În apărarea lui Wilhelm Reich: Răspuns deschis revistei Nature și comunității Medicale și Științifice
În apărarea lui Wilhelm Reich: Răspuns deschis revistei Nature și comunității Medicale și Științifice (tradusă în romană de Svetlana Lungu)
Contact: James DeMeo — demeo@mind.net
Publicat: 22 noiembrie 2012
James DeMeo¹*, Albini A², Aronstein W.S.³, Bingham A⁴, Del Giudice E⁵, Haralick R.M.⁶, Herskowitz M⁷, Heimann M⁸, Hillman H⁹, Kavouras J¹⁰, Koblenzer J¹¹, Maluf N¹², Maglione R¹³, Mazzocchi A¹⁴, Müschenich S¹⁵, Odent M¹⁶, Okouma P.M.¹⁷, Pollack G.¹⁸, Pryatel W.¹⁹, Reyes A.²⁰, Salat A.²¹, Taylor R.²², Tosi M.²³, Vecchietti A.²⁴
1 Director, Orgone Biophysical Research Lab, PO Box 1148, Ashland, Oregon 97520 USA
2 Physician, Rome, Italy
3 Physician, Glendale OH, USA
4 Psychologist, New York, NY, USA
5 Physicist (Retired), National Institute for Nuclear Physics, Milan, Italy
6 Distinguished Professor, Computer Science, Graduate Center, City University of New York, USA
7 Physician, former President, Institute for Orgonomic Science, Philadelphia, PA, USA
8 Doctoral Candidate, Psychology, Toulouse University, France
9 Director, Unity Laboratory of Applied Neurobiology, Sussex, UK
10 Physician, Podeldorf, Germany
11 Clinical Assistant Professor of Psychiatry, Weill Cornell Medical College, New York, USA.
12 Doctoral Candidate, History of Science, Federal University of Rio de Janeiro, Brasil
13 Engineering Scientist, Moncrivello, Italy
14 Physician, Bergamo, Italy
15 Physician, Munster, Germany
16 Physician, Primal Health Research Centre, London, UK
17 Doctoral Candidate, Applied Mathematics, University of Cape Town, South Africa
18 Professor, University of Washington, Seattle, USA
19 Physician, North Dakota State Hospital, Jamestown, ND, USA
20 Physician, Reading, PA, USA
21 Physician, Bonndorf, Germany
22 Immunologist (Retired), University of Bristol, UK.
23 Psychotherapist, Centro Studi Eva Reich, Milano, Italy.
24 Biologist, Orgonomic Consulting and Research, Corridonia, Italy
REZUMAT
Un articol recent despre tehnologie publicat în revista Nature (Glausiusz, 2012) ilustrează în mod clar o problemă tot mai gravă în știința contemporană: evaluarea descoperirilor științifice controversate se bazează din ce în ce mai des nu pe date factuale și surse originale, ci pe literatură populară sau pe materiale ale așa-numitei „prese sceptice”, redactate de obicei de jurnaliști părtinitori.
Cel mai elocvent exemplu al acestei situații este distorsionarea și defăimarea care continuă să însoțească biografia și moștenirea științifică a lui Wilhelm Reich. Cercetările sale în domeniul emoțiilor, sexualității umane, bioelectricității și biogenezei din anii 1930 au provocat atacuri masive cu insinuări sexuale în presa germană și norvegiană, pe fondul ascensiunii nazismului.
Aceste atacuri calomnioase au fost reluate și amplificate de presa americană după 1947, când Reich a anunțat public descoperirile sale în domeniul bioenergeticii și existența unei energii vitale — orgonul. (www.bioquant.ro – S.L)
Acest fapt a dus la o anchetă profund părtinitoare din partea Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) și la o reacție judiciară violentă, declanșată de campania mediatică.
Consecințele au fost:
• moartea lui Reich în închisoare,
• și unul dintre cele mai revoltătoare cazuri de ardere a cărților de către stat din istoria SUA. După acest episod, viața și moștenirea științifică a lui Reich au devenit o țintă constantă a calomniei și discreditării (Wolfe 1948; Baker 1972, 1973; Blasband 1972; Greenfield 1974; DeMeo 2012a, 2012b; Web Reference 1).
Revista Nature și jurnalista Josie Glausiusz (2012) au repetat o serie de atacuri mediatice discreditate și afirmații istorice inexacte.
Ca răspuns, redacției Nature i-a fost trimis un articol de drept la replică, însă acesta a fost respins în mai puțin de 24 de ore, iar trimiterea online a fost ștearsă, ceea ce a făcut imposibilă depunerea unui apel.
Ulterior, a fost transmisă o scurtă „Scrisoare către redacție”, care de asemenea a fost respinsă. În cele din urmă, revista Nature s-a limitat doar la o corectură minimală a câtorva erori comise în articolul lui Glausiusz (corectură anonimă, 2012).
Faptul însuși că insinuări sexuale și minciuni au putut apărea într-o revistă precum Nature demonstrează cât de profund pot miturile populare, înrădăcinate în conștiința publică, să submineze procesul autentic de evaluare științifică.
În acest articol prezentăm o versiune actualizată a materialului trimis anterior revistei Nature și tragem un semnal de alarmă cu privire la pericolele combinate ale denaturărilor mediatice, cenzurii guvernamentale, arderii cărților și dogmatismului științifico-medical.
Prezentare succintă a lucrărilor lui Reich și a confirmărilor acestora
Wilhelm Reich a fost una dintre figurile centrale ale psihanalizei freudiene în perioada Republicii de la Weimar, în Germania.
Activitatea sa terapeutică a dezvoltat și ulterior s-a distanțat de psihanaliza tradițională (Reich, 1967), punând bazele unor abordări complet noi în tratarea problemelor emoționale, familiale și sexuale.
Deși această etapă timpurie a activității sale a fost controversată, în timp a fost adoptată de numeroși practicieni din domeniul sănătății.
Astăzi, ea este denumită — cu grade diferite de acuratețe —:
• terapie orgonică,
• terapie reichiană,
• psihoterapie orientată pe corp.
Metodele lui Reich sunt utilizate în numeroase țări din lume de către psihologi, medici terapeuți generaliști și psihiatri certificați, ca alternativă la tratamentele psihofarmacologice (Baker 1967; Hochberg 1977; Von Uexküll 1990; Herskowitz 1998).
Teoria sa mai amplă, sex-economică a comportamentului uman (Reich 1942, 1945, 1953a, 1967) a fost confirmată și dincolo de practica clinică, prin studii antropologice interculturale.
În lucrările sale terapeutice, sexual-reformiste și experimentale, Reich a evidențiat cauzele sociale ale nevrozelor și tulburărilor psihice, analizând modul în care oamenii ajung în stări de suferință psihică sub influența:
- copilăriei traumatice,
• căsniciilor distructive,
• numeroaselor sarcini neplanificate, - insatisfacției sexuale și lipsei de iubire, precum și a factorilor socio-economici (cum ar fi interzicerea contracepției sau a divorțului, precum și sărăcia extremă), care agravau toate celelalte probleme.
Societățile în care existau numeroase ritualuri și instituții sociale care îmbolnăveau, suprimau plăcerea și sexualitatea, dezvoltau inevitabil în interiorul lor sadism și violență, acumulate atât în interiorul indivizilor, cât și al culturilor întregi.
Această tensiune emoțională ieșea la suprafață sub formă de războaie agresive sau genocide etnice, găsindu-și „țapi ispășitori” convenabili.
Aceste corelații, descrise pentru prima dată în detaliu de Reich în legătură cu Germania nazistă și URSS-ul stalinist (Reich 1945, 1946, 1953a), au fost ulterior confirmate sistematic prin două studii interculturale independente, bazate pe date etnografice standard utilizate în teoria socială (Prescott 1975; DeMeo 1986, 1991, 2006).
Cel mai amplu dintre aceste studii, realizat de James DeMeo la Universitatea din Kansas (1986, 2006), a analizat 63 de variabile diferite în peste 1100 de culturi din întreaga lume.
Rezultatele au arătat o corelație pozitivă ridicată între factorii preziși de teoria lui Reich ca fiind interconectați și cauzal asociați:
- Societățile cu nivel ridicat de violență se caracterizează prin:
— traume în copilăria timpurie,
— abuzuri asupra copiilor,
— represiune sexuală,
— statut subordonat al femeilor. - Societățile cu nivel scăzut de violență prezintă:
— niveluri scăzute de traumă,
— mai puțină violență și represiune,
— un statut mai egal al femeilor.
Pe baza acestor variabile au fost elaborate hărți globale, care au evidențiat noi tipare geografico-istorice: regiunile cu deșerturi extinse (Sahara, Arabia, Asia Centrală) se caracterizează prin cele mai ridicate niveluri de violență socială și conflicte armate în culturile tribale locale.
Aceste regularități geografice au confirmat concluziile lui Reich: violența umană nu este înnăscută genetic și nu derivă din „natura umană” — ea se formează social și cultural.
Reich a realizat primele cercetări bioelectrice din istorie asupra sexualității și emoțiilor umane la Institutul de Psihologie al Universității din Oslo (Reich, 1937).
Munca sa rămâne unică și astăzi în domeniul cercetării sexualității, deoarece s-a concentrat pe antiteza dintre plăcere și anxietate, precum și pe diferența dintre excitarea sistemului nervos parasimpatic și simpatic.
Experimentele lui Reich au fost confirmate și în prezent — în special într-un studiu realizat la Universitatea din Viena (Hebenstreit, 2010).
Descoperirea bionilor și originea vieții
Reich a descoperit bionii — microvezicule tranzitorii existente la granița dintre viu și neviu, oferind o cheie importantă pentru înțelegerea originii vieții (Reich, 1938).
Bionii puteau fi obținuți:
• fie din materiale organice aflate în descompunere,
• fie din roci, nisip sau pulberi metalice încinse la temperaturi ridicate, care erau apoi introduse în soluții nutritive sterile,
• urmate de înghețare și dezghețare.
Astăzi, astfel de structuri ar fi probabil clasificate ca extremofile sau, posibil, arhee.
În biologie, descoperirea „dezagregării bionice” a materialelor organice făcută de Reich găsește un corespondent în conceptul modern de apoptoză.
Cercetările sale privind dezagregarea bionică a materialelor anorganice (nisip, roci, metale) au precedat lucrările moderne în domeniul biogenezei și astrobiologiei, anticipând descoperiri majore precum:
• izvoarele hidrotermale din zonele oceanice adânci,
• structuri asemănătoare vieții în meteoriții proveniți de pe Marte.
Aceste rezultate au stat, de asemenea, la baza studiilor sale ulterioare asupra proceselor canceroase (Reich 1948; Dew 1981) și au condus la descoperirea energiei orgonice.
Experimentele cu structuri bionice au fost repetate cu succes de numeroase ori în condiții sterile, iar rezultatele lor au fost documentate și publicate cu microfotografii ale bionilor (du Teil 1938; Grad 1955; Dew 1989; Shanahan 1993; Snyder 1997; DeMeo 2002a).
Din păcate, metodele terapeutice ale lui Reich, teoriile sale despre sexualitate, experimentele bioelectrice și descoperirea bionilor au fost supuse unei campanii masive de calomnie și discreditare, fiind atacate în presa germană și scandinavă din anii 1930.
Aceleași afirmații calomnioase, îmbogățite cu altele noi, au fost reluate decenii mai târziu în presa americană. (Wolfe 1948; Sharaf 1983; Web Reference 1)
Energia orgonică și acumulatorul orgonic
Energia orgonică și acumulatorul orgonic sunt descoperiri științifice autentice, care merită o analiză serioasă.
Prin structura sa, acumulatorul orgonic seamănă cu o cușcă Faraday, dar și cu u un condensator gol, fiind alcătuit din straturi metalice conductoare alternate cu straturi izolatoare dielectrice.
Compoziția materială a acumulatorului este la fel de precisă și riguroasă ca cea a oricărui dispozitiv de tip cușcă Faraday sau condensator (Reich 1951a; DeMeo 2010a).
Nu este, așa cum relatează eronat numeroși jurnaliști sau membri ai „cluburilor de sceptici” fără pregătire științifică, „un dulap de lemn căptușit cu fier”.
Prin analogie:
— Poate fi numit un detector de neutrini „doar un rezervor metalic acoperit cu pământ și umplut cu apă, cu o cameră introdusă în el”?
— Sau un telescop „un tub gol fără valoare cu niște bucăți de sticlă în interior”?
Reich, de exemplu, a publicat rezultate experimentale care arată că la șoarecii cu tumori canceroase plasați zilnic în acumulatorul orgonic, durata de viață a crescut de trei ori comparativ cu grupul de control, care nu a fost expus (Reich 1948).
Alți cercetători au raportat o creștere a duratei de viață cu 1,6–2 ori la șoarecii cu cancer expuși în acumulator comparativ cu martorii (Blasband 1973, 1984; Trotta & Marer 1990).
Două studii clinice randomizate, dublu-orb, au confirmat efectul de stimulare bioenergetică și activarea sistemului nervos parasimpatic la persoanele aflate în acumulatorul orgonic:
• unul realizat la Universitatea din Marburg, Germania (Muschenich & Gebauer 1986, 1987),
• celălalt la Universitatea din Viena, Austria (Hebenstreit 1995).
Ambele cercetări au confirmat rezultatele obținute de Reich încă din 1948.
Acumulatoarele orgonice tubulare au demonstrat, de asemenea, capacitatea de a stimula efectele acupuncturii, fără contact fizic direct cu corpul (Senf 1979; Southgate 2009).
În plus, acumulatorul orgonic a arătat o influență asupra funcțiilor bioelectrice ale organismului, măsurată prin evaluarea meridianelor de acupunctură (Mazzocchi & Maglione 2010).
Există mult prea multe studii clinice pentru a fi enumerate integral, în care medici independenți au utilizat acumulatorul orgonic în tratamentul diverselor boli și afecțiuni, observând efecte pronunțate de stimulare vitală și reducere a simptomelor (Kavouras 2005; Müschenich 1995; Web Reference 2).
Efectele biologice ale acumulatorului orgonic par să fie legate de stimularea sistemului imunitar, fapt confirmat în mod obiectiv prin testul de sânge Reich (Reich 1948; Raphael & MacDonald 1952; Baker et al. 1984).
Ședințele zilnice cu acumulatorul orgonic au demonstrate:
creșterea turgorului și a sarcinii electrice a eritrocitelor,
creșterea rezistenței lor la degradarea indusă de stres în soluție salină fiziologică.
Efecte similare au fost observate și în testul de sedimentare a eritrocitelor (Bauer 1987), ceea ce indică o creștere a potențialului ζ (zeta) al celulelor.
În ansamblu, aceste rezultate demonstrează o creștere a nivelului de bioenergie și vitalitate, produsă de radiația orgonică, care pătrunde prin piele în sânge și exercită un efect sistemic asupra organismului (Reich 1948).
Influența asupra plantelor a fost, de asemenea, observată de numeroși cercetători independenți încă din vremea lui Reich. A fost înregistrată o creștere generală mai intensă, o înflorire și fructificare mai abundente, inclusiv în cadrul agriculturii organice. (Courie 1955; Lance 1977; Espanca 1981–86; Claymond 1987)
Un studiu de laborator controlat, desfășurat pe parcursul mai multor ani, privind germinarea semințelor de fasole mung, a arătat o accelerare semnificativă a creșterii în interiorul acumulatorului orgonic.Germenii de mung crescuți în interiorul acumulatorului au prezentat, în medie, o creștere a lungimii cu 34 % mai mare decât grupul de control (p < 0,0001). (DeMeo 2010b)
De asemenea, au fost înregistrate anomalii fizice măsurabile în interiorul acumulatorului orgonic, majoritatea fiind descrise pentru prima dată de Wilhelm Reich și ulterior confirmate independent.
1. Efectul electroscopic.
S-a constatat că descărcarea naturală a unui electroscop încărcat static este încetinită atunci când acesta se află în interiorul acumulatorului orgonic, comparativ cu aerul liber, chiar și atunci când aerul exterior circulă liber în și dinspre interior.
(Reich 1948; Baker 1969–1970; Maglione 2012)
2. Anomalia termică.
Reich a descoperit, de asemenea, că în interiorul acumulatorului temperatura crește spontan cu aproximativ 0,1 °C peste temperatura mediului ambiant. (Reich 1948)
Acest efect a fost confirmat în repetate rânduri ulterior, utilizând camere de control echilibrate termic sau structuri de umbrire specializate. (Blasband 1971; Seiler 1982; DeMeo 2009; Maglione 2012)
Un studiu pe mai mulți ani, efectuat într-o cabană izolată termic și umbrită, amplasată pe o platformă rotativă, a evidențiat un efect termic pulsatoriu de până la 0,7 °C, cu un vârf în jurul orei prânzului și un minim în jurul miezului nopții.
Acest fenomen a sugerat o posibilă influență a ciclurilor gravitațional-tidale, și nu simple variații diurne ale temperaturii aerului. (DeMeo 2009)
3. Efecte de ionizare.
Tuburile de înalt vid încărcate în interiorul acumulatorului — așa cum a arătat Reich și au confirmat alți cercetători — au prezentat o creștere a ionizării; tuburile Geiger-Müller încărcate orgonic au înregistrat valori CPM mai mari decât nivelul normal de fond. (Reich 1951b; Milian 2002; DeMeo 2011a, 2011b; Maglione 2012)
4. Influența asupra apei.
Apa încărcată în acumulatorul orgonic s-a evaporat mai lent decât probele de control. (DeMeo 1980; 2011a)
De asemenea, această apă a prezentat o absorbție mai ridicată a radiației ultraviolete în intervalul 220–280 nm, comparativ cu probele de control. (DeMeo 2011a, 2011b)
Chiar și dispozitivul lui Reich adesea ridiculizat — cloudbuster-ul, care este împământat în apă și este destinat să influențeze distribuția umidității în atmosferă, a demonstrat rezultate pozitive în experimente de teren sistematice pentru creșterea precipitațiilor în regiunile aride.
Aceste cercetări includ:
• un studiu de teren de doi ani realizat la Universitatea din Kansas (DeMeo 1979);
• teste de combatere a secetei sprijinite de guvernele Israelului (DeMeo 1993a) și Namibiei (DeMeo 1993b);
• un program de cinci ani susținut de guvernul Eritreei (DeMeo 2002b).
Maglione (2007) a realizat o sinteză a cercetărilor pe această temă importantă, începând cu primele experimente ale lui Reich.
Din cauza limitărilor de spațiu, nu este posibilă o prezentare detaliată a tuturor acestor rezultate, în special a numeroaselor publicații originale ale lui Reich. (Web Reference 2)
Totuși, chiar și pentru un sceptic rațional, este evident că dacă aceste date sunt corecte, lucrările lui Reich reprezintă o descoperire științifică majoră în mai multe domenii.
Orgonomia — știința despre energia vitală în natură — ar putea constitui una dintre cele mai mari provocări științifice ale ultimelor secole.
Istoria științei arată că nu este surprinzător faptul că astfel de descoperiri au provocat furie, calomnii, campanii de discreditare, anchete guvernamentale părtinitoare, precum și încarcerări și episoade de ardere a cărților.
Erori în articolul Glausiusz din revista Nature
În revista Nature, Glausiusz a scris:
„O altă mașinărie eronată… creată de psihanalistul Wilhelm Reich în 1940 este acumulatorul orgonic: o cabină de lemn căptușită cu foi metalice și lână de oțel. Urmaș al lui Freud, Reich credea că concentrarea orgonului, pe care el îl considera o formă primordială de energie, ar crește „potența orgasmică”. Aceasta, la rândul ei, ar elibera tensiunile psihice și fizice reprimate, contribuind la îmbunătățirea stării generale de sănătate și a vitalității, având, pretins, și un rol în vindecarea cancerului. Reich i-ar fi propus lui Albert Einstein să testeze dispozitivul, iar acesta l-ar fi numit „o păcăleală”. Printre cei care, conform autoarei articolului, ar fi urmat „terapie orgonică” s-ar fi aflat pionierul britanic al informaticii Alan Turing, despre care se afirmă că a fost forțat să urmeze tratamentul pentru a-și „vindeca” homosexualitatea. (Glausiusz 2012)
Această afirmație conține o serie de erori grave și afirmații calomnioase.
Glausiusz a distorsionat descrierea acumulatorului orgonic, numindu-l pur și simplu „o cutie de lemn căptușită cu foi metalice și lână de oțel” și a repetat o calomnie larg răspândită, potrivit căreia Reich ar fi susținut că acumulatorul orgonic „crește potența orgasmică” sau este folosit pentru „vindecarea cancerului”.
Dar Reich nu a spus niciodată asemenea lucruri. Aceste afirmații sunt minciuni fabricate de criticii săi anxioși în privința sexualității, răspândite în presa de masă a mijlocului secolului XX cu scopul de a provoca neîncredere imediată în rândul publicului larg. (Wolfe 1948; Baker 1972, 1973; Blasband 1972; Greenfield 1974; Sharaf 1983; DeMeo 2012a; Web Reference 1) Revista Nature nu a corectat și nu a retras aceste afirmații ale lui Glausiusz. (Anon. 2012)
Mai mult decât atât, Reich nu i-a „propus” pur și simplu lui Einstein să testeze dispozitivul, așa cum susține Glausiusz. A fost exact invers: Einstein însuși l-a invitat pe Reich la el acasă.
În timpul întâlnirii lor de cinci ore, Reich i-a demonstrat lui Einstein funcționarea acumulatorului orgonic și anomaliile sale fizice, după care Einstein a declarat că, dacă aceste fenomene se confirmă, ar fi „o bombă uriașă” pentru fizică.
După câteva săptămâni de teste independente cu acumulatorul orgonic, Einstein i-a scris lui Reich, la 7 februarie 1941: „Am investigat acum aparatul dumneavoastră… [și] am făcut suficiente măsurători fără a modifica aranjamentele. Termometrul din cutie arăta constant o temperatură cu aproximativ 0,3–0,4 °C mai mare decât cel atârnat liber.”
— Scrisoarea lui Albert Einstein către Wilhelm Reich, 7 februarie 1941 (Einstein 1941, Reich 1953).
Astfel, Einstein a confirmat anomalia termică observată de Reich. Acesta a fost — și rămâne — un fenomen fizic real. Deși în cele din urmă Einstein a concluzionat că diferența de temperatură se datorează curenților de convecție ai aerului din încăpere, Reich i-a scris câteva zile mai târziu, descriind în detaliu o serie de experimente de control capabile să infirme ipoteza convecției. (Reich 1953)
Einstein nu a realizat niciodată acele experimente de control, însă, așa cum s-a menționat mai sus, alți cercetători le-au efectuat ulterior, confirmând din nou anomalia termică a acumulatorului orgonic.
Revista Nature a corectat parțial eroarea lui Glausiusz legată de Einstein (Anon. 2012):
nu există nicio dovadă că Einstein ar fi numit acumulatorul orgonic „o păcăleală” — acelea au fost cuvintele lui Glausiusz, nu ale lui Einstein.
Totuși, Nature nu a menționat faptul că Einstein a manifestat un interes autentic și serios față de cercetările lui Reich, l-a invitat personal la el acasă, a petrecut mai multe ore în discuții cu el, iar apoi a studiat dispozitivul timp de câteva săptămâni, confirmând în cele din urmă anomalia termică. (Reich 1953)
Așa cum reiese din citatul de mai sus, Glausiusz a sugerat, de asemenea, că Reich și acumulatorul orgonic ar fi avut o legătură cu sinuciderea lui Alan Turing din 1954, adăugând o notă calomnioasă cu tentă sexuală. Este probabil că ea s-a bazat pe informații văzute sau auzite la o expoziție de la New Museum din New York.
Alan Turing a fost un criptograf de renume al serviciilor de informații britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Scandalul a început când presa a relatat că a avut relații sexuale cu un tânăr de 19 ani. Instanța l-a condamnat la terapie hormonală (castrare chimică), iar după aproximativ doi ani, conform versiunii oficiale, s-a sinucis. (Leavitt 2006)
Această istorie este bine cunoscută din biografiile lui Turing, însă Glausiusz a distorsionat faptele, creând impresia falsă că Reich și acumulatorul orgonic ar fi fost cumva implicați în acest caz — ca și cum ar fi avut legătură cu terapia forțată și sinuciderea lui Turing.
În primul rând, nu există nicio dovadă că Turing ar fi urmat vreodată tratamente bazate pe metodele lui Reich, nici voluntar, nici prin hotărâre judecătorească. Reich nu avea discipoli sau terapeuți în Marea Britanie în acea perioadă. De asemenea, nu există nicio dovadă că Turing ar fi știut măcar despre existența acumulatorului orgonic, cu atât mai puțin să fi avut unul.
Mai mult, înainte de a emigra în SUA în 1939, Reich a fost un susținător activ al mișcării europene pentru reforma sexuală, promovând o platformă socială care includea dezincriminarea homosexualității. (Reich 1931; Sharaf 1983)
Nimic din biografia sa nu sugerează că el sau discipolii săi ar fi putut susține castrarea chimică a persoanelor homosexuale sau folosirea acumulatorului orgonic în astfel de scopuri.
Nature a corectat doar minimal această eroare din articol, precizând că Turing a fost supus unei terapii hormonale.
Einstein nu a realizat niciodată acele experimente de control, însă, așa cum s-a menționat mai sus, alți cercetători le-au efectuat ulterior, confirmând din nou anomalia termică a acumulatorului orgonic.
Revista Nature a corectat parțial eroarea lui Glausiusz legată de Einstein (Anon. 2012):
nu există nicio dovadă că Einstein ar fi numit acumulatorul orgonic „o păcăleală” — acelea au fost cuvintele lui Glausiusz, nu ale lui Einstein.
Totuși, Nature nu a menționat faptul că Einstein a manifestat un interes autentic și serios față de cercetările lui Reich, l-a invitat personal la el acasă, a petrecut mai multe ore în discuții cu el, iar apoi a studiat dispozitivul timp de câteva săptămâni, confirmând în cele din urmă anomalia termică. (Reich 1953)
Așa cum reiese din citatul de mai sus, Glausiusz a sugerat, de asemenea, că Reich și acumulatorul orgonic ar fi avut o legătură cu sinuciderea lui Alan Turing din 1954, adăugând o notă calomnioasă cu tentă sexuală. Este probabil că ea s-a bazat pe informații văzute sau auzite la o expoziție de la New Museum din New York.
Alan Turing a fost un criptograf de renume al serviciilor de informații britanice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Scandalul a început când presa a relatat că a avut relații sexuale cu un tânăr de 19 ani. Instanța l-a condamnat la terapie hormonală (castrare chimică), iar după aproximativ doi ani, conform versiunii oficiale, s-a sinucis. (Leavitt 2006)
Această istorie este bine cunoscută din biografiile lui Turing, însă Glausiusz a distorsionat faptele, creând impresia falsă că Reich și acumulatorul orgonic ar fi fost cumva implicați în acest caz — ca și cum ar fi avut legătură cu terapia forțată și sinuciderea lui Turing.
În primul rând, nu există nicio dovadă că Turing ar fi urmat vreodată tratamente bazate pe metodele lui Reich, nici voluntar, nici prin hotărâre judecătorească.
Reich nu avea discipoli sau terapeuți în Marea Britanie în acea perioadă.
De asemenea, nu există nicio dovadă că Turing ar fi știut măcar despre existența acumulatorului orgonic, cu atât mai puțin să fi avut unul.
Mai mult, înainte de a emigra în SUA în 1939, Reich a fost un susținător activ al mișcării europene pentru reforma sexuală, promovând o platformă socială care includea dezincriminarea homosexualității. (Reich 1931; Sharaf 1983)
Nimic din biografia sa nu sugerează că el sau discipolii săi ar fi putut susține castrarea chimică a persoanelor homosexuale sau folosirea acumulatorului orgonic în astfel de scopuri.
Nature a corectat doar minimal această eroare din articol, precizând că Turing a fost supus unei terapii hormonale.
Totuși, cele mai grave distorsiuni și afirmații calomnioase, așa cum s-a menționat mai sus, nu au fost corectate de Nature, iar prin refuzul de a publica un răspuns detaliat, care să explice că Reich a fost un om de știință serios și respectat, ale cărui rezultate au fost confirmate de nenumărate ori, revista a lăsat neatinsă impresia falsă despre Reich creată de detractorii săi.
Cu toate acestea, datele științifice și medicale obținute în ultimele decenii prin experimente directe repetate și cercetări clinice confirmă concluziile lui Reich.
Energia orgonică, adesea ridiculizată, nu este doar asemănătoare conceptual cu eterul cosmic — care la un moment dat a fost o teorie științifică serioasă (Miller 1933; Munera 2011) — ci este și în consonanță cu teoriile fizicii moderne, care descriu un mediu încă puțin înțeles ce pătrunde întregul spațiu, cum ar fi:
„marea de neutrini”,
„materia întunecată”,
mediul interstelar.
Comunitatea științifică a eșuat complet în cazul lui Wilhelm Reich, alunecând spre scientism primitiv, însoțit de isterie publică alimentată de presa tabloidă și de speculații din mass-media.
Astăzi, un val constant de calomnii și distorsiuni lovește numele lui Reich — venind din partea jurnalismului mainstream și a numeroaselor site-uri de internet, redactate de persoane ostile fără pregătire științifică, inclusiv de membri ai „cluburilor scepticilor”.
Aceste falsificări sunt adesea amplificate de entuziaști ignoranți sau difuzate sub formă de „demascări” pseudo-istorice, în presă, în publicații artistice sau literare. (Baker 1972, 1973; Blasband 1972; DeMeo 2012a, 2012b; Greenfield 1974; Web Reference 1, 2)
Cazul Reich seamănă în multe privințe cu „procesul maimuței” Scopes, însă a fost mult mai rău în intenție și consecințe, prin disponibilitatea persecutorilor lui Reich de a minți deschis și prin amploarea represiunii.
Persecuția lui Reich ar putea fi comparată cu cazul Scopes doar dacă Darwin însuși ar fi fost:
- adus în fața justiției,
• acuzat de „perversiuni sexuale”,
• închis pe un pretext formal,
• laboratorul său ar fi fost devastat de agenți federali,
• instrumentele științifice ar fi fost distruse,
• cărțile și revistele sale — arse,
iar apoi — timp de decenii după moartea sa — numele său ar fi fost ridiculizat public și operele sale științifice falsificate, inclusiv în interiorul comunității științifice și medicale.
Toate acestea s-au întâmplat cu adevărat lui Wilhelm Reich.
Iar batjocurile și distorsiunile continuă și astăzi, la mai bine de 50 de ani de la moartea sa — lucru care se vede în mod deosebit de clar în articolul Glausiusz din Nature.
Analiza faptelor reale din viața și activitatea lui Wilhelm Reich arată că el a devenit victima unei erori istorico-științifice tragice și a unei condamnări părtinitoare.
A sosit momentul ca medicii și oamenii de știință serioși să nu mai dea crezare bufonilor și „cluburilor scepticilor”, ci să privească din nou asupra lucrărilor lui Wilhelm Reich — onest și imparțial, bazându-se pe sursele sale originale, precum și pe confirmările științifice și experimentale realizate de alți specialiști care i-au studiat cu atenție și rigurozitate descoperirile.
References
anon. (2012). Correction. Nature 491: 191. 8 No- vember.
Baker CF (pseud. Rosenblum CF) (1969-1970). The Electroscope – Parts I-IV. J. Orgonomy. 3:2, 188-197 (1969); 4:1, 79-90 (1970); 10:1, 57-80 (1976); 11:1,
35-48 (1977).
Baker CF (pseud. Rosenblum CF) (1972) An Analysis of the United States Food and Drug Administration’s Scientific Evidence Against Wilhelm Reich, Part II, the Physical Concepts. J. Orgonomy. 6:2, 222-231.
Baker CF (pseud. Rosenblum CF) (1973) An Analysis of the United States Food and Drug Administration’s Scientific Evidence Against Wilhelm Reich, Part III, Physical Evidence. J. Orgonomy. 7:2, 234-245.
Baker CF, Braid B, Dew R, Lance L (1984). The Reich Blood Test: 105 Cases. Annals, Inst. Orgonomic Sci. 1:1, 1-11.
Baker EF (1967). Man In The Trap. Macmillan, NY.
Bauer I (1987). Erythrocyte Sedimentation: A New Parameter for the Measurement of Energetic Vital- ity. Annals, Inst. Orgonomic Sci. 4:1, 49-65.
Blasband RA (1971). Thermal Orgonometry. Journal of Orgonomy. 5(2):175-188.
Blasband RA (1972). An Analysis of the United States Food and Drug Administration’s Scientific Evidence Against Wilhelm Reich, Part I, the Biomedical Evi- dence. J. Orgonomy. 6:2, 207-222.
Blasband RA (1973). The Orgone Energy Accumula- tor in the Treatment of Cancer Mice, J. Orgonomy. 7:1, 81-85.
Blasband RA (1984). Effects of the Orac on Cancer in Mice: Three Experiments. J. Orgonomy. 18:2, 202- 211.
Courie M (1955). Plant Response to Orgone Energy.
Cosmic Orgone Engineering. VII (3-4):203-204.
Claymond H (1987). Effect of the Orgone Accumula- tor on Potato and Onion Plants. Annals, Institute for Orgonomic Science. 4(1):44-48.
DeMeo J (1979). Preliminary Analysis of Changes in Kansas Weather Coincidental to Experimental Operations with a Reich Cloudbuster. University of Kansas at Lawrence. Reprinted (2010c) with same title, Natural Energy Works, OR.
DeMeo J (1980) Water Evaporation Inside the Or- gone Accumulator. Journal of Orgonomy. 14(2):171- 175.
DeMeo J (1986). On the Origins and Diffusion of Patrism: The Saharasian Connection. Geography Dept. University of Kansas, Doctoral Dissertation, Lawrence Kansas.
DeMeo J (1991). The Origins and Diffusion of Pa- trism in Saharasia, c.4000 BCE: Evidence for a Worldwide, Climate-Linked Geographical Pattern in Human Behavior. World Futures. 30, 247-271.
DeMeo J (1993a) OROP Israel 1991: A Cloudbust- ing Experiment to Restore Winter Rains During Ex- tended Drought. On Wilhelm Reich and Orgonomy: Pulse of the Planet. 4:92-98.
DeMeo J (1993b). Research Reports and Observa- tions: OROP Namibia 1992-1993. On Wilhelm Reich and Orgonomy: Pulse of the Planet. 4:114-116.
DeMeo, J (2002a). Bion-Biogenesis Research and Seminars at OBRL: Progress Report. Heretic’s Note- book: Pulse of the Planet 5. 100-113. Internet Video: http://www.youtube.com/watch?v=-PVnS72IIY8
DeMeo J (2002b). Green Sea Eritrea: A 5-Year Des- ert Greening CORE Project in the SE African Sahel. Heretic’s Notebook: Pulse of the Planet. 5:183-211.
DeMeo J (2006). Saharasia: The 4000 BCE Origins of Child-Abuse, Sex-Repression, Warfare and So- cial Violence, In the Deserts of the Old World. Natu- ral Energy Works, OR.
DeMeo J (2009). Experimental Confirmation of the Reich Orgone Accumulator Thermal Anomaly. Sub- tle Energies and Energy Medicine. 20:3, 17-32.
DeMeo J (2010a). The Orgone Accumulator Hand- book. 3rd. Rev. Ed. Natural Energy Works, OR.
DeMeo J (2010b). Report on Orgone Accumulator Stimulation of Sprouting Mung Beans. Subtle Ener- gies and Energy Medicine. 21:2, 51-62.
DeMeo J (2011a). Water as a Resonant Medium for Unusual External Environmental Factors. Water: A Multidisciplinary Research Journal. 3, 1-47.
DeMeo, J (2011b). Influences of the Reich Orgone Accumulator Upon Water, and By Water. 6th Ann. Conf. Physics, Chemistry, Biology of Water, Mt. Snow, VT. Powerpoint available: http://www.orgo- nelab.org/PowerPoint/DeMeoWaterConference11. ppt.htm
DeMeo J (2012a) New Information on the Persecu- tion and Death of Wilhelm Reich. Chapter within In Defense of Wilhelm Reich. in press. Preliminary ver- sion: http://www.orgonelab.org/ReichPersecution. htm
DeMeo J. (2012b) Critical Review of Christopher Turner’s Adventures in the Orgasmatron: A Defense of Dr. Wilhelm Reich and his Orgonomic Science Against Renewed Sexual Slander and Defamation. Chapter within In Defense of Wilhelm Reich. in press. Preliminary version: http://www.orgonelab. org/DeMeoReviewOfTurner.htm
Dew RA (1981) Wilhelm Reich’s Cancer Biopathy. Psychotherapeutic Treatment of Cancer Patients. JG Goldberg, editor. Free Press, NY.
Dew, RA (1989). Reich’s Experiment XX. Annals, Inst. Orgonomic Science. 6:1, 1-32.
duTeil R (1938). Leben und Materie: Drei Versuch- sreihen (Three Series of Experiments Based on the Tension-Charge Principle). Communication to the Natural Philosophy Society, Nice, and Academie des Sciences, Paris, France. Contained in Reich 1938.
Einstein A (1941). Letter to Wilhelm Reich. 7 Feb. 1941, in W Reich 1953.
Espanca J (1981-1986). The Effect of Orgone on Plant Life. Offshoots of Orgonomy. in seven parts.
Glausiusz J (2012) Technology: Pre-Digital Dreams.
Nature. 488: 279.
Grad B (1955) Wilhelm Reich’s Experiment XX. Cos- mic Orgone Engineering. VII(3-4):130-143.
Greenfield J (1974). Wilhelm Reich Vs. The USA.
W.W. Norton, NY.
Hebenstreit GA (1995). Der Orgonakkumulator Nach Wilhelm Reich. Eine Experimentelle Unter- suchung zur Spannungs-Ladungs-Formel. Univer- sität Wien.
Hebenstreit GA (2010). Die Elektrophysiologie ero- gener und nicht-erogener Hautzonen in Verbind- ung mit der Spannungs-Ladungs-Formel Wilhelm Reichs. Eine experimentelle Untersuchung. Univer- sität Wien, Dissertation. Download: http://othes. univie.ac.at/13854/1/2010-09-08_8501559.pdf
Herskowitz M (1998). Emotional Armoring: An In- troduction to Psychiatric Orgone Therapy. Trans- actions Press, NY.
Hochberg L (1977). Wilhelm Reich in the Alternative Therapies and Clinical Social Work. Clin. Soc. Work
- 5:2, 99-107.
Kavouras J (2005). Heilung mit Orgonenergie: Die medizinische Orgonomie. Turm Verlag, Germany.
Lance L (1977) Effects of the Orgone Accumulator on Growing Plants. Journal of Orgonomy. 11(1):68-71.
Leavitt D (2006). The Man Who Knew Too Much: Alan Turing and the Invention of the Computer,
W.W. Norton, NY, p.266-269.
Maglione (2007), R. Wilhelm Reich and the Healing of Atmospheres. Natural Energy Works, OR.
Maglione R (2012). Methods and Procedures in Bio- physical Orgonometry. Moncrivello, Italy.
Mazzocchi A, Maglione R (2010). A Preliminary Study of the Reich Orgone Accumulator Effects on Human Physiology. Subtle Energies and Energy Medicine. 21:2, 41-50.
Milian V (2002). Confirmation of an Oranur Anom- aly. Heretic’s Notebook: Pulse of the Planet. 5, 182.
Miller D (1933) The Ether-Drift Experiment and the Determination of the Absolute Motion of the Earth. Reviews of Modern Physics. Vol.5(2), p.203-242, July.
Munera H, Editor (2011). Should the Laws of Gravi- tation Be Reconsidered? Aperion, Montreal. p.285- 315.
Müschenich S (1995). Der Gesundheitsbegriff im Werk des Arztes Wilhelm Reich. Doktorarbeit am Fachbereich Humanmedizin der Philipps-Universi- tat Marburg, Verlag Gorich & Weiershauser, Mar- burg.
Müschenich S, Gebauer R (1986). Die Psycho-Physi- ologischen Wirkungen des Reich’schen Orgonakku- mulators auf den Menschlichen Organismus. Dis- sertation, Universität Marburg, Germany.
Müschenich S, Gebauer R (1987). Der Reichsche Orgonakkumulator: Naturwissenschaftliche Dis- kussion, Praktische Andwendung, Experimentelle Untersuchung. Nexus Verlag, Frankfurt.
Prescott J (1975). Body Pleasure and the Origins of Violence. Bull. Atomic Scientists. pp.10-20. Novem- ber.
Raphael C, MacDonald HE (1952). Orgonomic Di- agnosis of Cancer Biopathy. Wilhelm Reich Foun- dation, ME.
Reich W (1931). Lecture outlining a 7-point plan of action, Conference of the German Unity Organiza- tion for Sexual Reform, Düsseldorf, Germany. This plan included “Treatment rather than punishment for sexual offenses. Protection of children and ad- olescents against adult seduction.” (Sharaf 1983, p.162-163).
Reich W (1937). Experimentelle Ergebnisse über Die Elektrische Funktion Von Sexualität Und Angst (The Bioelectric Function Of Sexuality And Anxiety), Or- gasmusreflex, Muskelhaltung und Körperausdruck (Orgasm Reflex, Muscle Tone and Body Language). Klinische und Experimentelle Berichte (Clinical and Experimental Report) #4, #5, Sexpol Verlag, Co- penhagen. English translation: Reich The Bioelectri- cal Investigation of Sexuality and Anxiety. Farrar, Straus & Giroux, NY 1982.
Reich W (1938). Die Bione: zur Entstehung des vegetativen Lebens, (The Bion: the Emergence of Vegetative Life). Sexpol Verlag, Oslo/Kopenhagen/ Zurich. English Translation: Reich The Bion Experi- ments,.Farrar, Straus & Giroux, NY 1979.
Reich W (1942). Function of the Orgasm. Orgone Institute Press, Rangeley ME.
Reich W (1945). The Sexual Revolution. Orgone In- stitute Press, New York, 1945.
Reich W (1946). The Mass Psychology of Fascism.
Orgone Institute Press, Rangeley, Maine.
Reich W (1948). The Cancer Biopathy. Orgone Insti- tute Press, Rangeley, ME.
Reich W (1951a). The Orgone Energy Accumulator, Its Scientific And Medical Use. Orgone Inst. Press, ME.
Reich W (1951b). The Oranur Experiment, First Re- port (1947-1951). Wilhelm Reich Foundation, ME.
Reich W (1953a). People In Trouble. Orgone Insti- tute Press, Rangeley ME.
Reich W (1953b). The Einstein Affair. Orgone Insti- tute Press, ME.
Reich W (1967). Reich Speaks of Freud. Farrar, Straus & Giroux, NY.
Senf B (1979). Wilhelm Reich: Discoverer of Acu- puncture-Energy? Am. J. Acupuncture. 2:7, 109-18.
Shanahan S (1993). Electron Microscope Photos of Bions from Iron Dust. On Wilhelm Reich and Or- gonomy: Pulse of the Planet. 4, 83.
Sharaf M (1983). Fury on Earth: A Biography of Wilhelm Reich. St. Martin’s-Marek, NY.
Seiler H (1982). New Experiments in Thermical Or- gonometry. Journal of Orgonomy. 16(2):197-206.
Snyder M (1997). Einige Beobachtungen zu Reichs Experiment XX. Nach Reich: Neue Forshungen zur Orgonomie. J DeMeo & B Senf, editors. Zweitausen- deins, Frankfurt p.586-597.
Southgate L (2009). Chinese Medicine and Wilhelm Reich. Lambert Acad. Pub. London.
Trotta EE, Marer E (1990). Orgonotic Treatment of Transplanted Tumors and Associated Immune Functions. J. Orgonomy. 24:1, 39-44.
Von Uexkill T (1990). Body Oriented Psychotherapy. Chapter within Psychosomatische Medizin. Urban & Schwarzienberg, Munich.
Wolfe TP (1948). Emotional Plague Versus Orgone Biophysics: The 1947 Campaign. Orgone Institute
Press, NY.
Web References Web Reference 1. There have been over 130 major anti-Reich attacks published in books, magazines, newspapers and in avant-garde films, in the English language alone, following his arrival in the USA in 1939. This does not include the many similar attacks against Reich that appeared in the Nazi and Com- munist Party press in Germany, Denmark and Nor- way during his European period (1925-1939). These were nearly all “opinion articles” containing slan- der and falsehoods, written by journalists or other non-scientists without serious reference to original source material and frequently making deliberate lies. Of the very few written by people with scholarly training, in all but two, no experiments were under- taken to test Reich’s ideas. In the two cases where claims were made to have undertaken testing, noth- ing of detail was ever published and when privately requested to share the details of their findings, the reply back was silence. http://www.orgonelab.org/ bibliogPLAGUE.htm
Web Reference 2. The on-line Bibliography on Orgonomy, listing various research papers by Wilhelm Reich and his associates, as well as those undertaken in the decades after his death. http:// www.orgonelab.org/bibliog.htm
