
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, afirma Chopra in ‘Kama Sutra’, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.
5. Legea ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI – etapa 5
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipular, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”, spune Chopra in cartea sa.
6. Legea Pasiunii – etapa 6
Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.
“Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”, afirma Chopra. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim, este de parere Chopra. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.
7. Legea Extazului – etapa 7
Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….
Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem, considera Chopra… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.
Din cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra
