de Svetlana Lungu | oct. 3, 2016 | Arhiva BioNET
Dicţionarele definesc “diminutivul” ca fiind un “substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, fiinţele, însuşirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.”
Diminutivele sunt utilizate frecvent de către copii ori în relaţiile cu aceştia, având adesea o conotaţie afectivă. Evident, diminutivele au şi o răspândire firească şi în limbajul comun, indiferent de vârsta acelora care le folosesc.
Un caz aparte îl reprezintă invocarea cu obstinaţie a diminutivelor, în cazul adulţilor, când, ca urmare a folosirii în exces, devine obsesie. Avem de-a face, în această situaţie, cu subiecţi fragili, bântuiţi de fantasme, lipsiţi de încredere în propriile forţe şi care simt nevoia să se raporteze la alţii ca la un fel de suport ori punct de sprijin, respectiv o adevărată cârjă existenţială.
Este vorba de un complex de inferioritate care se manifestă prin sindromul „eu sunt mare, superior”, în raport cu diminutivatul. Şi reprezintă percepţia frustrantă a unui eu despre sine, în situaţii de criză de personalitate, adică de rupere a echilibrului dintre realitatea statusului şi aspiraţiile proprii. Această percepţie deformată induce în subiect o permanentă necesitate de a se sprijini pe ceva ori cineva, care, în propria-i percepţie, să considere a-i demonstra o oarecare superioritate. Iar aceasta generează o goană nebună, asemenea alergării veveriţei în cilindrul rotitor, un fel de petitio principii în care se simte prizonier. Un comportament de substituţie, părând a fi fost intrat în rezonanţă cu sine însuşi, îl face să încerce pe toate căile găsirea suportului imaginar, devenit obsesie, respectiv inferiorul. Îl caută cu obstinaţie şi îl imaginează oriunde. Şi are senzaţia că îl şi găseşte. Mai ales când se crede un fel de magician adică, potrivit proprie-i evaluări, se simte un fel de supraom care, prin simpla invocare a unui diminutiv, subiectul diminutivat se şi transformă, în sensul că devine un diminutivat real. Îşi creează astfel un univers propriu în care se percepe a fi un fel de Gulliver în ţara piticilor. Şi, în acest univers, se entuziasmează, solipsismul propriu reprezentând necesitatea şi suficienţa pentru a-şi crea o anumită stare de bucurie ca substitut al asimptoticei stări de fericire la care nu are acces. Complicatele mecanisme ale gândirii, afectate de acest sindrom, se adaptează încet, încet acestei paradigme comportamentale, eul devine personaj accentuat în propriul său univers iar realitatea este grav deformată în percepţia sa. De la acest punct încolo interrealaţionarea unui astfel de eu, în oricare circumstanţe, devine total paralelă cu realitatea.
sursa: http://www.europeea.ro/
de Svetlana Lungu | ian. 10, 2016 | Arhiva BioNET
Testul maturitatii emotionale
Vreau sa-ti prezint testul maturitatii emotionale lui Friedmann.
Acet test te va ajuta sa intelegi care este nivelul maturitatii tale emotionale in acest moment. Cu ajutorul testului vei afla care este capacitatatea ta de comunicare la nivel emotional.
Emotiile noastre sunt instrumente foarte puternice, care pot fi si foarte distructive daca nu sunt tinute sub control.
Emotiile sunt controlate de amigdala, care este pozitionata in mijlocul creierului nostru. Orice informatie venita din exterior, imediat este analizatata de catre amigdala, iar aceasta trimite un impuls corpului sa creeze emotii si sa raspunda instant. Dupa care ajunge sa fie manufestata la nivel cognitiv. De ex. reactia la frica (lupta sau fugi).
Aceste procese se produc extrem de rapid, si mai intai sunt analizate de catre EQ, iar mai apoi de catre IQ (partea rationala).
Cand ne plimbam pe strada si observam un caine mai putin prietenos, ce vine spre noi, creierul in acel moment trimite sangele catre picioare, fiind pregatit pentru reactia lupta sau fugi. In aceasta situatie nivelul cognitiv de relationare nu mai este alimentat, pentru ca tot sangele este in picioare, pregatind picioarele sa reactioneze.
Trecand prin foarte multe experiente din viata mea am realizat, ca Inteligenta Emotionala (EQ) este mai importanta decat Coeficientul de Inteligenta (IQ). Cu mare drag va recomand o carte lui Dr. Bradley Nelson “Codul emotiilor”.
Si acum, va invit, sa faci testul de maturitate emotionala – scala Friedmann:
Testul contine 25 de afirmatii, iar fiecare afirmatie are un anumit numar de puncte, care sunt asociate cu raspunsurile DA sau NU. Fii cat posibil de sincer, cand raspunzi la afirmatiile. Astfel si rezultatul testului va fi cat mai corect. Evaluarea are scoruri ce oscileaza intre 0 – 10 puncte si semnifica infantilism pana la peste 25 care semnifica o perfecta maturizare emotionala.
Ai nevoie de o foaie si un pix.
1.Noteaza-ti numarul de intrebari, si in dreptul fiecarei intrebare, noteaza Cifra asociata raspunsului DA sau NU.
2. Aduna toata numerele si impartele la 25.
3. Verificara raspunsul numai dupa ce ai completat testul.
.Asadar, citeste intrebarile, raspunde cu Da sau Nu, aduna punctele pe care le faci si la sfarsit imparte la 25.
Evaluarea Punctajului:
Peste 25 – Perfect maturizat emotional
22 -24 – Maturizare buna
20 -21 – Nivel corespunzator de maturizare
18 -20 – Nivel mediu de maturizare
16 -18 – Situatie spre limita, tendința spre dezechilibru
14 -15 – Ușoara imaturitate emotionala
12 -14 – Reactii adolescentine, imature
10 -12 – Reacții infantile, puerile
0 -10 – Infantilism
Cum poti sa imbunatatesti EQ (inteligenta emotionala) ?
Pasul 1: Unde esti acum ?
In primul rand pentru imbunatatirea EQ este necesar sa stii care este nivelul tau actual. Asta poti afla raspunzand cat mai sincer la cele 25 de intrebari din testul Friedmann, facandu-ti evaluarea.
Pasul 2: Mentorul personal esti – TU!
In lipsa unui antrenor sau mentor trebuie sa ne autoeducam.
Cum?
- Fii atent la comportamentul tau. Tii minte, ca persoana responsabila de acest comportament si rezultatele lui – TU ! Intreaba-te : „Cum am ajuns in situatia aceasta?”
- Fii constient ! Fii constient de ceea ce faci, spui, de felul in care actionezi si reactionezi.
- Observa tipare de comportament unde repeti greselile, cum reactionezi la diferite situatii si cum poti imbunatati comportamentul, astfel incat rezultatele sa se schimbe in bine.
Pasul 3: Schimba comportamentul
Tu alegi sa controlezi o emotie sau sa ne controleze ea pe tine ! Totul e intampla intr-o secunda.
- Gandeste-te la o persoana pe care o consideri inteligenta emotional.
- Cum crezi ca ar actiona aceasta persoana in acele situatii in care alti oamenii nu reusesc sa faca fata?
- Care va fi reactia oamenilor din jur la comportamentul acestei persoane?
Atentie ! Orice cuvant sau actiune influienteaza viata ta si celor din jur.
«Noi avem puterea de a crea si aceasta putere este asa de mare incat tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim ceea ce credem ca suntem.» (Marcu 9,23).
Pe curand,
Svetlana Lungu
