În internet se poate găsi o cantitate enormă de sfaturi despre cum să devii fericit. De cele mai multe ori ele sunt scrise de oameni care habar nu au ce vorbesc, nu îi credeți!
Și nici redacția noastră nu o credeți. În schimb vă îndemnăm să îi credeți pe neurobiologi, medici care studiază materia cenușie din creier și cunosc cel mai bine de ce are nevoie omul pentru a fi fericit.
Neurobiologul american Alex Korb ne împărtășește gândurile sale despre fericire:
Cea mai importantă întrebare
Dacă sunteți într-o perioadă mai dificilă, puneți-vă o întrebare: “Pentru ce pot să-i mulțumesc lui Dumnezeu?”
Probabil ați râs ironic citind asta și v-ați întrebat dacă sentimentul de mulțumire are vreun impact biologic asupra creierului. Chiar are!
Știți cum funcționează preparatul antidepresiv bupropion? El stimulează secreția neuromediatorului dopamina, precum și sentimentul de mulțumire.
Dar știți cum funcționează fluoxetina? Stimulează neuromediatorul serotonina, precum și sentimentul de mulțumire.
Unul din principalele efecte ale mulțumirii este creșterea nivelului de serotonină. Atunci când îi mulțumiți lui Dumnezeu, vă concentrați pe laturile pozitive ale vieții dvs., fapt ce crește secreția de serotonină.
Exprimați-vă sentimentele negative
Nu vă simțiți bine? Definiți cumva starea dvs. Ce este: tristețe, îngrijorare, supărare?
Acest mic exercițiu e suficient ca să vă simțiți mai bine! Credeți că e o glumă? Creierul dvs. crede altceva!
În unul din experimente participanților le erau arătate fotografiile oamenilor ce avea diferite expresii ale feței, iar reacțiile creierului lor erau înregistrate. Precum s-a și prevăzut, amigdalele reacționau la emoțiile reprezentate.
Dar când participanții au fost rugați să exprime aceste emoții, la ei se activiza cortexul cerebral prefrontal ventrolateral, iar activitatea amigdalelor scădea. Cu alte cuvinte, exprimarea emoțiilor reduce impactul lor asupra omului.
Luați o decizie
Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că după ce luați o decizie parcă vă simțiți mai ușurat? Această senzație nu e întâmplătoare.
Neurobiologia arată că luarea deciziilor reduce îngrijorarea și anxietatea. Asta pe lângă faptul că se rezolvă problemele…
În procesul de luare a deciziilor noi elaborăm anumite intenții și stabilim anumite obiective. Toate acestea au un impact pozitiv asupra cortexului prefrontal, reducând intensitatea tulburărilor și îngrijorărilor. În afară de aceasta luarea deciziilor ajută la reducerea activității striatumului, care de cele mai multe ori ne provoacă impulsuri și acțiuni negative.
În sfârșit luarea deciziilor transformă viziunea noastră asupra lumii, fapt ce iarăși ne ajută să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm.
Intrați în contact cu oamenii
În una din cercetări participanții se jucau într-un joc computerizat cu minge. Unul din jucători arunca mingea, celălalt i-o întorcea. Dar de fapt doar unul din aceștia era om, cel de-al doilea jucător fiind calculatorul.
Dar participanților li s-a spus că figura din ecran e condusă de un om viu. Cum credeți, ce se întâmpla atunci când colegul refuza să îi întoarcă mingea?
Creierul jucătorului avea o reacție similară ca și în cazul durerilor. Cu alte cuvinte creierul nostru percepe respingerea de către alt om în același fel în care ne-am fractura piciorul, de exemplu.
Excluderea socială activizează cortexul frontal și centrul durerii, exact ca și durerea fizică.
Altfel spus pentru creier sunt foarte importante relațiile cu alți oameni. Vreți să le ridicați la un alt nivel? Comunicați mai strâns cu prietenii și colegii, iar pe oamenii dragi îmbrățișați-i și sărutați-i mai des!
Celor cărora le place să danseze trebuie să afle că ei își fac o lume mai bună. Dansul este mai mult decât o activitate plăcută pe care o experimentezi cu prietenii sau iubitul. Este cel care are capacitatea de a îmbunătăți funcțiile creierului.
Iată ce se întâmplă în creier când dansăm:
Stimulează neuroplasticitatea
Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se schimba sub influența învățării. Un studiu condus de Colegiul de Medicină „Albert Eistein” din New York City, realizat pe o perioadă de 21 de ani, a vizat persoanele de până în 75 de ani și peste. Cercetătorii au măsurat acuitatea mentală de îmbătrânire prin monitorizarea ratelor de demență.
Scopul studiului a fost de a afla dacă orice activitate fizică sau cognitivă de agrement are efect asupra acuității mentale. Studiul a arătat că unele activități cognitive influențează acuitatea mentală, dar aproape niciuna fizică. Singura excepție a fost dansul în mod frecvent, care reduce riscul de a dezvolta demență cu 76 %.
„Persoanele care dansează în mod regulat au o mai mare rezervă cognitivă și o complexitate crescută a sinapselor neuronale”, a explicat neurologul dr. Robert Katzman. Pașii de dans reduc riscul de a dezvolta demență, îmbunătățind calitățile neuronale. În acest fel creierul lucrează continuu, lucru care ajută neuroplasticitatea.
Sporește inteligența
Relația stimul-răspuns este automată. În cazul în care răspunsul nostru la o anumită situație este automat, atunci este în general acceptat că inteligența este implicată. Când creierul evaluează diferite răspunsuri rezonabile și alege în mod deliberat un răspuns, procesul este considerat a fi inteligent. Jean Piaget a afirmat că inteligența este ceea ce folosim atunci când nu știm ce să facem.
Esența inteligenței este luarea de decizii. Pentru a îmbunătăți acuitatea mentală, cel mai bine este să ne implicăm într-o activitate care necesită fracțiune de secundă, procesul de luare a deciziilor rapide. Dansul este un exemplu de activitate rapidă, care necesită luarea în ritm rapid a deciziilor. Este nevoie de răspunsuri instantanee la întrebări: Când trebuie să schimbi poziția corpului? Cum să reacționezi la mișcările partenerului? Dansul este un mod excelent de a menține și spori inteligența.
Încetinește îmbătrânirea și sporește memoria
Dr. Katzman crede că sinapsele noastre neuronale sunt cele mai complexe. El spune că trebuie să facem tot ce putem pentru a crea noi căi neuronale, iar dansul este o modalitate foarte bună.
Pe măsură ce îmbătrânim, celulele creierului mor și sinapsele devin mai slabe. Numele persoanelor devin mai greu de reținut pentru că există doar o singură cale neuronală, care ne conduce la aceste informații stocate.
În cazul în care lucrezi la a învăța lucruri noi, cum este dansul, se poate lucra pe construirea de rute mentale diferite și pe mai multe căi. Așa că, dacă o cale se pierde cu înaintarea în vârstă, ai o cale alternativă pe care o poți folosi pentru a avea acces la informațiile și amintirile stocate.
Concluzia este că dansul este o modalitate foarte bună de a menține și îmbunătăți multe dintre funcțiile creierului. Dansul poate crește conectivitatea neuronală deoarece integrează mai multe funcții ale creierului dintr-o dată: rațional, muzical, kinestezic și emoțional. Această conectivitatea neuronală crescută aduce beneficii asupra creierului atunci când înaintezi în vârstă. Așa că, dansează cât mai des.
Te invitam in zile de duminica la BioNet Clud sa experimentam impreuna dansul spontan! Inscrierile se fac la telefon: 0725873459.
International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis (IJCEH) –
Ce este IJCEH?
Timp de peste 60 de ani, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis (IJCEH) a fost principala voce in hipnoza pentru cercetatori, oameni de știință, si clinicieni in psihiatrie, psihologie, asistență socială, stomatologie, si specialitati medicale. De fapt, IJCEH a fost constant pe locul ca fiind unul dintre cele mai influente publicații din aceste domenii, conform statisticilor de impact (referințe bibliografice Sursa: SSCI Journal Referirea raport). Fie că sunteți implicat în activitatea clinică, consiliere, cercetare sau didactice, IJCEH este resursa unică esențială pentru a rămâne informat cu privire la ultimele evoluții în hipnoza.
The Relationship Between Hypnotizability, Internal Imagery, and Efficiency of Neurolinguistic Programming
Anna V. Kirenskaya; Vladimir Y. Novototsky-Vlasova; Andrey N. Chistyakov; Vyacheslav M. Zvonikov
Serbsky State Research Centre for Social and Forensic Psychiatry, Moscow, Russia b Moscow University for the Humanities, Russia
Serbsky State Research Centre for Social and Forensic Psychiatry, Moscow, Russia
Vyacheslav M. Zvonikov Moscow University for the Humanities, Russia
Abstract: Subjective scoring and autonomic variables (heart rate, skin conduction span) were used to verify the reality of inner experi- ence during recollection of emotionally neutral, positive, and negative past events in 19 high (HH) and 12 low (LH) hypnotizable sub- jects in hypnotic and nonhypnotic experimental sessions. Also, the influence of hypnotizability on the effectiveness of an imagery-based neurolinguistic programming (NLP) technique was evaluated. Results demonstrated that subjective scores of image vividness and emotional intensity were significantly higher in the HH subjects compared to LH in both sessions. The past-events recollection was followed by increased autonomic activity only in the HH subjects. The NLP pro- cedure was followed by decreased negative emotional intensity in both groups, but autonomic activity decline was observed in the HH subjects and not in the LH.
”Scopul accesării celui de-al şaselea simţ este de a vă da percepţia extrasenzorială de care aveţi nevoie în călătoria voastră spirituală. Pe măsură ce vă apropiaţi de transcenderea metafizică a experienţei fizice, epuizaţi cărţile şi profesorii – iar apoi trebuie să experimentaţi de unii singuri.” (Stuart Wilde)
Intuiţia are un rol enorm în aproape orice tip de activitate umană, ea a suscitat interesul multor cercetători. Sunt greu de conceput creativitatea, rezolvarea problemelor, relaţiile interpersonale fără intervenţia intuiţiei. Muzicienii, actorii, poeţii se arată a fi extrem de deschişi pentru modelele intuitive de cunoaştere. Matematicienii recunosc roiul ei în formarea noilor ipoteze, demonstrarea şi verificarea venind abia în al doilea rînd.
Intuiția si psihologie
Psihologii au considerat intuiţia ca o capacitate sau ca o funcţie psihică fundamentală a omului. C.G.Jung alătura intuiţia celorlalte trei funcţii psihice esenţiale: gîndirea, sentimentul, senzaţia, împreună cu care formează fundamentul psihicului uman. Prin intuiţie omul percepe ceea ce este ascuns, iluminează sensul obscur al imaginilor simbolice, al motivaţiilor inconştiente, în funcţie de elementul cu care se asociază (percepţia internă sau dinamica situaţiilor externe), Jung desprinde intuitivul Introvertit şi intuitivul extravertit.
Unele diferenţe apar între psihologi de îndată ce se încearcă precizarea mai riguroasă a specificului psihologic al intuiţiei. Pentru unii, intuiţia este o cunoaştere bazată pe experienţa transmisă subiectului printr-un canal senzorial. Deşi corectă, definiţia este limitată. Ea consideră individul la naştere ca o “tabula rasa”, cunoştinţele provenind prin experienţă. De asemenea, o serie de experienţe ale individului care depăşesc sfera celor cinci simţuri nu sînt luate în considerare, iată de ce diverşi psihologi au lărgit sfera noţiunii de intuiţie, cuprinzînd în ea şi o serie de fenomene psihice sau poate psihofizio-logice cum ar fi percepţiile extrasenzoriale (telepatia, visele precognitive, clarviziunea etc).
Cum ne putem dezvolta intuiția
In ziua de astazi exista metode, procedee şi exerciţii menite a conduce la dezvoltarea intuitiei
Ne bucuram foarte mult ca putem sa va oferim un “instrument” extraordinar pentru dezvoltarea intuitiei – Ateliere de Vedere Intuitiva pentru COPII si ADULTI. Aici invatam PRACTIC sa recunoastem acea “voce interioara” si subtilitatile importante pentru dezvoltarea ei.
Dar acum chiar vom sublinia cateva puncte absolut necesare pentru dezvoltarea intuiţiei. Ele sînt preluate din lucrarea lui Frances E. Vaughan “Trezirea intuiţiei” ,1984.
Frances E. Vaughan considera ca aspectele esenţiale pentru dezvoltarea intuiţiei sunt:
INTENŢIA: dorinţa de a acorda o valoare intuiţiei şi de a dori s-o dezvolţi. TIMPUL:durata absolut necesară consacrată intuiţiei, acordarea unui loc în propria viaţă. RELAXAREA: reducerea tensiunii fizice şi emoţionale, care permite accesul la percepţia interioară conştientă. LINIŞTEA:intuiţia înfloreşte în liniştea interioară. ONESTITATEA:a fi sincer cu tine însuţi şi cu alţii. RECEPTIVITATEA: calmul, deschiderea permit apariţia intuiţiei, în timp ce excesul de activitate şi de programare conştientă împiedică percepţia interioară. DETAŞAREA: acceptarea lucrurilor aşa cum sînt, perceperea lor în nuditatea lor, în loc de a le considera conforme cu aşteptările şi propriile idei. PRACTICA ZILNICĂ:percepţia intuitivă se dezvoltă dacă este cultivată în fiecare zi; neglijată, ea riscă a nu se manifesta. CONSEMNAREA ÎNTR-UN JURNAL:notarea presentimentelor, a percepţiilor intuitive, a imaginilor ce apar spontan. GRUPUL DE SUSŢINERE: împărţirea cu amicii a succeselor şi eşecurilor, speranţelor şi temerilor, fără ca acestea să fie nici judecate, nici interpretate. PLACEREA:ea este cea care procură resursele creative ale intuiţiei; provine din sentimentul satisfacţiei proprii, a extensiei conştiinţei, ca şi din luarea în propriile mîini a existenţei. SENSIBILITATEA: dă acces mai multor informaţii şi extinde cunoaşterea intuitivă. JOCURI NONVERBALE: desen, muzică, modelaj, activităţi corporale şi alte forme de expresie nonverbale practicate prin optica jocului. ÎNCREDEREA: a te încrede în tine însuţi, în propria experienţă şi în mecanismele experienţei intuitive. DESCHIDEREA: orientarea spre orice experienţă, mai degrabă interioară decît exterioară, dă intuiţiei spaţiul necesar dezvoltării ei. CURAJUL:acceptarea de a cunoaşte şi înfrunta propriile temeri facilitează expansiunea intuiţiei. ACCEPTAREA: atitudinea necritică, acceptarea de sine şi a altor lucruri aşa cum sînt. DRAGOSTEA: abandonarea în voia sentimentelor de dragoste şi de compasiune, fără prejudecăţi care favorizează empatia afectivă şi identificarea intuitivă.
Toate aceste “repere” sau “directive”, traduse în exerciţii practice, pot ghida omul în vederea dezvoltării şi integrării armonioase a propriilor sale potenţialităţi intuitive.
In Rusia a fost facut un experiment. Inainte de incenirare, cadavrul a fost conectat la encefalograf. Encefalograful a fost verificat daca cumva nu reactioneaza la diferente de temperatura in fata cuptorului. In momentul in care au deschis usa cuptorului, aparatul a inregistrat diagrama unui om viu care s-a speriat brusc.
Incredibil!
Experimentul arata ca cadavrul simtea ca va fi ars…
Ce este IJCEH?
Intuiţia are un rol enorm în aproape orice tip de activitate umană, ea a suscitat interesul multor cercetători. Sunt greu de conceput creativitatea, rezolvarea problemelor, relaţiile interpersonale fără intervenţia intuiţiei. Muzicienii, actorii, poeţii se arată a fi extrem de deschişi pentru modelele intuitive de cunoaştere. Matematicienii recunosc roiul ei în formarea noilor ipoteze, demonstrarea şi verificarea venind abia în al doilea rînd.
