de Andrei Lungu | sept. 14, 2018 | Arhiva BioNET
Inteligenta emotionala reprezinta capacitatea de a constientiza propriile emotii si de a le recunoaste pe cele ale altor persoane, precum si a le utiliza in mod adecvat in raport cu noi insine si cei din jur (Daniel Goleman). Psihologul John Gottman, in cartea sa, “Cum cresti un copil inteligent emotional” spune ca atunci cand iti ajuti copilul sa inteleaga si sa faca fata unor emotii precum furia, frustrarea sau confuzia, ii dezvolti implicit inteligenta emotionala.
Expertii spun ca primii ani din viata sunt esentiali pentru acest proces, deoarece tocmai atunci apare intreg arsenal de emotii cu care se confrunta copilul pentru prima data. Bineinteles, familia este locul cel mai important pentru a-l ajuta sa se dezvolte emotional. Tot Gottman propune cateva metode prin care poti dezvolta inteligenta emotionala a copilului tau.
Iata cateva:
Ajuta-ti copilul sa recunoasca emotiile. Cei mici au un vocabular destul de limitat, de aceea intampina probleme in a descrie ce anume simt. Il poti ajuta prin diferite activitati practice sa inteleaga cum se manifesta fiecare emotie. De asemenea, invata-l sa recunoasca semnele fiziologice prin care se manifesta emotiile. De exemplu, cand este rusinat, i se inrosesc obrajii, cand este furios, apare tensiune in corp, cand este speriat, poate simti cum ii bate inima mai tare etc. Invata-l ca atunci cand aceste semne sunt foarte intense, este bine sa se opreasca si sa respire adanc de cateva ori si apoi sa exprime prin cuvinte emotia resimtita.
Asculta cu empatie. Acorda atentie modului in care cel mic iti spune ca se simte, apoi reflecta aceste emotii ca intr-o oglinda, prin tine. De exemplu, daca iti spune ca e trist fiindca ar vrea sa stai mai mult timp cu el, ii poti spune “Sunt de acord cu tine. Inteleg ca esti suparat fiindca nu sunt indeajuns de mult timp cu tine. Vom incerca sa rezolvam problema asta impreuna”. De asemenea, povesteste-i despre cum te-ai simtit tu in situatii asemanatoare. Foarte des, cei mici nu stiu sa vorbeasca despre emotii. Asa ca este important sa incepi tu o discutie despre cum se simte copilul tau daca observi ca este mai retras, mai impulsiv sau mai agresiv decat de obicei.
Valideaza emotiile copilului. In loc sa ii spui ca nu are niciun motiv pentru care sa fie suparat (mai ales daca e vorba de o problema minora), recunoaste-i emotia. Spunandu-i ca nu e normal sa reactioneze sau sa simta intr-un mod sau altul, il vei face pe copil sa creada ca este ceva in neregula cu el.
Foloseste conflictul in rezolvarea problemei. Atunci cand copilul tau se cearta cu tine sau cu un alt copil, ajuta-l sa se calmeze si sa caute o solutie. De exemplu, daca se simte furios pentru ca altcineva i-a luat o jucarie, in loc sa il loveasca, cere-i sa se gandeasca la ce altceva ar putea face.
Incurajarea prieteniilor. Cultivarea unei relatii cu “cel mai bun prieten” e o etapa importanta in dezvoltarea personala. Dupa ce anii copilariei trec, este mai greu sa deprindem abilitatea de a ne face prieteni.
Fii un exemplu de urmat. Pastreaza-ti calmul atunci cand te afli in situatii dificile, invatandu-l astfel, in mod indirect, ca emotiile pot fi gestionate. Invata sa faci fata frustrarii, furiei sau tristetei si accepta ca aceste trairi fac parte din viata fiecaruia dintre noi. Aminteste-ti ca esti un exemplu pentru copill tau, nu numai prin comportament, ci si prin modul in care gandesti si traiesti emotional situatiile dificile.
Bineinteles, imbunatatirea inteligentei emotionale nu este un proces in cinci, ci o lunga calatorie pe care o incepeti in familie si pe care copilul o va continua toata viata, chiar si dupa ce devine independent. Impreuna cu el si tu vei invata o multime de lucruri despre propria persoana , dar tocmai in asta consta bucuria de a fi parinte. In familia voastra cum se intampla acest proces?
de Andrei Lungu | mai 16, 2018 | Arhiva BioNET
10 reguli de educație, datorita cărora copiii devin geniali
Multe mame visează să crească din copilul sau un geniu. Cu toate acestea, în ciuda diversității instrumentelor metodologice pentru creșterea copiilor, nimeni nu a creat încă o instrucțiune exactă pentru copilul-minune.
Cu toate acestea, există părinți care nu citesc forumuri tematice și cărți pedagogice, insa copiii lor devin adesea geniali. Noi am decis să aflăm care este secretul acestor familii și am făcut o listă cu caracteristicile lor
1. Promovarea independenței
În familiile obișnuite cred că un copil va avea succes în cazul în care îi este îndusa convingerea „Eu pot totul“. Dar este mai important să întroduceti în mintea copilului convingerea „Eu pot totul de sine stătător“.Datorită acestui tip de gândire, copilul va ști că nu se îndreapta doar în viitor, ci îl construiește.
2. Greu este la inceput, apoi va fi mai ușor
Calea spre această independență constă în faptul că inițiativele copiilor sunt prețuite și atent stocate. Dacă un copil sa apucat ceva sa faca, indiferent de vârsta lui, părinții îl susțin și îl încurajează. Dacă ceva nu funcționează, rudele mai în vârstă îi reamintesc că: greu este la inceputul, apoi va fi mai ușor.
3. Încrederea este cea mai bună laudă
Cum să hrăniți și să încurajați începuturile? Doar nu cu bomboane sa-l recompesam pe copil pentru realizări. Trebuie tinut minte, că pentru un copil, care face primii pași în ceva nou, cea mai valoroasă laudă este încrederea. Dacă unui copil îi este oferita toata încredere într-o activitate, înseamnă că el a reuşit în ea pe deplin.
4. Exteriorul – nu este important
O altă diferență importantă este că geniile viitoare niciodată nu sunt concentrați în exterior. Păstrarea copilului într-un mod perfect îngrijit este o ocupație care ia prea multă energie atât de la mamă, cât și de la copilul ei. Dupa parerea unor mame înțelepte, hainele curate nu aduc nici un beneficiu dezvoltării personale. În plus, înșiși copiilor nu le pasă cum arată.
5. Acceptarea neglijenƫei
În jurul copiilor, de multe ori domnește haosul, acesta pe nici un parinte inƫelept nu-l va face sa se inerveze. Aici se înțelege: copiii sunt nepasatori și mereu aproape de ei ceva cade, ceva se varsa, se presoara, se unge, etc.
Prin urmare, în loc să-i fixăm pe copii cu privire la curățenia casei, li se permite să trăiască în condiții confortabile, povestind treptat despre beneficiile ordinii.
6. Bateriile trebuie descarcate
Părinții obișnuiți în timpul unei plimbări adesea strigă la copii „Nu urca”, „Nu atinge”, „Dă-te jos”, „Calmeaza-te”.Cu toate acestea, părinții mai înțelepți știu că copilul trebuie să-și descarce toată energia necontrolată in copilarie. Apoi, la maturitate, va fi mai ușor pentru el să persiste într-o singura activitate pe care a început-o.
7. Libertatea rezonabilă
Probabil, geniilor în copilărie le-a fost prea mult permis. Cu toate acestea, există limite peste care nici un astfel de copil nu poate ieși și se referă la respectul pentru cei mai mari. Chiar dacă vă hotărâți să nu certati copilul și să-i încurajați toate întreprinderile, în cazul unei insulte la o rudă în vârstă, trebuie să fii dur, pentru a sublinia cadrul libertății de exprimare a copiilor.
8. Tatal este capul familiei si mama – impreuna cu el!
Respectul pentru parinƫi si adulƫi trebuie inocula cat mai devreme. Copiii ar trebui să vadă că pe primul loc în familie este tatăl și mama și tot ce ei fac. Deci, copiii nu vor mai rămâne în viitor agataƫi de părinții lor cu strigăte: „fă asta” și „vreau asta”, dar vor încerca să facă totul de sine stătător.
9. Autocontrolul copilului există
Decât a pedepsi copilul prin limitari, este mai bine să creezi reguli, care îi promite copilului beneficii pentru acțiuni potrivite. În cazul în care copilul nu traieste în limite înguste de interdicții și sancțiuni, el învață să corecteze comportamentul spre binele lui.
10. Nimic nu trece neobservat
Părinții geniilor viitoare sunt siguri că orice realizare ar trebui încurajată. Chiar dacă copilul îi va aduce câteva pete abstracte pe o bucată de hârtie, ea va găsi în imagine plusuri si ce este important, va deveni mult mai creativ!
Sursa: https://vedereintuitiva.ro/ateliere-vedere-intuitiva-pentru-copii/
de Svetlana Lungu | apr. 2, 2018 | Arhiva BioNET
Abuzul emotional sau psihic este cel mai des intalnit tip de abuz exercitat asupra copiilor. El poate imbraca forme diferite, de la neglijarea copilului pana la umilirea manipularea acestuia prin cuvinte, amenintari sau impunerea unor actiuni, avand consecinte devastatoarea asupra dezvoltarii constiintei de sine si a evolutiei sociale ulterioare a copilului
Ce este abuzul emotional?
Inca de la inceput, trebuie precizat faptul ca abuzul emotional nu se refera la situatiile singulare, in care parintele trece printr-o perioada de stres intens si isi respinge copilul, fiind prea preocupat si tensionat. Abuzul psihic asupra copilului vizeaza un comportament stabil si repetitive al adultului, care defineste relatia dintre cei doi si nu lasa urme fizice.
Specialistii il definesc drept “o actiune cronica a parintilor sau a altor persoane de ingrijire, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului”. Altfel spus, abuzul emotional este acel comportament al unui adult, care devalorizeaza sau umileste copilul in momente semnificative, afectandu-i imaginea de sine si echilibrul psihologic”.
Si mai trist este faptul ca parintii care isi abuzeaza emotional copiii nu isi dau seama ce consecinte devastatoare are aceasta forma de abuz asupra propriilor copii.
Abuzul emotional afecteaza in mod dramatic felul in care copilul percepe si intelege lumea in care traieste. In cele din urma, aceasta ajunge sa fie considerata ostila. Copilul nu are suficienta experienta de viata si nici gradul de maturitate emotionala si mentala necesare pentru a intelege ce i se intampla sau care este motivatia parintilor sai.
Principalele consecinte in plan emotional si social ale acestui tip de abuz pot fi definite astfel:
– dificultati de adaptare intr-un mediu nou, cum ar fi lipsa de initiativa si de creativitate;
– tulburari de anxietate;
– predispozitie spre o cariera infractionala: fuga de acasa, furturi, acte de vandalism etc.
Formele abuzului emotional
Indiferent de forma pe care o imbraca abuzului emotional, acesta genereaza intodeauna o serie de comportamente tipice din partea copilului abuzat: neincredere, ostilitate, manifestari agresive, inhibitie sociala, etc.
Cum recunoastem abuzul emotional la copii?
Un copil abuzat emotional este un copil care sufera in tacere sau se manevestaa verba si comportamental. Este un copil nefericit, care:
– simte ca nu este dorit si iubit;
– este respins ca fiinta, fiindu-i ignorate trairile pozitive sau negative;
– traieste in teroare, confruntandu-se permanent cu refuzul si agresivitatea;
– este obligat sa urmeze reguli stricte, a caror necesitate nu o intelege;
– supravietuieste interiorizand imaginea oferita de parintele abuziv.
Semne ale abuzului emotional nu sunt tot timpul evidente, fiind de multe ori confundate cu trasaturile de caracter ale copilului:
– timiditatea;
– neincrederea;
– anxietatea;
– tendintele autoagresive;
– inhibitia sociala;
– dificultatile de comunicare.
Avand in vedere dificultatea “diagnosticarii” abuzului emotional, specialistii trebuie sa observe atent nu numai comportamentului copilului, ci si relatia pe care acesta o are cu adultul care se presupune ca il abuzeaza. Un ochi atent poate remarca daca prezenta adultului il nelinisteste pe copil, daca acesta tresare cand adultul il striga, daca ii este teama sa il priveasca in ochi sau daca face indeplineste sarcinile care i-au fost date de adult cu placere. In unele cazuri, copilul abuzat are tendinta de a pastra distanta fata de adult. De exemplu, merge in spatele adultului, cu capul in jos. Sau intervine si verbal incearca sa agreseze pe adult.
Consecintele abuzul emotional asupra dezvoltarii viitoare a copilului
Orice forma de abuz provoaca o trauma psihologica, cu consecinte negative grave, care afecteaza capacitatea de raspuns a copilului sau modul in care acesta reactioneaza, in raport cu anumite situatii sau contexte emotionale.
Abuzul psihic impacteaza dezvoltarea cognitiva a copilului astfel:
– se invinovateste pentru toate evenimentele negative care au loc in viata sa, punandu-le pe seama propriul caracter sau personalitati;
– este excesiv de vigilent la posibilele pericole din mediul inconjurator;
– are tendinta de a controla totul, fiind pe deplin convins ca pana si cea mai mica nehotarare sau neatentie din partea sa pot duce la pericol sau catastrofa;
– interpreteaza gresit stimulii obiectivi, neutri sau pozitivi, transmisi in cadrul relatiile interpersonale, crezand ca este amenintat sau in pericol.
Abuzul emotional duce la dificultati de relationare si perturbarea a intimitatii. Iata care sunt principalele consecintele in planul relatiilor interpersonale, manifestate atunci cand copilul devine adult:
– Copilul abuzat emotional va ajunge sa se victimizeze la varsta adulta. Nu are increderea in ceilalti, simte manie sau frica fata de cei mai puternici, se teme de abandon si are un respect de sine diminuat.
– Are reactii inadecvate contextului: ii evita pe cei din jur, este pasiv, are un caracter recalcitrant sau manifesta tendinte depresive. Aceste reactii ii sunt utile in copilarie, pentru a face fata abuzului, insa ii vor influenta negativ viata adulta.
– Abuzului emotional asupra copilului impacteaza capacitatea persoanei adulte de a avea incredere in alte persoane. In cazuri severe de abuz, se instaleaza mecanisme defensive puternice si un sentiment de insecuritate in relatia cu celalalt.
– Copilul abuzat emotional va experimenta in viata adulta o teama irationala de intimitate. Si asta pentru ca majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar in contextul relatiilor apropiate. De aceea, este firesc ca adultii care au suferit un abuz in copilarie sa se teama, sa se fereasca sau sa manifeste ambivalente fata de apropierea interpersonala.
– Abuzului emotional poate genera o sexualitate modificata. Experienta clinica sugereaza ca adolescentii si adultii care au fost abuzati in copilarie pot avea probleme in viata sexuala. Prin acestea, se numara:
- disfunctii sexuale cauzate de teama de vulnerabilitate si revictimizare;
2. neincredere generala in partenerii sexuali;
3. tendinta de a depinde de partener sau de a-l idealiza;
4. tendinta de a sexualizare a relatiilor de orice fel;
5.experimentarea de relatii multiple, superficiale si scurte, care se sfarsesc de indata ce apare intimitatea reale.
Una dintre cele mai nefericite consecinte ale abuzului emotional asupra copilului il reprezinta comportamentul agresiv la varsta adulta. In acest context, agresivitatea adultului nu este altceva decat o exteriorizare a traumei copilului, cauzata de abuz si depresie. In multe cazuri, copilul ajunge sa copieze fara sa vrea comportamentului parintelui abuziv. Psihologii definesc acest comportamentul agresiv drept rezultatul identificarii cu un model parental agresiv. Copil, imatur fiind, percepe violenta parintelui fata de el drept un semn al interesului.
Copiii abuzati emotional au nevoie de consiliere si de ajutor pentru a depasi momentele critice.
Surse: „Revista Romana de Sociologie”, nr. 5–6, 2008
de Svetlana Lungu | mart. 30, 2018 | Arhiva BioNET
In ziua de astazi copiii nostril sunt foarte solocitati si la scoala si in activitatile extrascolare. La fel ca si noi adultii, copiii au diverse motive de stres. Cele mai frecvente motive sunt: notele de la scoala, realizarea temelor la timp, sanatate, prieteni, relatia cu parintii, etc.
Exact acum tehnicile de relaxare, la fel ca si in cazul adultilor, sunt absolut necesare si vitale in a-i ajuta pe copii sa faca fata mai bine stresului cotidian.
Cum putem ajuta copilul sa faca fata mai bine stresului? Prin cateva tehnici de relaxare simple si eficiente.
Va propun cateva dintre ele:
Ar fi minunat sa creeati in casa un loc special pentru aceste momente, un spatiu cu mai putine obiecte si fara factori perturbatori. Atunci cand observi ca copilul este stresat, agitat sau trist propune-i sa luati impreuna o pauza in acel loc de relaxare. Incepe prin a elimina tensiunea. De exemplu, sa-i faci un masaj copilului, povesteste ceva haios, fa-l sa se simta bine).
Alege cea mai potrivita tehnica de relaxare pentru copilul tau.
Cum il ajuta pe copil tehnicile de relaxare?
- pe o perioada mai scurta, il ajuta sa se calmeze atunci cand este ingrijorat sau agitat
- pe termen lung, sa-l invete cum poate avea control asupra propriei stari emotionale in situatii stresante si dificile
- ii dezvolta imaginatia si ii formeaza obiceiul de a sta in contact cu propriile ganduri, stari fizice si emotionale, conditie esentiala pentru echilibru psiho -emotional.
Tehnici de relaxare
Tehnica concentrarii pe mers.
Asaza-te pe un scaun, in fata copilului si invata-l sa se concentreze asupra respiratiei. Inspira adanc si expira usor. Dupa ce ati reusit sa va relaxarea prin respiratie, ridicati-va de pe scaun si incepeti sa va plimbati prin camera concentrandu-va doar asupra pasilor. Fiti foarte atenti la fiecare picior cum paseste, la miscarile degetelor si a talpii cand atinge parchetul. Important sa nu va ganditi la nimic altceva decat la cum se misca picioarele si ating pardoseala. Recomandarea este sa faceti acest exercitiu timp de 10 minute, dupa care se poate lua o pauza si relua.
Vizualizarea si imaginatia.
Asaza-te pe un scaun, in fata copilului si invata-l sa se concentreze asupra respiratiei, la fel ca si in exercitiul precedent. Apoi, inchideti ochii si poropune copilului sa isi imagineze un loc frumos in care a mai fost sau unde ar vrea sa mearga. Afla locatia si incepe sa oferi detalii despre ea, concentrandu-va pe cele mai marunte detalii. Sau cere pe el sa-ti povesteasca despre acest loc cat mai mult. Miscarea buzelor poate fi usoara si mai lenta tocmai pentru a facilita vizualizarea. Ramaneti in acest loc minunat in tacere 10-15 minute. Apoi, deschideti ochii, inspirati si expirati adanc.
Tehnica de relaxare prin explorarea kinestezica.
Daca copilul tau are o jucarie preferata poti sa ii ceri sa isi inchida ochii si sa atinga jucaria. Cere-i sa iti descrie din ce e compusa jucaria, ce textura are, ce forma, cum este la atingere, ce senzatie ii creeaza.
Mai jos iti propun cateva informatii despre beneficiile fiziologice, psihologice si spirituale acestor tehnici de relaxare.
Beneficii fiziologice:
duce la un nivel mai profund de relaxare fizică;
reduce atacurile de anxietate;
ajută la bolile cornice;
ordoneaza funcționărea creierului;
armonizează sistemul endocrine;
relaxează sistemul nervos.
Beneficii psihologice:
sporeste încrederea în sine;
influențează pozitiv starea de spirit și comportamentul;
ajuta in rezolvarea fobiilor;
ajută la focalizare și concentrare;
creșteți creativitatea;
Îmbunătățirea capacității de învățare și a memoriei;
Dezvoltă intuiția
Îmbunătățirea relațiilor in familie și la locul de muncă;
mai mare comunicare între cele două emisfere cerebrale
dezvoltă maturitatea emoțională
Beneficii spirituale:
oferă starea de liniște si pace;
creste compasiunea;
Își aduce corpul, mintea, spiritul în armonie;
aduce mai multă acceptare de sine;
ajută la învățarea iertării;
descoperirea puterii și a conștiinței dincolo de ego.
Tehnicile de relaxare pentru copii sunt o modalitate excelenta de a-i ajuta in situatii de stres si nu numai. Alaturi de aceste tehnici se afla un stil de viata sanatos, care include miscare, alimentatie sanatoasa si odihna suficienta. Iti recomandam sa le incerci tu insuti inainte de a le pune in practica impreuna cu copilul, pentru a fi convins de efectele benefice a lor.
de Svetlana Lungu | mart. 30, 2018 | Arhiva BioNET
Intuitia, respiratia si emotiile se afla intr-o legatura reciproca. Atunci cand suntem stresati, agitati sau speriati, in organismul nostru se elibereaza hormoni care activeaza intreaga structura: creste ritmul cardiac, respiratia devine mai superificiala, iar muschii se incordeaza. Daca starile se repeta, daca nu luam masuri pentru a ne relaxa, putem sa ne obisnuim cu o respiratie superficiala, care ne poate mentine, implicit, si starea de stres. In asemenea stare nu avem suficiente resurse si nu suntem capabili sa auzim „vocea interioara”.
Specialistii in sanatate arata ca modul in care respiram deobicei este mai putin eficient decat respiratia profunda sau abdominala. Respiratia abdominala reprezinta un proces cand diafragma, muschiul situat intre cavitatea abdominala si cea toracica, sa coboare cand inspiram si sa urce cand expiram. La exterior, aceste schimbari se observa prin umflarea abdomenului atunci cand inspiram si aplatizarea lui la expiratie, fara ca pieptul sa se ridice sau sa coboare. Respiratia abdominala este prezenta in mod natural la copii, care incepand cu varsta de 5-6 ani, pot incepe sa respire superficial, la fel ca adultii.
Exercitiile de respiratie sunt absolut necesare pentru dezvoltarea creierul copilului si neuroplasticitatea lui.
Cateva exercitii de respiratie pentru copii
Va propun cateva exercitii de respiratie pentru copii, care sa ii ajute sa se calmeze sau, invers, sa se energizeze.
Baloane de sapun
Folositi un set de facut baloane de sapun. Suflati impreuna si creati baloane de sapun. Dupa care faceti o mica pauza de cateva secunde. Continuati procesul.
Apoi puteti exersa respiratia si fara „bagheta”, sufland pentru a crea baloane imaginare. Este un exercitiu minunat pentru calmare.
Elefantul
Povesteste-i copilului tau cum elefantii isi folosesc trompa. Propune sa-si imagineze ca mainele lui sunt in loc de trompa. Ridicand bratele deasupra capului sa inspirati pe nas. Expirati pe gura pe masura ce lasati bratele in jos si le scuturati usor. Este un exercitiu care ajuta la energizare.
Sasaitul sarpelui
Spune-i sa inspire adanc, pana cand simte ca si-a umplut plamanii. Experand, spune-i sa scoata un sasait cat se poate de lung, imitand sunetul unui sarpe. Exercitiul este benefic pentru situatii in care copilul vrea sa se calmeze.
Respiratia abdominala
Propuneti copilului sa se intinda pe spate si sa aseze o jucarie de plus pe abdomen. Apoi sa inspire profund pe nas, pana cand observa ca abdomenul sau s-a ridicat. Atentie la piept, pieptul nu trebuie sa se ridice. Apoi sa expire pe gura, incet, pana cand jucaria de plus se lasa in jos. Incercati sa respirati in asa fel ca jucaria sa nu cada)
Mirosirea floarei
Copilul inspira pe nas timp de 3-4 secunde, isi tine respiratia 1-2 secunde, apoi expira pe gura timp de 3-4 secunde. Apoi face pauza 1-2 secunde si reia exercitiul.
Catelus
Arata-i copilului cum respira catelus atunci cand cauta mirosul hranei sau un alt miros. Spune-i copilului sa inspire repede pe nas de 3 ori si apoi sa expire lung, tot pe nas. Exercitiul poate fi folosit atunci cand copilul este foarte suparat sau agitat, cu scopul de a-si relua respiratia normala.
Mai multe detalii despre acest subiect discutam si exersam la Ateliere de Vedere intuitva pentru COPII: https://vedereintuitiva.ro/ateliere-vedere-intuitiva-pentru-copii/ si ADULTI: https://vedereintuitiva.ro/ateliere-vedere-intuitiva-pentru-adulti/
