Hirudoterapia (terapia cu lipitori) este o metodă capabilă să restabilească funcțiile nu numai ale corpului fizic, ci și ale corpurilor subtile, dintre care unul – corpul mental (al gândirii) – are o formă ovoidală și formează o aură luminoasă în care forme-gând pot fi văzute ca niște cheaguri de luminiscență cu configurații diferite.
Uneori, termenii „biocâmp” și „aură” sunt confundați. Biocâmpul este corpul energetic al unei persoane, care face parte din câmpul energetic al Pământului. El se află atât în interior, cât și dincolo de corpul fizic.
Aura este partea biocâmpului unei persoane care se extinde dincolo de corpul său fizic.
Pentru a elimina blocajele din chakre și canale energetice se utilizează o varietate de tehnici, dintre care cea mai eficientă este hirudoterapia, care folosește, pe lângă complexul universal de enzime din secreția lipitoarelor, și capacitatea energetică a lipitoarei medicale. Alte metode de restabilire a schimbului de energie sunt mai puțin stabile. Astfel, s-a stabilit că permeabilitatea chakrelor după alte tipuri de bioterapii se menține timp de 3-4 zile, iar după hirudoterapie – timp de 6-7 luni.
O lipitoare, plasată pe punctul cheie biologic activ, pompează canalele energetice cu enzimele și energia sa. Nu din poziția de forță, ci în mod neagresiv, fiziologic, în deplină concordanță cu valoarea presiunii intracelulare.
Varianta bifurcației fluxurilor energetice este de asemenea importantă, atunci când în canale și meridiane energetice există congestii și energia este forțată să urmeze căile de ramificare, meridianele. În astfel de cazuri, energia lipitorilor nu numai că găsește și pompează cu precizie aceste noi căi fiziopatologice, și restabilește permeabilitatea canalelor, lichidând în ele blocaje, desigur dacă factorii obturatori incă sunt reversibili.
Materialul prezentat este creat pe baza lucrarilor Președintelui al Alianței Hirudoterapeuților din Moscova, profesorului, membrului de onoare al „Asociației Britanice a Hirudoterapeuților” Savinov Vladimir Alexeevici.
Despre Savinov V.A.
Vladimir A. Savinov, MD, PhD – D., președinte al Asociației Hirudoterapeuților din Rusia și al Alianței Hirudoterapeuților din Moscova, membru al Societății Europene a Oncologilor Medicali (ESMO) și al Asociației Europene pentru Cercetarea Cancerului (EACR), profesor de medicină tradițională, academician al RAS, membru al Prezidiului Asociației Ruse de Medicină Tradițională (RANM), Cavaler al semnului „Elite of Traditional Medicine”.
S-a născut la Briansk în 1933. În 1957, a absolvit cu onoruri Academia de Medicină Navală din Leningrad. Apoi, timp de 7 ani, a fost șeful serviciului medical al unui submarin, iar mai târziu a ocupat diferite posturi medicale militare în Marina Sovietică. Lucrează în domeniul sănătății publice din decembrie 1973. A parcurs un drum ascendent de la chirurg, urolog și androlog la medic generalist de cea mai înaltă categorie (din 1994). Fondator (1993), editor și redactor principal al revistei științifico-practice de medicină „Asklepeion”. Interese de cercetare: sistemul energetic uman, hirudoterapia și alte metode naturale de tratament, imunologie, oncologie, corectarea interacțiunilor perturbate ale sistemului neuro-endocrin, imunitate, hemostazei și endoteliu.
Are peste 250 de lucrări științifice publicate atât în ediții rusești, cât și străine, inclusiv 54 de monografii și ghiduri metodologice.
Pentru detalii, contacteaza-ma in privat: +40725873459.
Bună ziua, tuturor! Dragii mei, aș vrea să vă ofer o tehnică interesantă și o metodă de comunicare care vă va ajuta atât să stabilizați comunicarea, cât și să minimalizați nivelul de stres; să creșteți rezistența la stres; să păstrați relațiile și să rămâneți în stare extraordinară. În ce scopuri se folosește Tehnica ” Absolut – DA”?
În primul rând, vă permite să reduceți stresul emoțional al interlocutorului. Când agresivitatea lui nu întâlnește rezistență, ba chiar dimpotrivă, aude ca răspuns o acceptare – el însuși renunță la rezistență și emoțiile se liniștesc.
Prima reacție a unei persoane atunci când este „atacată” – este FRICA! Una dintre reacțiile la această frică este dorința de a găsi imediat scuze sau de a ataca în schimb.
În al doilea rând, când găsești ceva cu ce poți fi de acord, calm și sincer, atunci și propriul tăi fundal emoțional rămâne liniștit.
De exemplu, „Da, uneori chiar fac lucruri stupide. Acesta este un fapt. ” Și atitudinea față de acest lucru ca fapt rămâne neutră.
Mai jos, vă voi oferi câteva exemple despre cum putem folosi această tehnică în viața de zi cu zi. Trebuie doar să începeți să o utilizați, să vă oferiți cel puțin o lună pentru a înțelege această abilitatea de comunicare și doar să urmăriți cum se schimbă starea dvs. și starea interlocutorului.
Vă sugerez să învățați să începeți orice răspuns cu cuvântul „DA”.Atunci, într-o situație conflictuală veți putea menține un dialog mai prietenos.
Să găsim ceva cu ce putem fi de acord, chiar și în cele mai ciudate pretenții și insulte neașteptate, este o unealtă magică. În aceste cazuri, nu suntem de acord cu afirmația în sine, ci cu faptul că o astfel de opinie există în lume. Acesta este un fel de consimțământ indirect. Care este nuanța acestei tehnici? Este important să găsiți cu ce puteți fi de acord cu sinceritate!!!
De exemplu, 1) – Toți bărbații sunt mesogini. + Da, există oameni care cred asta. 2) – Ești un egoist complet. + Da, s-ar putea să aveți această impresie.
Deoarece niciunul dintre noi nu este perfect, din punct de vedere al logicii, putem răspunde la aproape orice critică cu un fel de acord parțial:
1) – Sunteți neprofesionist. + Da, profesionalismul meu poate fi îmbunătățit. 2) – Aveți puțină experiență în acest domeniu. + Da, există oameni care lucrează în acest domeniu mai mult decât mine. 3) – Nu ai încredere în tine. + Da, nu mă simt încrezător în toate situațiile.
Ați simțit diferența? Indiferent ce credeți despre orice situație, însă dacă o persoană trăește emoții puternice, atunci acest lucru este cu adevărat important pentru ea. Este important să înțelegem că această situație este foarte dureroasă, foarte neplăcută și, poate că într-o asemenea situație noi la fel am simti o întreagă gamă de emoții .
Bine, aceasta înseamnă să nu vorbim despre contraargumente? Ba da, doar că folosiți o legătură simplă – „și”. În așa fel veți combina acele două părți a dialogului și ambele vor avea dreptul de a exista:
– Da, acesta este într-adevăr un proiect foarte important. În același timp, în următoarele șase luni, este puțin probabil să avem posibilitatea să-l punem în aplicare. Să revenim la această conversație în toamnă. Sau , – Da, am înțeles că cartea este foarte interesantă. Dar acum mi-am propus să citesc alt ceva. Simțiți diferența? Mă bucur!
Și încă ceva. Arătați empatie! Credeți că ați fost sufucient de empatici? Atunci, mai empatizați încă o data! Vă doresc mult succes în găsirea relațiilor noi și armonioase!
P.S. Dacă credeți că această informație este de folos măcar pentru o singură persoana,te rog, să o dai mai departe. Îți multumesc eu și întregul Univers!
Termenul „psihosomatica” vine din greaca psyche – sufletul + soma – corp şi este folosit pentru a se referi la boala fizică, provocată de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 până la 60% din totalul pacienţilor, care vizitează cabinetele medicilor somatici, se referă la grupul psihosomatic. Principiul de bază, în cadrul unor astfel de cazuri constă în indivizibilitatea laturei fizice şi a laturei mentale. Chiar şi Platon a declarat: „În cazul în care întregul se simte rău, partea sa componentă nu poate fi sănătoasă.” Organismul reacţionează la experienţa emoţională: se comprimă, şi expune blocuri.
Bolile psihosomatice sunt de obicei rezultate a două motive: а) reacţia la stres, şi b) conflict între motive. Simptomul este întotdeauna un paradox: pe de o parte este o modalitate de a satisface nevoia, pe de altă parte – o oportunitate de a o bloca. Boala poate fi privită ca o metaforă: ce vrea să-i spună omului simptomul lui? Care sunt beneficiile obţinute din boala? Adesea, simptomul este un beneficiul pentru pacient în atingerea anumitor scopuri, care de obicei sunt inconştiente.
Bolile psihosomatice de bază sunt: astm bronşic, hipertensiune arterială, stenocardie, ulcer duodenal, colita ulcerativă, dermatită atopică, diabet, psoriazis, diferite tulburări sexuale, precum şi tulburările ciclului menstrual la femei, şi altele. A fost constatat faptul că apariţia acestor boli a fost influenţată puternic de caracteristicile personale. Astfel, boli coronariene se dezvoltă de cele mai multe ori la persoane ambiţioase, determinate şi intolerante, iar ulcerul – la persoane timide, iritabile, cu un sentiment sporit de datorie.
Există părere că durerea psihologică „se transformă” în afecţiunile fizice, care sunt, în general, mai bine tolerate decât realizarea înfrângerii sale în căutarea demnităţii personale, valorii propriei personalităţi. Este mult mai uşor să spui că ai un ulcer decât să accepţi că eşti o persoană nerealizată. 90-95% din toate afecţiunile fizice sunt cauzate de motive psihologice. Chiar şi astfel de boli „obiective” ca infecţii virale sau bacteriene sunt asociate cu starea psihologică a omului. Stres şi frustrare scad imunitatea şi rezistenţa, deschid uşile infecţiei.
În psihologie, boala psihosomatica este o boală a organelor interne sau a sistemelor întregului organism, care apare din cauza impactului factorilor emoţionale şi mentale. Bolile psihosomatice sunt de natură psihogenă. În viaţa de zi cu zi, ne-am deprins să spunem că astfel de afecţiuni au apărut în baza „tulburărilor nervoase”.
În primul rând, fiecare dintre boli psihosomatice apare sub influenţa factorilor psihologici (reacţia puternică emoţională, stres, traume, nevroză, etc.). Aceste efecte pot fi cât de lungă durată sau cornice, atât şi de scurtă durată. Nu este importantă durata de influenţă a unui factor asupra persoanei, dar ce impact are acest factor.
În al doilea rând, cât lansarea bolii, atât şi avansarea, agravarea sau repetarea bolii se asociază cu factorul mintal sau o situaţie stresantă.
În al treilea rând, unele dintre boli depind de sexul bolnavului şi de gradul maturizării sale sexuale.
În al patrulea rând, de regulă, bolile psihosomatice se deosebesc prin dezvoltare în faze şi agravare sezonieră.
În terminologia psihologică de stres şi adaptare, bolile psihosomatice sunt o încălcare directă a mecanismelor adaptive ale organismului.
Să ne referim la bazele anatomice şi fiziologice ale organismului. Corpul nostru şi creierul comunică prin intermediul sistemului nervos vegetativ, astfel primele apar reacţiile non-specifice de adaptare, ca răspuns la factorii psihogeni. Aceste reacţii pot include: vărsături, salivaţie excesivă, urinare frecventă, diaree, febră, spasme ale inimii, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii cardiace. Dar, în cazul expunerii prelungite sau condiţiilor speciale pentru om, reacţiile nespecifice se înlocuiesc cu deteriorarea organelor şi a sistemelor corpului.
Referitor la întrebarea despre principiu, conform căruia are loc selectarea organului care va fi lezat, există două răspunsuri. În primul rând, sunt lezate organismele care au o predispoziţie genetică. În al doilea rând, există teorii, conform cărora diferitele organe sunt legate cu anumite zone ale vieţii noastre.
Răspândirea şi dezvoltarea rapidă a medicinii psihosomatice a avut loc la începutul secolului XX. Atunci au fost înregistrate milioane de cazuri pacienţi „funcţionali”, plângeri somatice, care nu au fost confirmate de cercetare obiective, iar tratamentul cu medicamente ortodoxale a fost ineficient. Astfel, este imposibil să vorbim separat despre psihic şi somatic în medicină: „Nu poate fi medicină psihică, care să se refere numai la psihic, şi medicină somatică, care se referă numai la corp, şi medicină psihosomatică, care se referă, în unele cazuri, şi la una şi la alta. Există doar un singur fel de medicină, care este psihosomatică în întregime „(E. Bern).
Ce să facem? – Mă puteţi întreba. Deci, am stabilit că omul este un sistem indivizibil, unde emoţiile, gândurile şi sentimentele noastre influenţează învelişul corporal, creând blocuri musculare şi energetice, ducând astfel la boli. Prin schimbarea gândurilor, emoţiilor şi sentimentelor, precum şi acţionând asupra organismului prin tehnici diferite (cum ar fi masaj, terapie integrativa minte – corp, etc.), ne întoarcem în lumea noastră interioară, regăsim armonie, fericire, sanatate şi longevitate!
Pentru consiliere psihospirituala si GDV dagnosticare, te invit sa ma contactezi telefonic:0725873459.
Cred ca toti avem o doză de orgoliu. Inca n-am cunoscut pe nimeni care işi stăpâneste în totalitate orgoliul. Atunci cand aprecierea de sine depaseste limitele bunului simt, incep sa apara problemele.
Din fericire, viaţa ne trimite permanent nişte lecţii. Cateodata lectiile sunt foarte dure. Cateodata e nevoie să le repetăm până suntem pregătiţi să mergem mai departe. Cateodata nu mai putem schimba nimic.
Orgoliul este cel mai mare duşman în viata, care te impedica sa fii fericit, pentru că:
– iti creeaza stari de tensiune, oboseala, nemultumire si dipresie;
– te obligă să rezişti oricărei schimbari interioare: iertare, cunoaştere, transformare, etc
De unde vine orgoliu? Orgoliul apare din frică. Frica de a fi respins, abandonat şi mai ales frica de a nu face faţă situatiei. Orgoliul execsiv indica intotdeauna o doza constanta de egocentrism. Asemenea persoane acorda o atentie tot mai mica nevoilor celor din jurul sau, si dezvolta pretentii din ce in ce mai mari. Subliniezi ca orgoliul exagerat, trufia, pot insoti frecvent tulburarile de personalitate. Persoana cu tulburari de personalitate poate face mult rau celor cu care vine in contact, fara a fi marcat de afecte negative, emotii sau conflicte, avand o convingerea ferma ca procedeaza corect. Atunci când întâlneşti o persoană de acest gen vei observa că va încerca să te intimideze, sa te manipuleze si să te sperie. De fapt, dacă observi dincole de aparenţe, poţi observa că acea persoană este mai speriată decât tine şi asta este doar calea ei de a se apăra.
Apare o intrebare fireasca: Cum pot sa fiu din ce in ce mai aproape de ceea ce sunt cu adevărat?
Iti propun 4 pasi siguri si efecienti:
1. Transforma-te intr- un observator atunci când ai tendinţa de a te lăsa ispitit de orgoliu
Atunci când simţi că nu mai controlezi momentul (şi asta se întâmplă tocmai atunci când încerci să controlezi), încearcă să “opresti” timpul. Detaseaza-te de ceea ce spune sau face cel din faţa ta şi întreba-te dacă chiar ai nevoie sa iesi “invingator” din situatia respectiva.
Acum gandeste-te la ziua ta de ieri: oamenii şi situaţiile întâlnite. Ce ganduri, cuvinte sau fapte au aparut din orgoliu? Întreabă-te cum te-ai simţit şi dacă a meritat: ce ai castigat şi ce ai perdut?;
2. Evita dorinta de a te compara cu ceilalţi şi nu impune regulile tale pesoanelor din jurul tău
Mulţi credem că ne-am câştigat poziţia diferita in aceasta viata prin legile naturii, prin moştenire, prin diplomele sau alte instrumente.
Până să ne dăm seama, cum am căzut deja în capcana orgoliului, care nu face altceva decât să atragă alţi orgolioşi şi să transforme totul într-o luptă.
Dacă tu eşti la un anumit nivel (emoţional, mental, fizic sau spiritual), nu înseamnă că ceilalţi îţi sunt inferiori în gândire sau cunoştinţe. Esenţa este aceeaşi. Toţi suntem extraordinari, dar evoluăm în ritmuri diferite. Ceilalţi sunt doar pe alt nivel al evoluţiei lor.
Daca esti atent si sincer cu tine poti sa observi că in fiecare zi nu mai eşti aceeaşi persoană. Totul se afla intr-o schimbare permanenta. Cum putem avea pretenţia ca ceilalţi să fie ca noi, când chiar noi evoluăm în fiecare zi?
“Orgoliosul trebuie suspectat că nu posedă destulă ştiinţă. Adevărata ştiinţă îl face pe om modest. Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, muma lor. Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii, aşa cum înţelegerea şi cunoaşterea dau naştere iubirii şi creaţiei. Cu cât cunoşti mai bine, cu atât iubeşti mai mult.” Leonardo da Vinci
3. Fii atent la comportamentul tau in discutii!
Nimeni nu detine adevarul absolut! Acceptă că fiecare deţine adevărul lui propriu şi că fiecare are dreptate în felul lui. Exprimă faptul că accepţi punctul celălalt de vedere, chiar dacă diferă de al tău şi chiar dacă nu-l înţelegi. Astfel, eviţi să te cerţi sau să te supui.
4. Traieste din inima! Nu aştepta recunoştinţa şi mulţumirile altora
Indiferent că este vorba de relaţiile cu cei dragi, de mediul profesional sau de simple gesturi de bunătate, dacă speri ca faptele tale să fie recunoscute în public, atunci orgoliul iese la suprafaţă.
“Alegerea de a trai din inima inseamna ca alegeti un aspect superior al fiecarei existente si faceti alegerea constienta pentru iubire, capitulare, pace si bucurie. Aceste energii va sunt toate disponibile si ele exista in fiecare traire, dar reprezinta o alegere pe care trebuie sa o faceti voit si intentionat. Atunci cand traiti din inima, ii permiteti potentialului infinit al inimii sa va extinda realitatea dincolo de limitarile mintii si sa va aventurati in ceva ce v-a fost necunoscut pana in acest moment. Fiecare clipa de intuneric poarta cu sine potentialul Luminii, fiecare aspect al fricii contine in el potentialul Iubirii si fiecare farama de tristete, durere, disperare si neputinta are potentialul aspectelor superioare, atunci cand voi alegeti asta. Mergeti inlauntrul inimii voastre si gasiti curajul de a-i extinde cunoasterea, imbratisandu-va potentialul cel mai inalt, astfel incat sa puteti deveni acest potential in viata voastra si pentru intreaga lume. (Jennifer Hoffman.)”
Si la incheiere, iti propun un mic video de la S.N.Lazarev:
As vrea sa vorbim despre cercetarile psihologice cu ajutorul Metodei GDV.Fiecare dintre noi are un potenţial mare, fiecare inimă deţine fericire infinită, şi sarcina unui psiholog este de a ajuta oamenii să descopere în sine acest dar şi să-şi realizeze potenţialul intern. Un obstacol semnificativ pentru aceasta sunt experienţele uitate în copilăriei. În procesul terapiei psihologul, ca un arheolog adevărat, care descoperă un castel vechi, cu scopul terapeutic deschide sfera inconştientă a omului. Compararea copilăriei unui individ cu istoria timpurie a întregului popor permite de a vedea problemele sale într-o lumină nouă şi de a-l ajuta la rezolvarea lor. Pentru înţelegerea cauzelor ascunse ale emoţiilor, care stau la baza nevrozelor, Freud utilizează transferul în mitologia antică şi basme.
Avem acelaşi scop în practica noastră, utilizând metoda de psihoterapie corporală, acum de douăzeci de ani noi folosim transferul cauzelor, care stau la baza bolilor psihosomatice, în istorioare biblice. Folosirea în activitatea noastră a temelor biblice ne oferă o privire proaspătă, la procesul de formare a identităţii. Acest proces, bazându-se pe textele Bibliei, poate fi uşor separat în diferite faze, dintre care fiecare are un sistem de valori bine definit, precum şi caracteristicile sale psihologice specifice. Această abordare a cauzelor simptomelor permite de a găsi noi modalităţi de studiere a problemelor de ordin psihologic, dintre care una este rugăciunea. Rugăciunea, de obicei se alege în procesul tratamentului, în conformitate cu viziunea despre lume a pacientului şi sistemul său de valori.
Şeful Laboratorului de Neuro- şi Psihofiziologie al Institutului de Cercetare Bechterev, profesorul V.B. Slezin a descoperit fenomenul numit “cea de-a patra stare funcţională a creierului” sau “veghe de rugăciune”.
Această stare de conştiinţă se întâmplă în rândul adulţilor în timpul aşa-numitului somn “lent”, iar în stare de veghe – numai la copii nou-născuţi până la trei sau patru luni. Studiile efectuate cu ajutorul encephalographului au arătat că, în timpul unei rugăciuni profunde scoarţa cerebrală nu funcţionează, şi percepţia informaţiei de către om este directă, ocolind procesele de gândire. Profesorul Slezin a ajuns la concluzia că ” cea de-a patra stare funcţională a creierului” este la fel de importantă pentru om ca şi celelalte trei (veghe, somn rapid şi somn lent). Lipsa uneia dintre ele împiedică dezvoltarea armonioasă a omului, îl conduce la boală şi degradare.
Folosirea în procesul de psihoterapie cu orientare corporală (cu acordul pacientului) a “veghii de rugăciune”, de multe ori are un efect terapeutic rapid. În doar câteva minute persoana se eliberează de anxietate şi depresie, de care a suferit de ani de zile.
Diagnosticul cu ajutorul camerei GDVîn programul “chakre” permite de a analiza sistemul de valori al pacientului. Suprapunerea diagramelor chakrelor, fotografiate cu filtru şi fără filtru permite de a identifica frica, anxietate şi multe alte emoţii reprimate în sfera inconştientă. Programul “Aura” dezvăluie probleme de ordin psihologic.
Termenul „psihosomatica” vine din greaca psyche – sufletul + soma – corp şi este folosit pentru a se referi la boala fizică, provocată de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 până la 60% din totalul pacienţilor, care vizitează cabinetele medicilor somatici, se referă la grupul psihosomatic. Principiul de bază, în cadrul unor astfel de cazuri constă în indivizibilitatea laturei fizice şi a laturei mentale. Chiar şi Platon a declarat: „În cazul în care întregul se simte rău, partea sa componentă nu poate fi sănătoasă.” Organismul reacţionează la experienţa emoţională: se comprimă, şi expune blocuri.
În psihologie, boala psihosomatica este o boală a organelor interne sau a sistemelor întregului organism, care apare din cauza impactului factorilor emoţionale şi mentale. Bolile psihosomatice sunt de natură psihogenă. În viaţa de zi cu zi, ne-am deprins să spunem că astfel de afecţiuni au apărut în baza „tulburărilor nervoase”.
Să ne referim la bazele anatomice şi fiziologice ale organismului. Corpul nostru şi creierul comunică prin intermediul sistemului nervos vegetativ, astfel primele apar reacţiile non-specifice de adaptare, ca răspuns la factorii psihogeni. Aceste reacţii pot include: vărsături, salivaţie excesivă, urinare frecventă, diaree, febră, spasme ale inimii, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii cardiace. Dar, în cazul expunerii prelungite sau condiţiilor speciale pentru om, reacţiile nespecifice se înlocuiesc cu deteriorarea organelor şi a sistemelor corpului.
Fiecare dintre noi are un potenţial mare, fiecare inimă deţine fericire infinită, şi sarcina unui psiholog este de a ajuta oamenii să descopere în sine acest dar şi să-şi realizeze potenţialul intern. Un obstacol semnificativ pentru aceasta sunt experienţele uitate în copilăriei. În procesul terapiei psihologul, ca un arheolog adevărat, care descoperă un castel vechi, cu scopul terapeutic deschide sfera inconştientă a omului. Compararea copilăriei unui individ cu istoria timpurie a întregului popor permite de a vedea problemele sale într-o lumină nouă şi de a-l ajuta la rezolvarea lor. Pentru înţelegerea cauzelor ascunse ale emoţiilor, care stau la baza nevrozelor, Freud utilizează transferul în mitologia antică şi basme.
torului de Neuro- şi Psihofiziologie al Institutului de Cercetare Bechterev, profesorul V.B. Slezin a descoperit fenomenul numit “cea de-a patra stare funcţională a creierului” sau “veghe de rugăciune”.