de Svetlana Lungu | mai 5, 2025 | Arhiva BioNET
ARTA ÎNTOARCERII CĂTRE SINE
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici!
(Svetlana Lungu)
În ultima vreme, tema conștienței a devenit tot mai populară. Mulți vorbesc despre cât de important este să învățăm să trăim conștient. Totuși, am observat că atunci când adresez această întrebare oamenilor care abia încep drumul lor interior, ei, de obicei, au dificultăți în a explica ce înseamnă cu adevărat să fii conștient și cum poate fi aplicat acest lucru în viața de zi cu zi — simplu, clar și concret.
De aceea, voi încerca să vorbesc despre asta cât mai clar și mai scurt posibil.
Pentru că, tocmai prin pași simpli către conștiență, poți începe întâlnirea cu tine însuți — cel adevărat.
Pierderea sinelui este boala secolului. Omul modern trăiește adesea în afara lui însuși. Este în telefon, în trecut, în gânduri despre viitor, în așteptările altora. Mănâncă fără să simtă gustul. Vorbește fără să audă. Doarme fără să se odihnească. Sufletul începe să bată la ușă — prin anxietăți, oboseală, gol interior.
Dar sufletul nu cere practici complicate. El cere doar prezență. Și iată că te oprești — și îți pui întrebări:
„Ce simt acum?”, „Unde sunt în acest moment — în corp, în minte, în trecut?”
Ce simți în acel moment: neliniște, tensiune în piept, sau poate — liniște? Dacă te observi — acest lucru este deja un mare început.
Pentru că majoritatea oamenilor trec pe lângă sine toată viața lor.
La prima vedere — sunt întrebări simple.
Dar dacă le adresezi nu cu mintea, ci din profunzimea inimii, ele pot deveni Porți. Porți către prezent, către tine, către Dumnezeu, către viața pe care o trăiești — nu pe cea pe care o treci mecanic, din zi în zi. În momentul în care îți întorci atenția în interior, intri într-o rugăciune. Chiar și atunci când nu există cuvinte. Aceasta este percepția meditativă — atunci când nu-L mai cauți pe Dumnezeu în afară, pentru că începi să-L auzi pe Cel care trăiește în tine.
Nu îți imaginezi. Tu auzi liniștea care te ascultă. Și în această liniște începe adevărata întâlnire. Conștientizarea stării de acum este primul pas spre vindecare. Nu putem schimba ceea ce nu observăm. Dar de îndată ce vedem — apare libertatea de a alege.
Nu mai ești o victimă a emoțiilor. Ești martor. Ești om.
Conștiința întoarsă spre interior capătă putere. Ceea ce luminăm cu atenția noastră începe să se transforme. Se modelează.
Creează realitatea — din interior spre exterior.
Nu-L căuta pe Dumnezeu în cer dacă nu L-ai găsit în propria respirație. În fiecare inspirație, în fiecare senzație a corpului, în fiecare clipă prezentă — El este deja aici.
Cum poți aplica această practică în viața de zi cu zi
De fiecare dată când simți că te pierzi — oprește-te. Inspiră.Și pune-ți întrebarile:
Ce simt acum? Cine sunt eu? Unde sunt în acest moment: în minte? în corp? sau într-o fantezie despre cum „ar trebui să fie”?
Nu analiza. Simte. Doar fii cu ceea ce este. Și vei simți: în acest moment deja există pace. Deja există răspunsul. Aceasta este conștiența. Aceasta este viața.
Conștiența nu este o tehnică. Este un act de iubire față de sine. Este un mod de a trăi — nu pe pilot automat, ci în contact viu cu realitatea.
Pentru că doar în prezent ești viu.
Doar aici poți iubi, crea, fi.
Svetlana Lungu, 2025
de Svetlana Lungu | mai 4, 2025 | Arhiva BioNET
Dincolo de vină și resentimente: viața fără „programul” Iertării (încă un mesaj de la Sinele Meu Superior)
În cultura umană, iertarea a devenit aproape un ritual — ceva ce „ar trebui” făcut atunci când lucrurile nu merg bine. Am fost învățați să cerem iertare și să iertăm, ca și cum acest gest ar fi o parte obligatorie a maturizării morale.
Dar rareori ne întrebăm: și dacă însăși nevoia de a ierta nu este decât o etapă temporară în evoluția conștiinței? Dacă sentimentele de vină și de resentiment apar acolo unde încă nu există suficientă claritate, prezență și acceptare profundă? Dacă iertarea este, de fapt, un „program” interior, care se activează atunci când nu suntem complet conștienți de ceea ce trăim?
Acest text este scris pe baza unui nou mesaj primit de la Sinele Meu Superior. Este o invitație de a privi iertarea nu ca pe o obligație sau un gest moral impus, ci ca pe o stare de tranziție prin care sufletul trece atunci când este în căutarea autenticei libertăți interioare. Libertatea de a trăi dincolo de vină și resentimente. În liniște. În maturitate. În prezență.
Să fim sinceri: rareori punem la îndoială însăși existența iertării. O considerăm firească — un instrument etic, o cale spre vindecare, un act de iubire. Dar, într-o zi, mi-a fost arătat — nu prin gând, ci printr-o cunoaștere profundă și interioară — că programul iertării nu este obligatoriu. Nu este etern. Și, poate, nici nu ar fi existat, dacă nivelul conștiinței umane ar fi fost mai înalt încă de la început.
Sinele Meu Superior mi-a amintit: iertarea este un pod temporar. Este util, important, dar rămâne totuși o construcție de trecere. La un moment dat, acel pod nu va mai fi necesar. Pentru că va dispărea tot ceea ce îl făcea necesar: vina, judecata, resentimentul, separarea.
Iar atunci, omul va păși într-un spațiu în care totul este acceptat pe loc, în care totul este trăit cu claritate, în care iertarea se dizolvă de la sine în prezență.
Să privim, așadar, dintr-un alt unghi: De ce apare, în fond, această nevoie de a ierta?
De ce ar trebui să iertăm pe cineva sau să cerem iertare? Poate doar pentru că, cândva, cineva ne-a spus că Dacă nu ierți, în interiorul tău se vor declanșa procese care te vor bloca și nu te vor lăsa să mergi mai departe.
Dar, de fapt, aceste procese nici nu ar fi trebuit să apară. Noi, oamenii, putem alege să nu creăm astfel de situații.
Dacă, din start, nu generezi în tine emoții de respingere, nemulțumire, judecată, vinovăție sau resentiment — nici față de tine, nici față de altcineva — atunci nu mai există necesitatea de a ierta sau de a cere iertare.
Asta înseamnă că nivelul meu de conștiință este suficient de înalt încât să nu creez conflicte.
De obicei, nu ne este ușor să mergem și să cerem iertare. Mai frecvent se întâmplă ca oamenii să aștepte ca altcineva să le ceară iertare. Ai observat? Întreabă-te mereu: de ce este așa?
Oamenii activează acest mecanism în ambele direcții: atât atunci când încearcă să ierte, cât și atunci când cer iertare.
Adevărul este că, dacă nu există în tine dorința de răzbunare, de supărare sau sentimentul de vinovăție — nici nu mai ai nevoie să ierți și nici să ceri iertare. Când ceri iertare, de cele mai multe ori la bază se află vinovăția. Când îl ierți pe celălalt, de obicei, în interiorul tău există un resentiment.
De aceea este atât de important să fim atenți la aceste două emoții: vinovăția și resentimentul — ele stau de o parte și de alta a aceluiași conflict interior.
Când ne adresăm cuiva și îi cerem iertare, ne confruntăm cu propria vinovăție. Când încercăm să iertăm pe cineva, ne confruntăm cu propria noastră obidă.
Iar dacă este vorba despre iertarea propriei persoane, de regulă, în interior acționează ambele forțe simultan: și vinovăția, și resentimentul —ambele îndreptate spre tine însuți, strâns legate într-un nod profund.
În esență, aceste două emoții sunt născute din lipsa iubirii, a acceptării, a conștientizării și a prezenței.
A ierta înseamnă SĂ ELIBEREZI ȘI SĂ TE ELIBEREZI. Iertarea este, metaforic vorbind, îndepărtarea „lanțurilor”. Dar aceste „lanțuri” nici nu trebuie puse – nu există o astfel de necesitate.
Așadar, ce este important să înțelegem și să reținem: iertarea, ca atare, nu există. Există doar conștientizarea și eliberarea de sine (în primul rând), care ușurează starea interioară și deschid calea către viitorul tău.
De aceea repet încă o dată: dacă nu vedem, nu înțelegem și nu conștientizăm acest mecanism „vină – resentiment”, noi înșine ne punem „cătușele” pe mâini. Conștientizând că la ambele capete se află aceste două emoții — vinovăția și resentimentul — începe să le observi. Și, învățând să observi, vei deveni capabil să transformi aceste energii chiar în acest moment, aici și acum.
Repet încă o dată: este necesar să începi să conștientizezi. Asta înseamnă să devii Observatorul, să fii capabil să faci un pas înapoi ca să vezi ce se întâmplă de fapt, nu să te arunci cu capul înainte în vârtejul pasiunilor – ci, metaforic vorbind, să reduci turațiile.
Ce înseamnă „să reduci turațiile”? Imaginează-ți o mașină sau o roată de mașină. Iar această mașină poate strivi atât pe tine, cât și pe altcineva. Așadar, înțelegând asta – reduce viteza. Conștientizează situația, încetinește, sau chiar oprește-te complet pentru a înțelege: încotro mergi, de ce și dacă mai are sens să te grăbești orbește?
Și atunci, programul „iertării” pur și simplu va dispărea, pentru că nu va mai exista nevoie de acest mecanism, din moment ce totul este conștientizat AICI și ACUM.
Pe Pământ există oameni pentru care iertarea nu mai este o necesitate, ci o etapă deja depășită. Ei nu mai au nevoie să se ierte pe ei înșiși sau pe alții, și nici nu așteaptă să fie iertați la rândul lor. Pentru că trăiesc dintr-o stare de conștiență și responsabilitate interioară.
Ei văd clar că fiecare alegere pe care o fac este a lor. Și, prin urmare, acționează nu din vină, nu din frică, nu din obligație, ci dintr-un acord interior profund cu sinele lor.
Chiar dacă celălalt simte resentiment, chiar dacă cineva rămâne „atașat” de trecut – ei nu se implică în acel nod. Nu din indiferență, ci pentru că nu creează noduri.
Ei sunt în pace cu ei înșiși.Iar această pace este starea lor naturală.
Atunci când în interior se naște înțelegerea, când percepția devine clară și completă, pur și simplu nu te mai agăți de reacțiile, așteptările sau emoțiile altora.
Nu mai simți nevoia să ierți pe cineva. Nu te implici – pentru că ești în armonie cu tine însuți.
Aceasta este adevărata smerenie – nu supunere, ci o stare profundă de acord interior. În limba rusă, cuvântul „СМИРЕНИЕ” (smirenie) este înțeles tocmai în acest fel – a fi cu pacea în tine.
Iar când ești în pace, întreg pe dinăuntru și liniștit, vinovăția și resentimentul nu apar. Prin urmare, nu mai există nici necesitatea de a activa „programul iertării”.
Pentru că iertarea este un mecanism care se declanșează doar atunci când lipsește conștiența, prezența, acceptarea.
Dar până când omul își amintește de acest adevăr, până când învață să trăiască în acea stare, iertarea rămâne o punte necesară între durere și conștientizare, o scară temporară către prezența eternă. Devine un pas către sine, o trecere de la conflictul interior la pacea interioară, o practică prin care sufletul învață să vadă, să accepte și să elibereze.
Și doar atunci când în interior apare adevărata liniște, iertarea se dizolvă – pentru că nu mai este nimic de care să te agăți. Rămâne doar prezența.
Cum putem transforma aceste energii?
Îți propun un exercițiu foarte simplu și, în același timp, profund eficient. De fiecare dată când simți că în interior se ridică un val – fie că este greutatea vinei, fie că este povara resentimentului – amintește-ți acest CHEIE.
Este blândă ca respirația și puternică precum o rugăciune:
MĂ SMERESC. ȘI ELIBEREZ.
MĂ SMERESC. ȘI ELIBEREZ.
Încearcă să simți câmpul care se naște în interiorul acestor cuvinte.
Ascultă cum spațiul se lărgește instantaneu. Cum devine mai multă lumină.
Cum totul se liniștește înăuntru. Devine liniște. Claritate. Libertate.
Mă smeresc. Și eliberez.
Fără luptă. Fără analiză. Pur și simplu — permit să fie.
Și mă întorc la mine însămi.
În pace. În liniște. În respirația momentului prezent.
Svetlana Lungu, anul 2025
de Svetlana Lungu | apr. 14, 2025 | Arhiva BioNET
De ce 14 este mai mult decât o zi? O poartă către lecțiile din vieți trecute
Datele de naștere între 14 și 22 sunt într-adevăr considerate semnificative din punct de vedere karmic, deoarece fiecare dintre ele poartă în sine o misiune ascunsă a sufletului, adesea legată de corectarea greșelilor trecute și de restabilirea echilibrului interior.
În plus, aceste date sunt influențate de planeta Lilith. Aceasta este un program absolut autonom, care pur și simplu stochează greșelile în celulele sale de memorie subtilă. Totuși, dacă nu vei permite repetarea evenimentelor din încarnările anterioare, nu este cazul să te îngrijorezi prea mult. Desigur, demonii karmici vor încerca să te provoace către acțiuni distructive, dar puterea fiecărui om constă în capacitatea de a le rezista.
De ce sufletul a ales să se încarneze exact pe 14?
Conform metodei numerologiei karmice pe care o practic:
Sufletul alege data nașterii ca un vector de evoluție, iar numărul 14 este un semn clar că, în viețile anterioare, au existat lecții legate de încălcarea legilor libertății, armoniei, emoțiilor și responsabilității.
Aceasta este o lecție despre echilibrul dintre libertate și asumare. Provocarea nu este fuga, ci alegerea conștientă.
Este ca un „cod de revenire” — sufletul revine pentru a învăța lecțiile neînțelese și pentru a vindeca deformările propriei voințe, emoții și alegeri.
În viața anterioară, această persoană putea:
- Manipula pe ceilalți în interes propriu
Folosea carisma, inteligența sau autoritatea pentru a seduce, a domina sau chiar a înșela. - Abuza de libertate
Nu recunoștea limitele morale sau emoționale. Trăia după principiul „fac ce vreau”, fără a-și asuma consecințele. - Evita stabilitatea și angajamentele
Fugea de responsabilități, de familie, de conversații dificile. În relații, era instabilă sau căuta mereu noutatea. - Se juca cu sentimentele altora
Putea folosi iubirea sau apropierea în scopuri egoiste și rupea ușor legăturile, fără a-și asuma responsabilitatea emoțională. - Avea dependențe sau pierderi prin plăceri
Alcool, jocuri de noroc, pasiune, putere — orice formă de plăcere dusă la extrem și pierzând conexiunea spirituală. - Cum influențează Lilith persoanele născute pe 14?
- Atracție față de pasiuni intense și extreme
Persoana poate fi atrasă magnetic de situații legate de putere, sexualitate, bani sau libertate. Lecția este alegerea profunzimii spirituale în locul plăcerii de suprafață. - Potenzial de manipulare
Minte puternică + energia lui Lilith = tendință de a controla prin emoții, farmec sau influență. Lecția: a folosi darurile pentru bine, nu pentru control. - Karma autodistrugerii prin dorințe
În viețile anterioare, persoana putea să se autodistrugă sau să-i rănească pe ceilalți din cauza instinctelor necontrolate. Acum — lecția este să-și accepte umbra și să o transforme fără frică. - Atracția partenerilor karmici
Aceste persoane atrag relații puternice, intense, uneori dureroase, în care se activează slăbiciuni și lecții adânci. Aceste relații sunt oglinzi pentru vindecare. - Magnetism și darul viziunii interioare
Dacă Lilith este integrată, persoana devine extrem de receptivă la energiile celorlalți, poate „vedea dincolo”. Are potențial de vindecător, ghid spiritual sau chiar mistic.
Ce este recomandat în această viață?
- Sufletul trebuie să învețe onestitatea profundă
- Să se elibereze de atașamentele interioare față de control sau haos
- Să dezvolte libertatea conștientă, nu prin fugă, ci prin construirea unei vieți cu iubire și claritate
Pentru a anula efectele karmei, trebuie să învățăți să acceptați și să iubiți viața așa cum este ea. Să nu vă supărați pe faptul că soarta câteodată te va limita în realizarea planurilor și sarcinilor. Adesea în copilărie poate nu ai primit aprobare, dragoste, bani și s-ar putea să ajungi și acum să nu fii suficient prețuit și realizat. Aceste lecții trebuie acceptate și apreciate corect, revizuite și eliberate.
În afară de asta în încarnarea anterioară l-ai distrus afacerea sau zona de activitate a părinților tai. Nu se recomandă ca cineva să-ți oferă afacerea lor. Una din sarcinile tale – să construiești afacerea ta și sa o transmiți urmașilor. Să accepte puterea sa interioară și să o folosească în mod creator, nu distructiv.
Dacă o astfel de persoană își conștientizează programul său karmic, ea poate deveni:
vindecător al traumelor emoționale (proprii sau ale altora); ghid în lumea sentimentelor și a libertății spirituale; creator al unei realități noi, capabil să transforme haosul interior în Lumină pentru sine și pentru ceilalți.
DETALII SI INTREBARI PENTRU CONSILTATII NUMEROLOGICE PE WHATSAPP: +40725873459, Svetlana Lungu
de Svetlana Lungu | sept. 18, 2024 | Arhiva BioNET
Închide ochii și relaxează-te. Apoi du-te în acel loc din corpul tău unde se află tristețea. Privește acel „ceva” care se află acolo. Acum vizualizează (imaginează) un stâlp de lumină care intră prin creștetul capului în corpul tău, apoi ajunge în acel spațiu unde se află această senzație, formă, culoare, emoție, etc. Dacă acel „ceva” se află în spatele tău, poți să faci un pas în spate și să-l poziționezi în fața ta.
Apoi trimite lumina către acel „ceva” și urmărește cum se schimbă imaginea lui. Această emoție, care poate avea o formă, un sunet, o culoare, etc., poate să se transforme în altceva, într-un obiect, altă culoare, o stare diferită. Observă cum apare o emoție nouă, pozitivă.
Privește acea emoție nouă și ancoreaz-o. Introdu lumina acelei emoții noi pozitive în acel loc unde ai simțit înainte acel „ceva”.
Apoi mulțumește Puterilor Supreme pentru acest proces.
Și acum, pronunță aceste cuvinte, pe care poți să le folosești de fiecare dată când ești trist:
Tristețea, eu știu că tu ești acolo. Îți mulțumesc pentru că îmi permiți să privesc înapoi și să văd viața într-un mod nou.
Îți sunt recunoscător, tristețe, pentru că îmi arăți că trebuie să învăț să am încredere.
Îți sunt recunoscător pentru că mă ajuți să mă cunosc pe mine însumi, să găsesc un nou vis, să îmi stabilesc obiectivul potrivit și să găsesc curajul de a-mi permite să trăiesc viața pe care mi-o doresc.
Mă iubesc și mă accept așa cum sunt.
Eliberez ușor, cu bucurie și fără durere tot ce nu mai este contribuție pentru mine și autorealizarea mea!
De acum înainte, pot să fiu ceea ce sunt.
Îți mulțumesc, Tată Ceresc, Creator Suprem, Sursa tuturor lucrurilor, pentru toate experiențele pe care le trăiesc!
Svetlana Lungu
de Svetlana Lungu | apr. 30, 2024 | Arhiva BioNET
Practica – Acceptarea celor excluși din Familie (Neam).
Această temă este foarte importantă, deoarece în fiecare familie există membrii excluși. Adesea, aceste suflete se reincarnează din nou în descendenții lor pentru a restabili echilibrul.
Cel mai greu este dacă membrul neacceptat se reîncarnează în tine. În acest caz, este posibil să simți că „nu ai loc”, că ești ignorat, sau că nu îți poți găsi propriul spațiu de viață. S-ar putea să simți că trăiești viața altcuiva și nu a ta. De aceea, astfel de oameni vin adesea în familie cu misiunea de a restabili ordinea și de a ocupa locurile goale.
Ce se poate face pentru a accepta pe cei excluși din Familie (din Neam)?
Relaxati-vă, inchideți ochii și întrebați: câte persoane sunt excluse din familie (din neam)? Veți primi un răspuns intuitiv. Cumpărați un număr corespunzător de lumânări.
Găsiți un loc și un moment potrivit pentru această practică.
Dacă îi cunoașteți, spuneți-le pe nume. Dacă nu, aprindeți lumânarea și spuneți: „Nu te cunosc, nu știu cine ești, dar te văd, te simt și te accept. Ai locul tău în familia noastră, dreptul tău de a fi aici. Noi te vedem, te simțim și te acceptăm. Acum faci parte din familia (neamul) noastră(u)!” Astfel, persoana exclusă își găsește locul. Când durerea dispare, ea dispare și pentru descendentul care îi ocupa locul.
Dacă știți numele persoanei, aprindeți lumânarea și spuneți același lucru, dar cu numele său. De exemplu: „Andrei, te cunosc, te văd, te simt și te accept. Ai locul tău în familia noastră. Noi te vedem, te simțim și te acceptăm. Acum faci parte din familia noastră!”
Dacă simțiți că sunteți o astfel de persoană, exclusă și uitată, puteți efectua, de asemenea, o practică de disociere de membrul plecat și neacceptat al familiei.
Pentru aceasta, aprindeți o lumânare pentru persoana a cărei soartă o simțiți că trăiți (alegeți o lumânare mai groasă). Imaginați-vă pe acest om în spatele lumânării și spuneți ceea ce a fost menționat anterior, dar adăugați: „Nu te cunosc, nu știu cine ești, dar te văd, te simt și te accept. Ai locul tău în familia noastră. Noi te vedem, te simțim și te acceptăm. Acum faci parte din familia noastră! Acum eu sunt eu, iar tu ești tu. Ai viața și soarta ta, iar eu am viața și soarta mea. Pe măsură ce lumânarea arde, toate aspectele negative ale conexiunii dintre noi se purifică în flacăra ei. Ai locul tău în familia noastră, iar eu am locul meu. Tu îți ocupi locul în familia noastră, iar eu aleg să trăiesc propria mea viață de acum înainte. Așa să fie.”
Puteți spune acestei persoane și alte cuvinte care vă vin din inimă.
Apoi, vizualizați cum flacăra lumânării taie acele conexiuni energetice și fire care vă leagă de această persoană, a cărei soartă o trăiți. Astfel, simțiți locul vostru în familie și locul lui în această familie.
Și este foarte important să simțiți la nivel corporal că aveți locuri diferite, fiecare fiind plin de energie.
În timpul acestei practici, este posibil să începeți să căscați – în acest caz, vizualizați cum energia grea care iese din voi arde în flacăra lumânării, curățând tot ce este negativ între voi. Fiți atenți și nu lăsați lumânarea nesupravegheată!
Apoi faceți un duș, beți un ceai dulce și odihniți-vă. Simțiți schimbările care au avut loc și urmăriți cum viața voastră se îmbunătățește.
